2,014 matches
-
ce ești, spuse Tabitha. O vorbă bună și un zâmbet fericit nu costă mult. Privește întotdeauna partea bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric. — Of, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ei da, asta era o problemă. — Vrea să fiu acolo peste douăzeci și cinci de minute, m‑am adresat eu nimănui anume. Lily părea ușurată că ceva Îmi distrăgea atenția de la discuție. — Atunci, hai să te pregătesc de plecare, OK? — Eram În toiul unei conversații și discutam despre ceva important. Ce voiai să spui mai Înainte? Cuvintele erau cele potrivite, dar ne era clar amândurora că gândurile mele se aflau deja la un milion de kilometri depărtare. Realizasem că nu mai aveam timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apropie, tatăl i-l Întinse, bucuros să scape de el. — Vrea la tine, iubito. Dar ea clătină din cap. — E prea mare. CÎntărește o tonă. — Dă-l Încoace, zise Pamela. Maurice - Howard, la naiba, nu sta degeaba! Tărăboiul era În toi. Viv le spuse că se duce sus să-și scoată pantofii și ciorapii. Intră În dormitorul ei și Închise ușa. O clipă stătu fără să se miște, neștiind ce să facă -sigură c-ar putea izbucni În plîns, că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta și-i căzură umerii. Se aplecă, proptindu-și coatele pe genunchi și fața În palme. — Uită-te la mine Mickey! zise ea. Uite ce-am ajuns! Chiar am făcut lucrurile alea? - tu și cu mine, cînd războiul era În toi? Uneori nu pot să mă ridic din pat dimineața. Am cărat tărgi, pentru Dumnezeu! Îmi amintesc cum am ridicat - și În acel moment Își Întinse mîinile - Îmi amintesc cum am ridicat trunchiul unui copil... Ce naiba am pățit, Mickey? Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pomenim de asta!“ CÎnd s-a Întîmplat? Viv dădu din umeri. Presupun că ne-am plictisit cu toții. Doream să uităm. Da, și eu cred asta. Nu aș fi crezut niciodată că vom uita, totuși, atît de repede. CÎnd era În toi... era singurul lucru care se petrecea, nu-i așa? Singurul despre care vorbeai. Singurul care conta. Încercai să dai importanță altor lucruri, dar mereu reveneai la el. — Închipuie-ți dacă ar Începe din nou, zise Viv. — Cristoase! exclamă Helen. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de papuci; o văzu Îndesînd la loc o buclă rebelă care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna. Poate că Julia se decisese să nu răspundă. Helen știa că face asta cînd era În toiul unei scene pe care o scria. Dar dacă ar ghici că o suna Helen, atunci ar ridica receptorul, bineînțeles. Dacă Helen l-ar lăsa să sune suficient de mult, atunci Julia și-ar da seama și ar răspunde. ȚÎrr, țîrr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cele din urmă, trîntind ceașca astfel Încît ceaiul se vărsă. Pentru că știam c-o să reacționezi așa! Răstălmăcești totul. Te aștepți să mă simt vinovată. Mă simt vinovată chiar - o, Doamne! Chiar și față de mine! Își coborî vocea, atentă fiind, În toiul răbufnirii de furiei, la cuplul de la parter. Apoi continuă: Dacă se Întîmplă să mă Întîlnesc c-o femeie, să mă Împrietenesc cu cineva - Sfinte Dunmnezeule! Ieri m-a sunat Daphne Rees. M-a invitat la masă - la un prînz obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uși, anticipă pașii pe care Îi avea de făcut și carpetele lunecoase. Nu se duse la ușa din față, pentru că știa că dormitorul domnului Mundy avea vedere spre stradă, iar el dorea să plece mai pe ascuns. Chiar și În toiul acestui freamăt pe care-l trăia - după ce-și zisese că domnul Mundy, oricît de mult ținea la el, putea să se ducă dracului! - chiar după asta, se gîndea că ar fi groaznic să privească În urmă și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aude o voce vorbind monoton În cameră, dincolo de draperii. Sunetul vocii Îi dădu un un sentiment de nesiguranță. Să zicem că domnul Mundy avea dreptate, că Fraser petrecuse seara cu niște prieteni? Ce-ar zice dacă Duncan ar apărea În toiul discuțiilor? Ce fel de oameni erau prietenii lui? Duncan Își imagină niște indivizi de la universitate, tineri deștepți cu pipe și ochelari și cravate tricotate. Apoi Îi veni un gînd și mai nefericit. Își imagină că Fraser ar fi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor Încă puternice, dar și zgomotul motorului, și nu putea să-și dea seama dacă În acel moment se Îndrepta spre locul cel mai periculos sau Îl depășise. În partea din spate a cabinei era o fereastră glisantă; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vorbi Încet. CÎnd Julia rîse, Helen Îi simți respirația aproape de gura ei: caldă, cu damf de vin și un miros ușor acru, de tutun. — Nu crezi că-i straniu, spuse Julia, să te aduc aici, la ruina unei biserici, În toiul camuflajului? Nu, cred că-i minunat, zise Helen simplu. — Mai bea niște vin, răspunse Julia, Încă rîzÎnd. Helen refuză, clătinînd din cap. Inima Îi bătea În gît. Era prea sus și prea plină pentru a putea Înghiți. