1,932 matches
-
Doi era ciudat, sec: Cred că putem în cele din urmă să analizăm situația. Probabil că te studiază. Cred că vor să reconstituie ce li s-a întâmplat. Iată-i aflați în altă galaxie; și-acum au pus mâna pe ticălosul care a pricinuit acest dezastru. Așa că, fii pregătit să fii judecat pentru crima de a fi transportat străini ilegal." Nu prea erau cuvinte care să-l liniștească. Gosseyn Trei își aminti că, aflat pe Pământ își exprimase dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țâșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
antipatic, dar glasul era plat în momentul în care spuse: ― Ai auzit poruncile glorioasei noastre conducătoare. Trebuie să te socoți un soldat chemat să-și facă datoria împotriva unui om pentru care nu putem avea compătimire, nici unul dintre noi. Acest ticălos, Greer, s-a erijat din proprie inițiativă în adversar al coroanei. Posedă o invenție care pune statul în primejdie și, care trebuie ascunsă cu desăvîrșire cunoștinței publicului. Greer are îndrăzneala să se considere un negociator de rang egal cu Guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
preambul ori Înfloritură... Pe cît se pare, ceasornicarul, care În momentul arestării răspundea la numele artistic de Fetița cu Bigudiuri, mai fusese reținut În circumstanțe similare În două rînduri, consemnate În analele faptelor criminale ale chezașilor păcii. — Spuneți mai curînd ticăloși patentați, scuipă Fermín. — Eu În politică nu mă bag. Dar vă pot spune că, după ce bietul don Federico a fost dat jos de pe scenă, lovit În cap fiind cu o sticlă bine plasată, cei doi agenți l-au condus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ușa lui Gaston și l-a luat familiar de braț. — Ce e? spuse Tomoe, privindu-l pe Takamori. Stai o secundă aici. — Ce s-a întâmplat? După cum se aștepta Takamori, de îndată ce Ōkuma și Gaston au ajuns în stradă, cei doi ticăloși și-au și făcut apariția, câte unul de fiecare parte. — Vai, bărbatul ăla! exclamă Tomoe, apucându-l pe Takamori de braț. — Exact! — Ce ne facem? Cel de-al doilea, boxer profesionist probabil, s-a întors și i-a privit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
într-o astfel de încurcătură, așa că au șters-o imediat, morți de frică. Până și „șeful“, care se uita cu dispreț după ei, a remarcat: — Ce lași!... Nici un strop de bărbăție în ei. Profitând de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în ei. Profitând de o clipă de neatenție din partea ticăloșilor, Ōkuma, ținut sub supraveghere de individul cu jachetă, a reușit să le scape, scoțând un strigăt ascuțit cu vocea lui de soprană, care-ți zgâria auzul precum răzuitul pe metal. — Ticălosul naibii! strigă păzitorul lui Ōkuma, dar când s-a repezit să-l oprească, Ōkuma era deja departe. Ciocnindu-se de oameni, intrând în fetele care-i stăteau în cale, drept ca săgeata, fără să-i fie rușine sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înțeles, în sfârșit, cu cine avea de-a face. A pornit ca un tăntălău spre mulțimea de japonezi care priveau de la o oarecare distanță cu ochi în care se putea citi teamă și curiozitate. — Ho! Stai puțin! strigă la el ticălosul care arăta ca un idiot și ținea jucăria în mână. Ai de gând să cumperi pozele? Gaston tăcu. — Le cumperi sau nu? Gaston s-a oprit și, cu un zâmbet pe fața lui lungă, a clătinat din cap, spunând: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dură spre complicii lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini care să fi intrat vreodată în ring. Au amuțit cu toții. — Nishino, ia-l în primire! Nishino era ticălosul care îl acostase de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai mare în a cotonogi un luptător renumit, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lipit pe chipul lui. La revedere! Nishino se repezi la el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
decât pentru Gaston. Fața îi era udă leoarcă de sudoare și ploaie. Mi-a trebuit o jumătate de an, dar am descoperit până la urmă cum au stat lucrurile. E foarte adevărat ce-ți spun eu acum. Mai sunt în viață ticăloși care ar merita să fie executați. S-au întors în Japonia fără probleme și-și țin gura pecetluită în ce privește trecutul lor. Superiorii fratelui meu! Ei au pus toate crimele lor în cârca lui. N-au recunoscut nici măcar faptul că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că se petrece ceva straniu cu acest străin. — De fapt, ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau inconsistente precum vata de zahăr. — De ce... de ce-ai venit în Japonia? — Cu vaporul. Gaston confundase cuvântul „cum“ cu „de ce“. — Ticălosule! Te întreb