5,710 matches
-
cu cartea, pe care o reproduce ad litteram. O secțiune aparte a criticii lui M. o configurează două sinteze trădând un anumit apetit teoretic: Arca lui Noe (I-III, 1980-1983) și Despre poezie (1987). Ambele se plasează la limita dintre tipologia formală și proiecția istorică. Așa cum o definește criticul, poezia debordează limitele limbajului și, într-un sens particular, le contrazice, iar poeticul nu este decât unul dintre drumurile spre care trimite. Poezia este o construcție solid înșurubată în temeliile limbajului, dar
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
umană care Îl interesează din perspectiva aproximărilor simplificatoare din documente și statistici: veniturile fiscale, listele cu contribuabili, cărțile funciare, veniturile medii, rata șomajului și a mortalității, volumul tranzacțiilor, productivitatea, numărul total al cazurilor de holeră dintr-o anumită zonă. Aceste tipologii sunt indispensabile administrației statului. Simplificările de genul hărților, recensămintelor, listelor cadastrale și unităților de măsură standard reprezintă tehnici de abordare a unei realități ample și complexe care trebuie redusă la niște categorii schematice pentru ca diverse aspecte ale ei să poată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și, în general, din sfera culturii, face apel la pagini de jurnal, la adresarea către cititor, la pastișarea unor atitudini narative din literatura secolului al XIX-lea. Incursiunile operate în istoria literaturii și în mitologie dau scrierii o tentă odobesciană, tipologia de oraș provincial amintește nuvelele Hortensiei Papadat-Bengescu, iar atenția acordată „micului fapt adevărat” poate duce cu gândul la Nathalie Sarraute. Un alt roman, Serbările mării (2002), conceput ca jurnal de vacanță, însumează notații, însă nu (sau doar parțial) de felul
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966, 134-156; Brădățeanu, Istoria, I, 275-297; Cornea, Oamenii, 202-248; Vrabie, Folcloristica, 183-199; Cicerone Poghirc, B.P. Hasdeu lingvist și filolog, București, 1968; Seche, Schiță, II, 9-34; Ion Mușlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, București, 1970; Mihai Drăgan, B.P. Hasdeu, Iași, 1972; B.P. Hasdeu interpretat de..., îngr. Grigore Brâncuș, București, 1972; Vasile Sandu, Publicistica lui Hasdeu, București, 1974; Bârlea, Ist. folc., 171-195; Dicț. lit. 1900, 424-430
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de rezistență din munți, organizațiile clandestine care strângeau arme, campania din Est și prizonieratul în URSS, arestarea și procesul lotului Lucrețiu Pătrășcanu. Adesea digresiunile sunt încorporate în biografii sau scene de-a dreptul memorabile. Se constituie în felul acesta o tipologie foarte bogată, unde, alături de numeroși deținuți, însuflețiți de spirit de sacrificiu, demnitate și dăruire umană, sunt surprinși destui egoiști, poltroni, lingușitori, abjecți, dintre care se recrutau de obicei „turnătorii”. Digresiuni sunt, de asemenea, rememorările și anticipările, autorul întrerupând firul narativ
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
Științe Filologice, Literatură și Arte”, „Steaua”, „Studii și comunicări”, „Vestitorul ortodoxiei românești” ș. a. I. s-a specializat în mai multe domenii ale cercetării folclorului : teoria și practica culegerii folclorului, editarea textului folcloric, utilizarea metodei istorico-geografice în cercetarea folclorului, principii de tipologie folclorică, teoria genurilor, relația folclor-religie, structura și funcționalitatea arhivelor de folclor etc. După generația lui Al. I. Amzulescu, Adrian Fochi și Ion Taloș, cel mai original demers critic privind cântecul epic românesc este cel întreprins de I. În studiul Cântecul
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
și Dălea (Bogdan) Damian, Domnul Chipor Crai, Trei frați cu nouă zmei, Vidros, Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu Fata sălbatecă și Letinul bogat (Cântecul nunului). Remarcabile sunt nu doar analizele cântecelor amintite, ci și înscrierea eroilor într-o tipologie, într-o serie a „cavalerilor” eposului românesc. În succesiunea lui Moses Gaster, B.P. Hasdeu și N. Cartojan, I. încadrează aceste creații în cultura Curții feudale românești și în civilizația mai largă medievală europeană, încercând să demonstreze că „ele reprezintă, în
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
fără bătrânețe și viață fără de moarte”, model constitutiv al basmului, „Dacoromania”, 1981-1982; Aura Matei Săvulescu, Utopia nemuririi, București, 1984; Virgiliu Florea, M. Gaster și Petre Ispirescu, AAF, 1987; Mircea Anghelescu, Introducere în opera lui Petre Ispirescu, București, 1987; Nicolae Constantinescu, Tipologia relațiilor familiale în poveștile lui Ispirescu și Creangă, MCF, 1988; Manolescu, Istoria, I, 272-273; C. Negreanu, Petre Ispirescu și limba populară (locuțiuni, expresii, proverbe), REF, 1991, 3-4; Dicț. scriit. rom., II, 649-652; Dicț. analitic, II, 72-74, 359-360, IV, 228-232. L.
