13,035 matches
-
la fund câțiva ani, lăsând să se lanseze pe seama lui fel de fel de zvonuri. Dar asta înseamnă că eu închid ochii și cred că a devenit înger? Păi ce facem cu ce a lăsat în urmă, mă? Că memoria tiparului nu iartă. Să-ți spun eu ce s-a întâmplat cu așa zisa lui dizidență. El era prins în altă cârdășie și a fost prevenit: vezi că pică regimul. Și cine îl putea convinge de acest adevăr când aparențele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mici note orientative. Despre unul au zis că trăiește doar în prezent, ce-a făcut în trecut îi repugnă, parcă n-ar fi fost tot el acela, poate crede că va fi iertat dacă-și neagă singur faptele. Dar memoria tiparului e a dracului, mă, asta nu iartă și dacă mulți sunt dispuși să uite, noi nu acceptăm să facem compromisuri de dragul nimănui. Despre altul Alexe spusese că îl văzuse într-o biserică. Intrasem acolo, la catolici, strictamente pentru orgă, cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că odată ajunsă acolo, sora ei va fi înăbușită, încet, încet, cu tact și răbdare și plămădită din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe Elena o singură dată, la nuntă, atunci când pășea încântată în rochia lungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei voci care se porneau să înfiereze, tot ce produceau ceilalți, tot, tot, tot. Poate pentru simplul motiv că ei se dovedeau a fi sterpi? se întreba Carmina. Erau trei acum, grozav de mulțumiți de coeziunea dintre ei, foloseau aceleași tipare, singura lor mulțumire era vânătoarea de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a dreptul șocată de felul în care Marga se năpustise cu frenezie pe o cale sinuoasă, neobișnuită în felul ei, să fi fost chiar atât de șocată de siguranța lui Alexe, să fi fost absolut convinsă că prin labirintul tiparelor sale, ce duceau toate către un punct clar, NIMICUL, nu pot fi erori, ori poate existase și în ea un germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe se credea dezarmat, în fața celor trei femei, ori poate avea motivele lui să fie gânditor și distrat? Bărbații care îl vizitau pe Alexe erau însă mult mai dificili, nu se lăsau chiar așa de ușor manevrați, nu-i acceptau tiparele, la a doua vizită, ori la a treia se răzvrăteau, simțeau nevoia să-și impună propriile idei, discuțiile se desfășurau uneori cu vocea ridicată, totul depindea de temperamentul fiecăruia, Alexe mereu imperturbabil, flegmatic, le respingea concluziile: Vacs albina, rostea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe care un autor le poate face în decursul anilor, compromisuri morale rămase în memoria tiparului atunci, sigur că, pornit în vizită cu o idee, reveneai acasă, dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i nimic ieșit din comun în toată întâmplarea și doar în răstimpuri, imaginea sa reflectată în oglinda minții s-ar suprapune inexact peste imaginea din față și ar încerca în zadar s-o întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul din articolele dumneavoastră cu adevarat urâte, ca acela despre Șam... A, pot să scriu și mai urât de-atâta! exclama Fanny. — Nu mă-ndoiesc de astă, zâmbi Adrian. Dar când ați terminat un asemenea articol și el vede lumină tiparului, vă imaginați victima citindu-l? Vreau să spun, vi-l imaginați pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei, hai, pe bune! stărui el, imitând manieră ei inchizitoriala. — De ce m-ar încerca? întreba ea. Îndeplinesc o functie culturală prețioasă. — I-auzi! Și care-i aia? — În ziua de azi se face prea multa publicitate, iar lumea confundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
loc... În vremea asta lumea Înaintează, mormăi Zegrea, cu un rânjet blând pe chip ce nu mai lăsa loc pentru replici și Îndoieli. Căci “dăinuirea”, cum cu o anume emfază sau bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea lui Gheretă. Poștașul se simțea deposedat de roadele unei Întrebări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și din motive neobișnuite, cum ar fi bunăoară emoțiile. Ele acționează și asupra lucrurilor. A luat o bucată de cretă colorată și, apropiindu-se de tabla pe care anunța zilnic prețurile cele mai interesante, a scris cu litere mari de tipar: Emoțiile e un factor de risc! După care a semnat: Ignat P.Brândușă. Pentru diminuarea lor, Brândușă a plătit un electronist ca să-i instaleze o stație stereo și o orgă de lumini bazată În principal pe culorile naționale. Imnul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin proteza care nu e naturală din care cauză sicriul nu va fi nici el cine știe ce. Aud că s-ar face și din platină la unele case. Mai mari. Numele meu se va scrie pe cruce cu litere mici de tipar să rămână loc și pentru alții care vor veni la vremea lor adică atunci când va vrea Domnul În caz că nu apare ceva neprevăzut, adică un accident sau calamități cum ar fi inundațiile, cutremurele sau mineriadele de care noi nu prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie care ne dă nouă frisoane. Vinul era