de ce-ai venit? Gaston a zâmbit încurcat și nu a răspuns. — Nu ești actor, nu? Aha, asta era, deci! Omul acesta făcea doar pe prostul. În realitate era un om deștept, abil, care realiza tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu, nu asta. Se schimonosi de ciudă că nu-și găsea cuvintele în japoneză ca să-i poată explica tot ce simțea. — Endō... tare singur... tare singur, așa că ție trebuie prieten. Ochii lui Endō, ațintiți asupra lui Gaston, scânteiau de ură. — Ticălosule! Piei dracului din calea mea! Nu pot să sufăr gunoaiele ca tine. A ridicat mâna cu intenția de a-l lovi iar pe Gaston, dar acesta s-a dat îndărăt câțiva pași. Luându-și o distanță sigură față de ucigaș, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea pistolul. Acesta i-a căzut în apă, nu înainte însă de a răsuna o împușcătură în întreaga mlaștină. Mâna lui Endō era plină de sânge. — Mori, ticălosule! Mori! Mori! striga Kobayashi în timp ce-l asalta cu o ploaie de lovituri. Endō a reușit să se ferească și să se ridice în picioare, dar nu se ținea bine. Simțea o durere cumplită în umărul stâng. A văzut înaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a postat cam la doi metri de mal. Kobayashi, străfulgerându-l cu ochii lui injectați, a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost condiționată, cu o lumină intermitentă și fragmente muzicale, când le aude, trebuie să execute ce i-am spus noi, kaghebiștii, și-atunci iese din casă și se trezește în locuri necunoscute, nu ține minte ce-a făcut, dar numai ticăloșii sunt de vină, au pus-o s-asculte formule mnemotehnice... Uite-așa s-a trezit c-o luase spre vest, adică dincolo de Plopii fără soț, în minte-i făcea bip-bip un semnal, nu scăpa de el, bip-bip, bip-bip... o conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu un preot, zise ea, și trebuie să eviți politicienii, barmanii sau taximetriștii. Oamenii ăștia sunt o pacoste pentru nevestele lor. Și trebuie să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dezactivați, Da, cred că termenul este destul de clar, Fără Îndoială, domnule ministru, doar mi-am exprimat surpriza, Nu văd de ce, este unica modalitate pe care o avem la dispoziție de a nu părea că cedăm la șantajul acestei bande de ticăloși, Deși În realitate am cedat, Important e să nu pară așa, să menținem fațada, ce se Întâmplă În spatele ei nu mai ține de responsabilitatea noastră, De exemplu, Să ne imaginăm că interceptăm acum un transport și-i prindem pe tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ: Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în camera aceea, m-a văzut trecând și a făcut un semn de aprobare. Apoi s-a lăsat pe un scaun, ca o trestie ruptă, i-au adus un pahar cu apă: nu-ți face probleme, n-o să ne scape ticălosul ăla, el și organul lui mizerabil. Când am trecut, nu m-am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar nu reușeam să-mi amintesc la ce servea camera aceea. Ușa de dinainte duce la camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am ridicat privirile s-o caut. Atunci l-am văzut, Angela, l-am văzut pe fiul nostru. Pentru o clipă, chipul lui mi-a apărut acolo sus. Nu era frumos, avea o mutrișoară plăpândă și aspră ca a mamei sale. Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă ceea ce îmi lăsase, trupul acela nemișcat și călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care putea să le taie sau să le curețe de coajă, dar Otis avea fixul cu strugurii. Pasărea apucă bobul dintre degetele ei, îl înghiți întreg și imediat după aceea mai ceru unul. Era atât de stereotipă! Părăsită de ticălosul ei de prieten pentru una mai tânără, pregătită să rupă în bucățele simbolul pictorial al așa-zisei lor relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că o încuraja să se ducă, dar pe ea se ura încă și mai mult pentru că îi permitea lui s-o facă. Ar fi putut să renunțe detot, dar când le-a spus prietenelor ei de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
flămând, care nu se teme să-și asume niște riscuri. Se opri. Cum mă descurc? — Foarte bine. — Mulțumesc. Simțea că se încărcă cu adrenalină, era agitată și nerăbdătoare, dar într-un fel pozitiv. — Și cu riscul de a părea un ticălos condescendent, zise el, sunt foarte sigur că am luat decizia corectă. —Așa e, clătină ea din cap. Jesse îi făcu semn chelnerului să le aducă nota de plată și, când acesta o aduse, i-o dădu lui Leigh. — Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să se cazeze la hotel, așa că, după ce luă o înghițitură de Bloody Mary uitându-se cu jind la pachetul de țigări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]