3,898 matches
-
Yojiro și încă un vasal își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, în cele din urmă, singurul plan viabil rămăsese acela de a se retrage la Sakamoto. Toți vasalii insistaseră ca Mitsuhide să aibă răbdare. Lăsând castelul în sarcina lui Miyake Tobei, Mitsuhide se strecurase afară, la apusul soarelui. Forța care-l urmase până la plecarea din Shoryuji încă mai număra cam patru-cinci sute de oameni. Dar, când intrară în satul Fushimi, majoritatea dezertaseră. Cei câțiva rămași erau vasalii de cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și facă pregătiri. Să nu întârziem pe-aici, că riscăm să pierdem și mai mult timp. Dacă puteți ajunge la Kameyama mâine pe la amiază, castelul ar trebui să cadă fără prea mare greutate. Apoi, câțiva fură trimiși în grabă la Toba și în regiunea Shichijo, în timp ce alții primiră ordine să avanseze spre vecinătățile localităților Yoshida și Shirakawa. Instrucțiunile erau foarte explicite și, în timp ce se împărțeau, Nobutaka nu făcea decât să stea tăcut, alături. În ochii tuturor generalilor, atitudinea lui Hideyoshi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pedestrași, urmați îndeaproape de un corp de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pândesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici cât negru sub unghie. Toți comandanții de unități să aștepte ordinele mele. Având direcția stabilită, armata traversă Râul Ibi. Nu se întâmplă nimic. În timp ce începea să avanseze spre Akasaka, nu se vedea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pentru a nu da greș, trebuia să-și sacrifice vigoarea cărnii și culoarea părului. Împotriva propriei voințe, îi părea rău pentru Fujitaka, de fiecare dată când se uita la el. — Când de dincolo de lac și din cetate se bate toba sunteți gata de atac. Sper că ne veți face onoarea de a-l poziționa pe fiul meu în avangardă, începu Fujitaka. — Te referi la asediul Castelului Nagahama? replică Hideyoshi; părea să vorbească pe lângă subiect, dar apoi răspunse cu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe zăpada căzută de curând peste copacii abia sădiți în curtea castelului renovat. Aroma turtelor cu orez de Anul Nou plutea prin incintă, iar sunetul tobelor răsună pe coridoare timp de peste o jumătate de zi. Dar, la amiază, din corpul principal al cetății se auzi un anunț: — Seniorul Hideyoshi pleacă la Himeji! Hideyoshi ajunse la Himeji cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La două zile după ce trimisese în miazănoapte scrisoarea către clanul Uesugi, Hideyoshi anunță plecarea armatei în Ise. Își împărți forțele în trei divizii, avansând pe trei drumuri diferite. Cu strigăte de război, sub nori de steaguri și în tunete de tobe, marșul lor zguduia munții și prăpăstiile. Toate cele trei armate traversară masivul montan central din Omi și Ise, pentru a se regrupa în regiunea castelelor Kuwana și Nagashima. Acolo se găsea Takigawa Kazumasu. — Mai întâi, să vedem ce strategie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simultan focul. Cu aceste gânduri, Inuchiyo se repezi în josul pantei, privind norii de praf și fum de pulbere dintr-o parte. — Acum! Acum! murmura el, lovind neîncetat în șa. Într-o parte a taberei din Moyama se băteau gonguri și tobe mari de război, sporind confuzia. Forțele de nestăvilit ale lui Hideyoshi călcaseră peste propriile lor victime, asupra liniei defensive a pușcașilor, și pătrundeau deja adânc, în armata clanurilor Sakuma și Maeda. Și, la fel de ușor pe cât semănaseră haosul în armata centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de strâns, încât nici un strop de apă nu s-ar fi putut infiltra afară. De cum termină, unitatea lui Kyutaro primi sarcina de a sparge o porțiune a palisadei. Apoi, Genba și Katsutoshi fură conduși până în apropierea zidurilor castelului. Bătând toba de atac, soldații începură să asalteze urechile lui Katsuie, care se afla în castel. Dacă ai vreun ultim cuvânt de spus fiului tău vitreg și lui Genba, fă bine de ieși să li-l spui acum! Mesajul fu rostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, în castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele înconjurătoare fuseseră sparte și întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, în castel, situația rămânea calmă. După un timp, tobele dușmane încetară; se apropia noaptea și diverși generali care păreau a fi mesageri ieșeau și intrau în castel. Poate că se pusese în mișcare o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile lor. — Oamenii din castel știu că e ultima lor noapte și probabil se bucură de un banchet de rămas bun. Ce trist! Atacanții din jurul castelului îi compătimeau pe locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi trebuit să-i stea tot viitorul în față, dar acum, singura lui nădejde era o moarte nobilă. Sake-ul circula pe la toți. Se consuma ceașcă după ceașcă și multe butoaie fură golite pe parcursul nopții. Răsunau cântece în acompaniament de tobe, aveau loc dansuri cu evantaie de argint, se auzeau strigăte vesele și râsete, dar nimic din tot ceea ce făceau nu putea să înlăture atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie, fie castelul urma să capituleze curând. Totuși, chiar și după miezul nopții, nu se făcu nici o schimbare în strategia inițială de