din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii Domnului, am primit un telefon de la Teodosie. E bine văzut, un chirurg apreciat, iar Ștefania e ateistă la două spitale Așteaptă un copil. Ne-au Întrebat dacă avem o preferință pentru nume. Niciuna, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4. Numele meu și adresa erau scrise pe partea din față cu litere negre, de tipar. Înainte ca mintea mea să-și recapete viteza normală și să-mi dau seama că n-ar trebui s-o citesc, că mi se ceruse să nu citesc nimic de genul ăsta, desfăcusem deja scrisoarea și parcursesem două rânduri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe o tastatură QWERTY standard, după cum urmează: Figura ??? Aici, litera codificată este F, așa că litera corect decodificată trebuie să fie E, R, T, D, G, C, V sau B. După cum a scris primul Eric Sanderson, nu părea să existe vreun tipar care să prezică exact care dintre cele opt litere posibile este cea corectă, iar asta făcea ca procesul de decodificare să fie foarte încet și anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
climat, care permite cititorului român să înțeleagă mai bine creația poetică". Danuta Bieńkowska, Poezia poloneză contemporană în România, Literatura na świecie, nr. 8 (145), 1983 Prima monografie despre Ioan Paul al II-lea în lumea ortodoxă "...Cartea care vede lumina tiparului azi este o biografie complexă a Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, scrisă de colegul nostru Nicolae Mareș, prima monografie despre Ioan Paul al II-lea, după știința mea, care apare în spațiul Est-european, în lume ortodoxă. .... Nicolae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fac impresia că aș fi mai veselă decît sînt, mai exuberantă, mai dinamică. Spun cuvîntul și rîd. Monitorul îmi arată caninul imperfect, ieșit din șir "ca o amenințare". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! Da, căcatcăcatcăcat. O greșeală de tipar, nu din vina mea, a fost interpretată ca "gravă greșeală politică". Mi-a răsturnat destinul. Un jurist al Iașului, cu nume de universitate particulară, mi-a spus cînd l-am consultat: "Au considerat-o greșeală politică? Atunci n-ai șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Reportera mă aduce în prezent: La expoziția de artă modernă, Veneția-2001, cineva a expus materii fecale. În borcane, dispuse pe niște rafturi. Arta modernă suportă orice. Povestiți cum s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o astfel de greșeală de tipar cînd cenzura era la putere. Lucram de ceva ani la organul devenit mai mult politic decît cultural. La conducere fusese numit Leandru Diță-Lerești. Răspundea prompt la "comenzile sociale" ale pecereului și-i dresa și pe alții să răspundă. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită") cerea două "perii" de pe fiece pagină. Pe una se aplica ștampila cu "bun de tipar"; alta rămînea la arhiva cenzurii. Din viteză, nu s-a mai trecut greșeala pe al doilea exemplar. Și tot din viteză, ștampila rotundă cu B.T.-ul s-a pus pe pagina albă. Necorectată. Revista s-a tras în cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum îl numeam pe secretarul general de redacție, a văzut greșeala după ce numărul se difuzase parțial. Niciodată "Ora" n-a fost mai cumpărată, mai căutată, mai citită, mai comentată. Am plătit mult și bine, vreo două-trei salarii, pentru "remanieri de tipar". Parte din tiraj a fost retrasă de pe piață, topită, refăcută. M-au retrogradat. N-a fost destul. Cărcatul picase-n text în preajma unui citat din Ceaușescu. Trebuia găsit un cap-țap ispășitor. ALAGHERCOMALAGHER! Leandru m-a forțat să-mi semnez demisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la... (și arăta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie să ajutăm autorii să..." "Nu-i mai ajutați. Publicați-i!" Iarăși scăpasem piciorul, iarăși zisesem ce nu trebuia să zic. Nu, tovarășa. Noi aicea sîntem puși să păzim porțile tiparului. Să nu intre oricînd-orice-oricine. Că dacă nu, intră rușii peste noi". Asta era amenințarea forte a anilor șaptezeci. "Intră Rușii!" Dacă scriem contra lor, dacă pomenim de Basarabia, de Bucovina, de Nistru-Tisa, de Doină, dacă, dacă, dacă, INTRĂ RUȘII! Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu genunchii ieșiți, în pantalonii din doc albastru... Cînd am făcut eu liceul, Toma nu mai era cel mai mare poet, nici Sahia cel mai mare prozator, dar am fost terorizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost transformată în Știința literaturii. Am citit asta într-un controversat istoric al Facultății. Autorul lui mi-a povestit, pe cînd eram librăreasă într-un cartier (de unde și titlul romanului meu, Poveste din cartierul de sud-est) despre o greșeală de tipar o fi vreun Aghiuță al greșelilor de tipar? parcă anume făcută. Apăruse, în loc de îndrumare, înhumare: "înhumarea spre o orientare marxistă i-a revenit lui Ilie Cîrjeu". Șichy rîde, cu rîsul ei de-a dreptul "carnivor", deși nu l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]