2,929 matches
-
au fost demne de remarcat. În afară de faptul că serialul promovează acte de violență și dă naștere la dezbateri largi asupra efectelor media, se mai poate observa că cele două personaje au devenit modele pentru comportamentul tinerilor, care le imită diferite ticuri și modele comportamentale. Serialul a condus și la crearea unei piețe de produse "Beavis și Butt-Head", care, la rîndul lor, au determinat proliferarea imaginilor și efectelor lor. Iată un exemplu: "Creatorul de măști, Ed Edmundo, de la Compania Distorsions Unlimited, afirmă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
altele au indicat o anumită relație între cele două tulburări. Cu toate acestea, nu este nimic clar. Pauls și colaboratorii săi (1995) afirmă că anumite cazuri de TOC pot fi ereditare și pot avea legătură cu sindromul Tourette sau cu ticurile, alte cazuri sînt ereditare, dar nu au legătură cu ticurile, iar altele nu sînt nici ereditare și nici în relație cu sindromul Tourette. Distribuția pe sexe Black (1974) a analizat 11 studii asupra TOC și a afirmat că, din 1
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Cu toate acestea, nu este nimic clar. Pauls și colaboratorii săi (1995) afirmă că anumite cazuri de TOC pot fi ereditare și pot avea legătură cu sindromul Tourette sau cu ticurile, alte cazuri sînt ereditare, dar nu au legătură cu ticurile, iar altele nu sînt nici ereditare și nici în relație cu sindromul Tourette. Distribuția pe sexe Black (1974) a analizat 11 studii asupra TOC și a afirmat că, din 1.336 de pacienți, 651 erau bărbați, iar 685 femei, fapt
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
conștiinței cetățenești, a dragostei de oameni, de muncă, de locurile natale, de părinți, respectul față de tradiții, integrarea în viața socială. Vorbea avântat și reușea să însuflețească și să convingă. Cuceriți fiind de discursul său, noi, elevii, târziu am remarcat un tic al profesorului: din când în când mângâia marginea gulerului cămășii cu arătătorul mâinii drepte spunând „nu-i așa?” concomitent cu o ușoară mișcare a capului. Dorea în acest fel să sublinieze o pildă, o idee, pe care noi să ne-
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
câine, revărsarea Amaradiei, moartea surorii mai mari, moartea bunicului și a bunicii, foametea din 1946. Și trebuie spus că "memorialistul" nostru este un portretist remarcabil. Portretele bunicului și al bunicii (picioarele bunicii, capul micșorat al bunicului, venele de pe mâini, respirația, ticurile verbale etc.) sunt încadrate în scene epice exemplare: omorârea câinelui, mâncatul unui cartof în vremea secetei. În sfârșit, cel mai impresionant segment al cărții este cel al construirii bordeiului și a casei în Bărăgan. Spațiul explodează. Trecerea de la spațiul îngust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asta fac) să ne uităm la câte o fotografie dragă, pe care o ținem pe masa de lucru sau pe noptieră, să citim o scrisoare primită sau pur și simplu să ne aducem aminte de un gest, o vorbă, un tic... Ne pleacă prietenii, parcă nici timp nu mai este să stăm de vorbă, să ne bucurăm de ce avem. Ce prietenii literare ți-au marcat destinul scriitoricesc? Moartea prematură a tatălui meu, Ștefan, preot de țară, interbelic școlit la Bârlad, Huși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spital, în Triaj, așteptând să se dea celebrul film cu execuția lui Ceaușescu, care tot era amânat din sfert în sfert de oră. Și, la cum erau vremurile, atunci când am sunat la chirurgie, am făcut greșeala să le spun diagnos‑ ticul bolnavului și, fiind grav, au socotit că murea ori‑ cum a doua zi, deci nici vorbă să-mi dea vreun tub de oxigen de la ei. Iarăși, zic, lumea trebuie să înțeleagă că așa funcționa atunci asistența medicală. Nu numai că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dinți, se vedeau distribuiți în piesa stalinistă Tragedia optimistă, iar Brucan al nostru juca în travesti în basmul azer Ali Baba și cei patruzeci de hoți. Apoi a lăsat Revoluția baltă și