luptă. Activitățile grăbite din toate taberele indicau că zorile erau aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, încetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată pornirea trupelor, se sufla în cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi spuse Okudaira lui Nobuo, care era complet absorbit de piesă. Nobuo se ridică repede să-l conducă, însoțindu-l, personal, pe Ieyasu, până în apartamentele sale. Spectacolul Kabuki încă nu se terminase și încă se mai auzeau viola, flautele și tobele. A doua zi dimineață, Nobuo se trezi la o oră foarte matinală pentru el și se îndreptă spre apartamentele lui Ieyasu. Acolo îl găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci și șaptea zi a lunii, iar expresia de pe chipul lui dădu de veste că sosise momentul. Pregătirile pentru bătălie se încheiară în timpul nopții. În ziua a douăzeci și opta, armata lui Ieyasu porni spre Muntele Komaki, în tunet de tobe și fâlfâit de steaguri. Nobuo se întorsese la Nagashima, dar, când primi un raport al situației, se grăbi imediat spre Muntele Komaki, unde-și uni forțele cu Ieyasu. — Am auzit că numai armata de-aici a lui Hideyoshi numără peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doar un zâmbet liniștit și răutăcios. După aceea, în ziua a douăzeci și doua din aceeași lună, tabăra lui Ieyasu lansă o provocare. O forță de optsprezece mii de oameni se împărți în șaisprezece unități și porni spre răsărit. Bătând tobele și scoțând strigăte de război, o avangardă condusă de Sakai Tadatsugu și Ii Hyobu a provocă în repetate rânduri ca și cum ar fi spus: „Ieși afară, Hideyoshi!“ Palisadele cu șanțuri erau apărate de Hori Kyutaro și Gamo Ujisato. Privind spre zgomotoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Opta, spuse: E plicticos s-o mai lungesc mult. În toamna asta, va trebui să rezolv problema, odată pentru totdeauna. Încă o dată, anunță că o mare oștire avea să plece pe front. Timp de două zile înaintea plecării, flautele și tobele spectacolelor Nô răsunară din adâncurile fortăreței principale. Din când în când, se auzea râsul gălăgios al unei mari mulțimi de oameni. Angajând o trupă de actori Nô, Hideyoshi își invită la castel mama, soția și celelalte rubedenii, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza și Ahio cîrmuiau carul. 8. David și tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cîntînd și zicînd din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale și din trîmbițe. 9. Cînd au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mîna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne. 10. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Uza, și Domnul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
3 grupuri mari de sfinți, de vârste diferite, unii cu coroane pe cap, cu mâinile ridicate, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin bătutul din palme. În celelalte două registre sunt mai multe grupe de personaje cu diferite instrumente muzicale: tobe, trompete, psaltirioane, cobze etc., cu care îl preamăresc pe Dumnezeu. Se vede tendința de individualizare pe grupe și persoane. Unii gesticulează cu mâinile. Toți poartă veșminte scumpe. În partea de jos a pridvorului sunt pictați, de o parte și de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară”, se pare că susnumita javră, supărată că s-a folosit cuvântul, „ordinară”, în loc de „extraordinară”, a început să le poarte sâmbetele. Că a înlocuit la unele structuri de comandă, pe Tobă și Șoric, cu Popa și Dascălu, este un lucru binevenit și cuvios la vreme de post. Vă dați seama, că în felul acesta cetățenii care așteaptă sărbătorile de iarnă, cu buzunarele goale, nu vor mai avea în față exemplul viu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este un lucru binevenit și cuvios la vreme de post. Vă dați seama, că în felul acesta cetățenii care așteaptă sărbătorile de iarnă, cu buzunarele goale, nu vor mai avea în față exemplul viu al unor mâncăruri de frupt, ca toba și șoriciul, ci persoane care îndeamnă la evlavie, la post, la strângerea curelei, până la urmă chiar și în jurul gâtului. Și numai cei doi, de mai sus, au primit în dar cea de a treia cizmă ci și un personaj un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui Bea se schimbă. — Bună, fetelor, a spus o voce sonoră din spatele meu. M-am întors. și-am dat de Randall - Randall cel superb de să ți se taie răsuflarea - care întinsese mâna. Îmi auzeam inima bubuindu-mi ca o tobă. — Cred c-am fost la Princeton împreună. Randall Cox, a zis el. Beatrice a dat mâna cu el și s-a prezentat. — Claire Truman, am răspuns și eu cu o voce surprinzător de calmă, care-mi ascundea bubuiturile interioare. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru prima dată, cât de mult slăbisem de când începusem să lucrez la Grant Books. Mama avea dreptate - eram, de-a dreptul, scheletică. Cum de nu mai observasem asta înainte? Brațele îmi erau lungi și sfrijite, stomacul era plat ca o tobă, iar oasele bazinului îmi ieșeau în evidență, așa cum nu le mai văzusem de când aveam doisprezece ani. Dieta numită stomacul-în-pioneze, prea-stresată-ca-să-mănânc, nu-am-timp-de-masă își făcuse efectul: arătam subnutrită. — Pune-ți rochia, draga mea, mi-a sugerat Randall. Mi-am tras-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]