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
Ionescu, Marin Sorescu și alți scriitori din secolul al XX-lea, aceia care au descoperit complexitatea lucrurilor derizorii. S-ar spune că sunt filiații normale la un prozator atras de tragicomicul existenței mărunte. I. aduce în narațiune, înainte de orice, o tipologie și un spațiu original. Este lumea unui Mitică duplicitar, speriat, întristat și păgubos. El e actor fără roluri, mic funcționar mutat de colo-colo, soț slab de înger, asuprit de o nevastă aprigă, subaltern terorizat de serviciul de cadre etc. Singura
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
petrec singuri și nici în liniște. Este mereu de față o coafeză cu sâni de piatră și cu dorința de evaziune spre capitală, iar chefurile se termină, de regulă, prin încăierări colective. Prozele lui I. impun, cu aceste elemente, o tipologie originală, formată din indivizi fără personalitate care se agită steril ca peștii într-un acvariu. Un bătrân joacă table singur, la infinit, reproducând vechile automatisme, inclusiv clasica ciorovăială a adversarilor de la sfârșitul partidei. Un scriitor local începe, zilnic, o schiță
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
spectacol, dar istoria îi este mereu potrivnică. Când pare a reuși, moare (Premiera). Anișoara, româncă țeapănă, specialistă în parastase, își programează dinainte soții și se ceartă, la pomană, cu verișoara Nina, de altă nuanță politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol, în faza tatonării. Va mai trece, probabil, o vreme până ce Conu Leonida, Mița Baston, Catindatul, Pampon se vor strămuta, sub noile lor înfățișări, din istoria
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
lume complexă în următorul roman, Măcar un singur foc de armă (1994), care păstrează și pune în valoare elemente din scrisul ei anterior, poezie, proză sau eseu. Pasiunea lecturii (în special literatura secolului al XIX-lea), fascinația televiziunii, feminitatea și tipologiile ei, regresia în timp, sexualitatea, muzica, obsesia sinuciderii, „crima morală” - toată această varietate de aspecte aparent eterogene se armonizează ca univers al unui eu feminin energic, dominator, trăind între extreme. Lumea reală și cea a coșmarului sunt despărțite de un
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
tranzacții (workflow). Ele ilustrează desfășurarea unui anume proces funcțional, cum ar fi calculul, înregistrarea și plata salariilor în cadrul sistemului ERP. Aplicațiile workflow se referă la modul în care aplicația reflectă un flux de procese economice dintr-o arie funcțională. Deși tipologia acestor aplicații este mai amplă, doar două tipuri avem în vedere pentru subiectul cărții de față: funcționale (specifice unei funcțiuni) și inter funcționale, care implică activități ce se regăsesc în două sau mai multe funcțiuni. Abordarea pe procese este superioară
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
Epoca Sadoveanu-Goga”, profesorul, bolnav și obosit, n-a mai lăsat considerații ample. În ansamblu, preocupat de răspunsurile logice, de obligațiile de a explica și nuanța, I. se comportă ca un om de știință, trecând dinspre individual spre general, principiu și tipologie. La catedră, a fost un maestru fermecător, făcând din interpretarea unui text un act de desfătare spirituală. Literatura era pentru el un mod de existență, ceea ce îl punea în polemică deschisă cu partizanii frumosului în sine, de „dincolo de bine și
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
ț)ri principale s-au aliniat una împotriva celeilalte, în ciuda turbulentelor politice interne care au avut loc în perioada interbelic). Fondul principal al politicii internaționale r)mane extrem de constant, pattern-urile sunt recurente, iar evenimentele se repet) la nesfârșit. În privința tipologiei sau calit)ții lor, relațiile care prevaleaz) pe plan internațional arareori se schimb) cu vitez). Ele sunt în schimb marcate de o persistent) exasperant), persistent) la care trebuie s) ne aștept)m atâta vreme cât nici una dintre unit)țile aflate în competiție
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
