2,640 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > MAICĂ MARIE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Încerc să-naintez pe drum îngust de piatră Dar pașii mei aleargă prin tină călători, Cu teamă mă gândesc știind că sunt o loatră Ce și-a călcat cuvântul și suflul deseori. O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă, Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele
MAICĂ MARIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378739_a_380068]
-
său drept răspândește o aromată boare, Acum roadele pământului se îmbracă-n sărbătoare. Miroase a viață țesută din vinul ce se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
printre șoapte, Șoaptele noastre îngemănate, ce nu vor cădea, În bezna, ce gândul le poartă. Sunt șoapte pierdute-n prin părul tău neted Îți mângâi iubit-o cu drag, frumoasele tale plete, Și totuși, deși zorile zilei se lasă, de tine mi-e sete. La fereastră te văd cum tu pleci, iar trupul mi-e lânced, Deși, cu privirea te petrec, până dincolo de linia iubirii, Unde rațiunea se pierde topită de dorința neîmplinirii. TIMPUL RUPE DIN NOI Timpul prea hain rupe
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Lasă-mi amintirea, frunză de stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc la clipa care plânge. Iar de lupta noastră fi-va în zadar, Să-mi promiți că zborul nu se frânge. SCRISOARE La tine ale mele doruri zboară, Aștern în rânduri un mănunchi de vise Ce tremură în veșnicii nescrise, Liman de foc în bucle mă-nconjoară. Îți amintești când noaptea ne-nvelise Cu mantia-i în triluri de vioară Iar ochii tăi sclipeau
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
primăvară. Să se țină de mănă ca să primească unul de la altul, prin legătura palmelor, darul divin al aerului, al soarelui și al pământului. Să se țină de mână ca să primească unul de la altul , prin legătura palmelor , liniștea celuilalt... Să se tină de mănă ca să primească unul de la altul.prin legătura palmelor, bucuria celuilalt... Să se țină de mână ca să primească unul de la altul , prin legătura palmelor , puterea celuilalt... Să se țină de mână ca să primească unul de la altul , prin legătura palmelor
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
sufletul pentru alții! Omul, omul a dispărut Măriuco, nu satul ! Omul s-a urâțit , nu satul! S-a urâțit cum se urâțeste un pom înflorit mîncat de omizi! Omul s- a îndoit, nu copacul! Omul și-a mînjit sufletul cu tină , nu satul! Omul a uitat cât de drept era odată, cât de neclintit și măndru! Omul a uitat cât de priceput și vesel era odată! Omul a uitat cât de Om era odată! Cine să-i spună românului căt de
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
omului nou", întru Iisus. Omul nu mai e socotit doar "pulberea drumului", ci și "sarea pământului" (Predica de pe Munte) care se "strică" fără credință. Lutul, piatra rezistă în timp prin credință: Iisus a scuipat în lut și a "uns cu tină" ochii orbului (Ioan, 9,6) care s-au umplut de lumină; piatra nu cea din zidul trufaș rezistă ci aceea neluată "în seamă de zidari" (Matei, 21,42) și așezată în "capul unghiului". Piatra nu mai e parte a zidului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg" (Andrei Mureșanu). Însă omul eminescian construiește, întemeiază, pe pământ. "Opera" (la Eminescu "zidul") își găsește pe pământ locul întruchipării (Gestalt): "Pământul se înalță în operă, deoarece opera se împlinește ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg" (Andrei Mureșanu). Însă omul eminescian construiește, întemeiază, pe pământ. "Opera" (la Eminescu "zidul") își găsește pe pământ locul întruchipării (Gestalt): "Pământul se înalță în operă, deoarece opera se împlinește ca acea realitate în care adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vânt ce se întreabă: Eu sunt sau eu nu sunt?".50 Citim "vânt", dar noi descifrăm aici "suflarea vie" a cosmosului platonician, "muzica sferelor".51 Vedem în aceste versuri profesiunea de credință a unui neobosit cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri" și murmurul nestins al vieții: Îmi vine adesea să scriu viața unui fir de colb... de la-nceput pân la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii perisabilului, a prafului: "Fiindcă tina5 lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care cade peste viața omului: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi... orice ai spune, Peste toate o lopată de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ai știut tu, scumpe frate, că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu). Nu există un alt termen esențial pentru a desemna "nimicul", sfârșitul, "spiritul morții eterne-n ruine". El coincide cu "moartea seminței", cu stingerea oricărui elan vital: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu). Fără "substanța" sa geneza și apocalipsa nu pot fi înfățișate. Pentru că ea subsumează atât lutul biblic, "de-alcătuire" ("Un om se naște un înger din cer aprinde / o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că pământu-i o ruină?" (La moartea lui Neamțu). Nu există un alt termen esențial pentru a desemna "nimicul", sfârșitul, "spiritul morții eterne-n ruine". El coincide cu "moartea seminței", cu stingerea oricărui elan vital: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină / Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu). Fără "substanța" sa geneza și apocalipsa nu pot fi înfățișate. Pentru că ea subsumează atât lutul biblic, "de-alcătuire" ("Un om se naște un înger din cer aprinde / o stea / Și pe pământ coboară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu noi, se strecoară în trupuri în clipa / Nașterii și deodată se stinge cu-acesta în moarte, / Merge să-vadă-ale Orcului bezne și-adâncile hăuri? / Ori, prin putere zeiască, el trece în alte ființe"; Cartea I-a, 112-116. 