a devenit un bun și substanțial comentator poli‑ tic. Lui îi datorăm și vorba aia care ne-a făcut să-l urâm atât de mult : stupid people. Și prevestirea că nu ne vom vindeca de prostie cel puțin 20 de ani. Al naibii prezicător ! A.M.P. : Da. Și apoi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cel care nu a susținut-o, pentru că avea informații că lumea din sistem ar fi contra ei. Natural că unii din sistem ar fi fost contra ei, dar noi voiam, în final, să schimbăm chiar sistemul. Eram primul regim democra‑ tic, venit în noiembrie ’96 la putere. Deci nu eram acolo ca să cădem la pace cu cei din sistem. A fost numit un domn Moisescu, care n-a făcut absolut nimic. Pe urmă a murit și în locul lui... V.A. : Prietenul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ai o națiune de un milion de oameni, plus o treime ruși, și lupți cu Rusia, care te-a ocupat de atâtea ori în istorie și azi îți taie gazele iarna, ce faci ? Îi spui : „Hai că te tratez democra‑ tic, o să te tratez de la egal la egal“ ? Așa ar fi fost ideal, dar nu și practic. Și Europa i-a înțeles. În tratatul lor de aderare la Uniunea Europeană, faptul că minoritatea rusă nu are drept de vot nu e nicăieri
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
A doua decizie logică era să faci outsourcing. SĂ scoți publi‑ citatea în afara Televiziunii - în acest fel sindicatul nu ar mai fi avut niciun fel de influență - și să dai comision, un procentaj, unei firme de pe piața privată, care, teore‑ tic, ar fi avut un stimulent să strângă mai mult, pentru că, aducându-ți ție mai mult, îi creștea venitul. Sună logic ! Dar ce n-am luat în considerare în acel moment - noi și sfătuitorii noștri de la BBC - era că în acest
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că MĂgureanu a trecut la el numai pentru că se întâl‑ niseră cândva, când încă nu era președinte. Atunci a început jocul acesta al nostru de a încerca să scăpĂm de șefii ser‑ viciilor secrete. FĂră știrea lui Emil Constantinescu, prac‑ tic, fiindcă el nu controla Televiziunea, contrar a ce s-a spus. El putea să aibă o reacție după vreo emisiune, care putea să fie orice fel de reacție, dar nu controla ce dădeam noi pe post. Nu controla nimeni ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
este exact genul de idee a unui finanțist, ce n-are încredere în oamenii politici că vor face ceva -, care a zis : „De unde e ușor de tăiat ? TĂiem de aici și ne-am luat o garanție“. Însă un om poli‑ tic să pună ideea asta în practică fărĂ să se gândească... V.A. : Și a riscat și soarta guvernului, și soarta sa ! Au plătit-o cu vârf și îndesat. A.M.P. : Degeaba au plătit-o, că finalmente am plătit-o cu toții
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sadovenian al istoriei sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le publica În revista Luceafărul la Budapesta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
idealizând-o, Îngrămădind asupră-i toate calitățile, este, cred, una din formele „ciclice” prin care o societatea civilizată „recade” Într-un tip de primitivism. Europa, „Îmbătrânind” și suferind câteva războaie și sisteme barbare, s-a „Îmbolnăvit” cred eu de unele „ticuri” care amenință să devină reflexe de gândire sau de comportament. Astfel, În pedagogie, după secole de autoritarism, uneori excesiv, În școli și În familii, sistemul educațional al Apusului a basculat spre un tip de permisivitate care a creat valuri enorme
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
figura în roman cu nume schimbate. A observat cu atenție echipa noastră și a înțeles că aceștia nu ies bine deloc într-un „portret de grup”. Chingiz știe câte cupluri s-au format și destrămat pe durata călătoriei, a observat ticurile, complexele refulate ale multora (tânărul italian are nevoie să fie iubit, să fie adulat, pentru a căpăta mai multă siguranță; una dintre suedeze e gata să se ofere oricând și oricui; spaniolii se antipatizează între ei; unul dintre croați o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce model își ia, mai mult sau mai puțin instinctiv, și alegerea modelului, cred eu, tipul de model pe care-l are în față ca o formă perfectă, spunea mai mult în acei ani, în acea „tensiune”, decât metaforele și „ticurile” sale de gândire și stilistice. Da, beam cu toții, așa cum beau și cele câteva zeci de tineri veleitari, în București și în marile centre culturale ale țării, unde se pregăteau „cazanele” noii promoții artistice și literare, dar numai unul dintre noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