București, 1961, • N. Iorga, Istoria literaturii românești, ediția a doua, I, București, 1925, p. 386. • Cartea carea se cheamă Răspunsul împotriva catihismusului calvinesc, apud Crestomație de literatură română veche, I, Cluj-Napoca, p. 132. În istoriografia română există diverse periodizări și tipologii pentru a delimita fenomenul umanist românesc. Tranziția de la medieval la modern care ar fi avut loc între 1550-160037 - opinie asupra căreia autorul a revenit, între timp, considerând-o prea categorică - desprinderea de medievalitate 38, ar fi constituit temelia umanismului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sale de clasă și i se atribuiau atitudini intelectuale prin care își deghiza doar interesele practice 115. Această critică a fost preluată de tinerele grupări radicale din anii ’30 și ’40 ai secolului XIX, formulată ca opoziție fermă între două tipologii: revoluționarul și filistinul 116. Inițial, o formă de protest estetic împotriva mentalității burgheze, antifilistinismul devenea un instrument al criticii ideologice și politice 117. • Sorin Antohi, Civitas imaginalis, București, Editura Litera, 1994, p. 232. • Ibidem, p. 235-236. • Matei Călinescu, Cinci fețe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al epocii moderne, indistincția și promiscuitatea în care trăia fiind identificate, pieziș, cu egalitarismul teoretic al marxismului, spiritul comunitar cu cel de clasă, ignoranța cu inocența, iar sărăcia cu inapetența pentru corupătoarea proprietate privată. Similitudinea conduitelor dă naștere oricând anonimatului, tipologiei 160. Marx căuta o subversiune radicală prin care să asalteze ordinea statului prusac 161. Avea nevoie de o contra-clasă, marginală, bună de opus societății existente. Clasa muncitoare era descoperită, în acest fel, ca forță care nu își știa rostul dar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nereverberând decât vag în societate. Lipsa abordării tragice, de tip Adam Michnik ori Václav Havel, nu poate fi • Gustave le Bon, Psihologia mulțimilor, București, Ed. Anima, 1990. • Etienne de la Boétie, Discours de la servitude volontaire, Paris, 1983; apud Claude Karnoouh, Românii. Tipologie și mentalități, București, Ed. Humanitas, 1994, p. 143. explicată doar prin duritatea regimului stalinist din România. Va trebui să invocăm în cauză și fatalismul paralizant al elitelor, nutrit, e drept, de la cel al mulțimilor, dar nu mai puțin vinovat, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu tematică rurală și romanul politic. În cazul primului filon, în care se înscriu romane precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și terminând cu înscrierea, după o lungă ezitare, în gospodăria agricolă colectivă. Situându-se în linia realismului tradițional, romanul își ia ca model creațiile lui Liviu Rebreanu, de care vrea să se apropie prin unele detalii ale conflictului și prin tipologie. Saga Cordovanilor este de fapt o rescriere a dramei pământului din Ion: întors de pe front, protagonistul încearcă să recupereze prin acte nebunești de violență partea lui de pământ pe care și-o însușise propria familie. Pe de altă parte, autorul
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
propriul nume, fie sub pseudonimele F. Ion, Ion F., I. Fr. Lafcadio, Socrates, Menip, Menipos, Menale, Philolaos din Crotona. Pregnant este ciclul de eseuri dedicat operei lui Lucian Blaga, din toamna lui 1942. Începuse să-și pregătească teza de doctorat, Tipologia ornamenticii populare românești, sub îndrumarea profesorilor G. Oprescu și I. D. Ștefănescu, teză pe care nu o va încheia însă niciodată (o formă incompletă, dar care conținea principalele elemente ale construcției teoretice, a apărut în „Viața românească” din septembrie 1940
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Vasilache, Aureliu Busuioc, Adriana Șalari, Elena Damian. G. a participat la pregătirea volumului al treilea (partea I) al Istoriei literaturii moldovenești (1989) și a mai multor culegeri de studii referitoare la fenomenul literar actual, la metodologia criticii literare sau la tipologia eroului, a prefațat ediții de opere ale scriitorilor basarabeni, a scris despre Balzac, Shakespeare, Corneille, Maupassant, Hugo, Lev Tolstoi ș.a., vădind o bună cunoaștere a literaturii universale. SCRIERI: Structura artistică a caracterului în roman, Chișinău, 1976; Reflecții asupra romanului, Chișinău
GAVRILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287180_a_288509]
-
sub jurisdicție străină. Se poate afirma că G. este unul dintre cei care au contribuit la formarea unei tradiții a romanului istoric românesc. Vădind o documentare bogată și exactă, romanele lui acordă mai puțină atenție substanței epice, privilegiind în schimb tipologia personajelor, dintre care se detașează Nicolae Brateș și Călin Bourean, întruchipări ale patriotului loial, capabil de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]