5 În Iliada "tina" specifică diferența de alcătuire a omului cu zeii: Cu zeii / Nu căuta să te-asemeni, că nu sunt totuna cu neamul / Zeilor oamenii cei muritori care umblă prin tină", Cântul V, 431-445. 6 În numărul special al revistei Manuscriptum îngrijit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trece în alte ființe"; Cartea I-a, 112-116. 5 În Iliada "tina" specifică diferența de alcătuire a omului cu zeii: Cu zeii / Nu căuta să te-asemeni, că nu sunt totuna cu neamul / Zeilor oamenii cei muritori care umblă prin tină", Cântul V, 431-445. 6 În numărul special al revistei Manuscriptum îngrijit de Petru Creția, Muzeul Literaturii Române, 1(82), anul XXII, 1991, citat din poezia Răpiți din cer, hrăniți din basme, versurile 15-16, p. 55. 7 Postulatul Ecclesiastului: eadem sed
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
urmăresc. În Lascăr, a zvîcnit spre fată, ea a-nceput să fugă, a lăsat-o să intre în Gane, am rămas în colț. La prima curbă, dintr-un salt, a ajuns-o, a prins-o de păr, avea un păr Tina Turner, ea n-a țipat, a pus-o jos doar c-o mînă și, în secunda în care a reușit să-i intre între picioare, s-au ivit alți trei, tot în cămăși albe, au rămas în picioare, cu mîinile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi stăpînit Prin puterea Minții. Deja eu insumi simt o Lume înăuntru 365 Porțile deschizîndu-și, și-n ea toate substanțele aievea Din care toate-acestea, ce-n Lumea din afara se găsesc, sînt umbre care trec209. Vino dar în Sînu-mi, și-adu-mi cu tine-n ale tale brațe-ntunecoase Pe-ncîntătoarea Enitharmon. Mînia mi-o voi stinge și pace Propovădui-voi sufletului întunecatei răzbunări, iară cruzimii pocăința." 370 Așa vorbi Los, și-n Brațele-i Strîngînd pe Enitharmon și pe Spectru, Nori s-ar fi-nfășurat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-o în 1826: "Născut la 28 noiembrie 1757 la Londra și a murit de mai multe ori de atunci. 16 ianuarie 1826" (cf. "Inscription în the Autograph Album of William Upcott", BCW: 781). 158 (VI, 65) eu ascunde-voi / De tine hrană: Vezi J. Böhme. 159 (VI, 72) Tharmas. 160 (VI, 85) cărțile de fier și-aramă: Cartea de fier a lui Urizen reprezintă istoria războaielor și a distrugerilor (cf. și The Book of Ahania, 3, 64; vezi și explicațiile lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a oferi ceva necondiționat, fără a aștepta un semn de la ceilalți. Înseamnă dăruire, nu primire; Îndurare, nu o egoistă exhibare a sinelui. E o formă de autojertfire sui-generis, o „ardere” spirituală pentru binele celuilalt, inclusiv prin asumarea sau „oprirea” În tine a tristeților și durerilor de tot felul. Fericirea nu ți se oferă, ea se câștigă cu trezie, speranță și demnitate, printr-o neîntreruptă luptă și edificare interioară. F. Wedeking spunea (și mare dreptate avea): „Nu vreau o fericire cerșită! Nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
également l'appellatif " gorunule " (" chêne ") par " jeune chêne ". Cette modification mène à un changement de la voix du texte. À part leș appellatifs, d'autres termes employés par leș traducteurs produisent un changement de registre : " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. " " Enfant, je jouais avec țoi/et dans mă fantaisie je te mettais en pièces comme un joujou. " (Psalm/Psaume) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 125). La traductrice donne comme équivalent du terme " jucărie " (" jouet
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traductrice imprime au texte d'arrivée une oralité plus évidente par l'emploi du moț " voilà ". Să version contient aussi un changement sémantique, le nom " ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon ". " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Du temps de mon enfance/Je jouais avec Țoi/comme on joue à la poupée. " (Psalm/Psaume) (Romanescu, 1998 : 49). Dans cette version, le " jouet " (" jucăria ") du texte source devient une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
titlul unei poezii dintr-o carte anterioară, Eu și lumina, reține tonuri agresive, cu care se scrutează și se deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile mării, / încearcă zadarnic Dumnezeu / să-l tragă în sus./ Recunosc în tine / maimuță a vântului sacru./ Tot ce-a fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
care se scrutează și se deplânge sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile mării, / încearcă zadarnic Dumnezeu / să-l tragă în sus./ Recunosc în tine / maimuță a vântului sacru./ Tot ce-a fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
vrabie, veveriță, zimbru. Pescuitul: caras, crap, lin, morun, mreană, știucă, plătică, cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al Partidului Comunist este ales în comitetul central casier general și i se încredințează direcția ziarului „Socialismul”. Poziția sa e totuși marginală, el nefiind, în fond, nici ideolog, nici veritabil activist. În afară de versuri și de proză, strânsă în Povestiri pentru tine (1924), C. mai semnează, în periodice precum „Gânduri noi”, „Viața nouă”, „Zorile”, „Proletarul”, „Front unic”, „Poezia”, „Orientări”, „Îndreptar” ș.a., articole pe teme culturale ori pedagogice. Limitată la apărarea în instanță a unor comuniști, la însoțirea lui H. Barbusse în vizita
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]