printre membrii grupului nostru, deși a făcut și el parte din „grup”, ca și Mircea Ivănescu, prietenul lui Matei în primul rând, un „singuratec”, dar care „alerga” cumva alături de noi, ne împărtășea adică reflexele culturale, orizontul literar, modelele, uneori și ticurile de expresie sau „poziția socială”, estetismul. Sau „tânărul” Adrian Păunescu, care „ni s-a alăturat”, trecând iute, deși era abia un „post-liceal”, un adolescent furtunos, mândru de această „boală”, a adolescenței, din „grupul” lui Fănuș Neagu într-acel al lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și apoi de Goethe: „munca (sau datoria la Kantă ca singura compensație a existenței!”. Care „muncă”?! Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai completă și mult mai sugestivă decât o mie de studii economice, sociologice etc., cum o recunoaște și Marx. Și, în fapt, „tot 1830” s-a „refugiat” în lumea pestriță, vie, profundă a zecilor sale de romane, întreg secolul cu ticurile, dramele, caracterele și pateticul lui și, în plus - un alt „amănunt” de care a râs Saint-Beuve -, Balzac a „inventat” personajul memorabil ce „trece” de la un roman în altul, axând în jurul lui intrigi și tipologii, punând și în acest fel bazele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care gândim „pateticul” sau „eroul slab”, cum o spun postmodernii, și apoi fondat în toată amploarea sa, după ce a traversat culoarele umile ale „povestirii pentru bone”, de un Balzac și Tolstoi, urmați, fiecare în literatura lui, cu reflexele și orizonturile „ticurile” și obsesiile tipice, de o pleiadă uriașă de mari sriitori.Ă O dată cu exclamația lui Th. Mann care, se pare, după ce a citit Ulysse al lui Joyce, a afirmat că „nu se mai poate scrie roman după acesta!”, a pornit, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic de scârbă (pentru oameni?). și am fost eroul ultimului „cartel“ sau provocare la duel; și asta nu pentru vreo femeie de Împărțit sau pentru vreo mănușă zvârlită cu elegantă impertinență și schimb de cărți de vizită, ci pentru un caz
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
istorice, să evoc câteva peisajii din pitorescul vieții de toate zilele a Bucureștilor din această primă jumătate de veac, cu frământările sale lu mești interesând mai mult istoria măruntă a moravurilor unei epoci, oricum, Îndepărtate În multe privințe, și cu ticurile prea personale, fizice și morale, ale unor contemporani de-ai mei, sau chiar ale mele, din acest mare și tragic veac nou al XX-lea, pe distanța fabuloasă parcursă până astăzi. „Sunt lucruri - spunea bătrânul Tacit, care nu le neglija
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care mi l-au arătat feciorii lui, care, copii fiind și văzându-l pe taica lor, haiducul, jos, la picioarele nucului, cu limba-i țăcă nindu-i afară din gură ca la șerpi, au rămas toți copiii lui cu acest tic, ca un stigmat al familiei. I-am cunoscut În copilăria mea pe bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și candidatelor. Mi-a dat, firește, notă proastă la acest examen, sau poate chiar am fost respins, fiindcă, scriind despre romantismul francez, În loc să Înșir date și nume ciupite de prin manuale, am făcut o sinteză lite rară a fenomenului roman tic, adică ceva mai presus de nive lul belferesc al examinatorului și de care nu mă ruși nez când o citesc astăzi după ciorna de atunci, pe care Întâmplă tor o păs trez. (Dar parcă avea totuși dreptate individul să ne
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]