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o luă și mai repede. Raidul era În toi, iar zona Mall-ului era, evident, goală; numai la Charing Cross văzu ceva activitate: un gardian și polițiști ocupîndu-se de un alt incident o observară și-i făcură semn să oprească, crezînd că fusese trimisă de la stație. — Ia-o pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aștept să adoarmă. Apoi am crezut că-i cineva În casă. Auzeam bărbați umblînd - pași, șoapte. Credeam că taică-meu adusese poliția. N-ar face așa ceva, nu crezi? zise Duncan Îngrozit. — S-ar putea. Atît de tare mă urăște. — În toiul nopții? — Bineînțeles c-atunci! zise Alec pierzîndu-și răbdarea. Așa vin ăștia! Nu știai? Atunci cînd te-aștepți mai puțin. Își curmă vorbele brusc. Duncan se uită la ușă, amintindu-și din nou de boala maică-sii, avînd din nou acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sân...ba!” La femei ca la aprozar Corectă, n-am nimic de spus, La plată m-a-ntrebat pierdută: „Să fie și ceva în plus La domnul, că n-am rest la sută?!” Hărțuită sexual E drept că l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar dânsul a pornit războiul Cu gândul de-a mă...cuceri. Vecina O vecină taciturnă Cântă cât e noaptea toată; Soața zice că-i NOCTURNĂ, Eu aș zice că-i ...SONATĂ. În vizită de lucru
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
italiană. Părea deprimat. — Dar mi-am lăsat pașaportul și toate lucrurile la Paris, m-am împotrivit. — Cu mine, n-ai nevoie de pașaport. Dumnezeule, ce superbeton. Până și președintele are nevoie de pașaport. Ν Când am ajuns la New York, în toiul nopții, mă așteptau șase e-mail-uri de la Julie. Mi-era și frică să le citesc. Julie n-o să mă ierte niciodată c-am lăsat-o singură în Paris sau, mai bine zis, singură și părăsită în Paris. Era rândul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fii abandonată de un avion particular. Aproape că aș zice că-i o lecție instructivă. Vreau să spun, nimeni nu trebuie să știe, nu-i așa? Dar e cu totul altceva să fii descoperită, fără veste, de-o cunoștință, în toiul unui abandon G-V. În nici un caz n-o să-l las pe Charlie să-și dea seama că n-am nici bilet, nici bani. Ar fi atât de dezaprobator. Cu un gest degajat, mi-a luat bagajele. —Mamă, te lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
secat, unde cîndva prospera livada de lămîi. Cabrera urcă În fugă treptele și se opri În dreptul porții. — Doamnă Hamilton, domnule Prentice... observați poarta livezii. Vă puteți imagina acum situația din seara de 15 iunie. Pe la ora șapte, petrecerea e-n toi și toți invitații se află pe terasa de lîngă piscină. După cum Își amintește doamna Hamilton, soții Hollinger apar pe veranda de la etaj și propun un toast În cinstea reginei. Toată lumea privește În sus, se ridică paharele În cinstea Maiestății Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înotam, fericită, iar zvâcnetul valurilor de mare din ochii mei închiși însoțea zvâcnetul frunții mele îndurerate... Ce caraghioslâc! A trebuit, până la urmă, să deschid ochii și să revin cu picioarele pe pământ. Doar acum suntem în ianuarie, mă aflu în toiul iernii și la sfârșitul unei plicticoase vacanțe școlare - deși, mă rog, trebuie să recunosc, tot mai bine e în vacanță decât la școală! Dar marea e încă atât de departe! Așa că am oftat și am deschis în cele din urmă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râzând, în fața Georgianei. Spre deosebire de Anda, care declarase că înțelege totul, Eduard nu înțelegea nimic. Se retrase cu Georgiana într-un colț, sorbind din paharul de șampanie și uitându-se distrat în jur. Nu îl atrăgea nimic, deși distracția era în toi. Mai deștept fusese Bobo, care declarase că preferă să stea în camera lui de hotel. De ce oare se obosise să vină, la urma urmelor? Avea dreptate Anda, în el pătrunsese un corp străin, pe care nici măcar el nu-l putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
visat asta de ani de zile. Dimpotrivă, visam că mă scufund într-o mlaștină din care nici măcar nu îmi doream să scap... Ba chiar am visat că mă sinucid... Când Clara se întoarse la hotel, petrecerea la restaurant era în toi. în mijlocul ringului, Ionela, îmbujorată ca niciodată, dansa cu domnul Ionescu și cu domnul Neacșu. Amândoi bărbații erau nădușiți și rumeni la chip de plăcere. Iar Ionela era în vervă și purta un zâmbet uriaș pe față. Era clar că îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară, sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
perioada de trepidare a armei tatălui ei și ducându-și palmele fine la ochi, frecându-i ca și ar fi voit să se trezească la realitate, surâse încântată spre zare. Vânătorul O'Piatră exclamă: Ehei, semeție bărbătească! Mereu ești în toiul tău, dacă adulmeci și te învăluie vraja ochilor de șarpe... I se adresă apoi Profesorului: Oricum, Albert, s-a făcut foarte târziu... Aproape că se tângui, glăsuind cu tulburare și încercând să se explice: Soarele coboară către culcușul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea Regatul Parților, priveam spre Suza, Persepolis, Ecbatana, tu trezit ca din memorii insondabile Îmi arătai cu degetul, În zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]