2,542 matches
-
o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine rîdea - plîngea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era În tonalitatea vocii și În inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se așeză Între mine și cel din dreapta, secretarul școlii, un bărbat tînăr și chipeș) o ridicare de mari cortine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de Gustav concluzie care s-a sprijinit și pe constatarea că sala Mahler aleasă poate nu întâmplător, fiind scrisă în Atheneului era plină în pofida faptului că vremea rece și ploioasă nu era nicidecum un aliat. Remus Azoiței ne-a aceeași tonalitate cu Concertul de Beethoven, adică în Re obișnuit de-a lungul anilor cu interpretările de mare major. Este o lucrare foarte apreciată de public datorită calitate ale unui repertoriu diversificat, iar seara de 10 bogăției de sentimente cu care este
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
pereții atelierului de lăcătușerie, careul de dimineață, armata pentru "domnișoarele studente" ori minunatul suc Brifcor... Exact din aceste componente indimenticabile ale unei adolescențe dominate de figura Marelui Cârmaci scoate autoarea materialul și simbolistica volumului, notele ironice, accentele sarcastice, dar și tonalitățile nostalgice. În centrul lumii și al existențelor planificate, normate se află bancul de lucru al muncitorului, strungul, menghina care fixează, deopotrivă, piesa metalică prelucrată și piesa umană prelucrătoare. Individul e o rotiță într-un uriaș angrenaj, oamenii sunt distribuiți în
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
Răspuns, ca sugerări tematice prin eliminarea formulei ornamentice (dubla broderie), seria centrilor tonali și a enunțurilor tematice aferente se extinde cu dominanta relativei, fa, subdominanta, do, relativa subdominantei. În acest sens, este marcabilă și reluarea succintă a temei, în dominanta tonalității de bază, ca răspuns real. Sunt „creionări” tematice sugerative, enunțate în format concis, cu funcționalitate acordică și tonală determinată contextual. - Dacă se acceptă nuanțările de referință armonică, se poate considera întregită grila centrilor tonali de gradul I, cea de susținere
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
sunete) - Do major. - Enunțurile tematice (numărul total de expuneri) - Passacaglia. - Tema mare/super-tema (numărul de sunete) - Do major. • Sunetele temei-standard și vârsta viețuirii bachiene (65 ani) (Cântul bachian despre vremea bachiană - premoniție sau coincidențe!) Simbolul sonic al numelui, corelat cu tonalitățile minore ale fugilor în sib, la, do, si, prima și ultimele trei, cu temele și numărul de sunete aferente acestora decodează “premoniția” autorului cu privire la vîrsta totală, la viețuirea sa pe Terra. Vârsta bachiană (finală): 65 ani. Sunetele însumate ale temelor
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
raportate la vârsta finită bachiană (65) și la simbolul B-A-C-H (transpus) sunt prezente în ambele volume. B-A-C-H, prin simbolul sib-la-do-si, este prezent (deductibil prin transpoziții corespunzătoare) în toată gama cromatică, raportat la rânduirea tonală din W.K. I și II. Tonalitățile vizate în acest studiu sunt notate distinct, cu literă mare pentru majore și mică pentru minore. Sunt simboluri alfabetice (numele), sonice (tonalități) și numerice (sunetele temelor) care consemnează delimitarea unui început, derulat, conectat și marcat prin integralitatea sa finită. Revenind
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
deductibil prin transpoziții corespunzătoare) în toată gama cromatică, raportat la rânduirea tonală din W.K. I și II. Tonalitățile vizate în acest studiu sunt notate distinct, cu literă mare pentru majore și mică pentru minore. Sunt simboluri alfabetice (numele), sonice (tonalități) și numerice (sunetele temelor) care consemnează delimitarea unui început, derulat, conectat și marcat prin integralitatea sa finită. Revenind la afirmația consemnată la începutul acestui serial cu privire la certitudine și ezitare, la punctul impus ori recuzat prin virgulă, autosimilitatea este uni-vectorială, sau
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
și creează nevoia rezolvării ei. Diferența fundamentală față de celelalte opere din Inelul Nibelungului este preponderența melodică a unui singur personaj: leit-motivul lui Siegfried se aude în multiple ipostaze timbrale și sentimentale, de la întreaga orchestră până la solo-ul de corn, în tonalități diferite ce susțin traseul ideatic al întregii compoziții și în suprapuneri cu alte leitmotive, ce subliniază rolul definitoriu al amplelor personaje în construirea eroului suprem: Siegfried este cel ce nu cunoaște frica și are sufletul curat, dar devine cu adevărat
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Amurgul zeilor, Wagner ne spune povestea timpului în care locuim. Firul leitmotivelor expuse linear de cele trei ursitoare reamintește toată muzica primelor trei opere ale Tetralogiei, liant între prezent și trecut. Caracterizarea melodică a lui Siegfried, expusă sumbru, permanent în tonalitate minoră, ne proiectează în viitorul tragic al eroului. Iar în finalul primei scene, unisonul. Un paradoxal, dar logic unison. Cele trei Norne cântă într-un singur glas, căci atunci când timpul se rupe, memoria se șterge și lipsa conflictului creează uitarea
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
în zona atât de generoasă a genului, a scriiturii de concerto grosso. în altă ordine de idei, nu pot decât să apreciez ca fiind șocant finalul Concertului în re minor pentru pian și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Este o tonalitate rar folosită de compozitor, o tonalitate în care se poate instala dimensiunea tragică a existenței, cea care condiționează o parte importantă a creației compozitorului. Este un concert marcat de o viziune teatral dramatică cu totul captivantă. Evident, pianul solistic este
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
genului, a scriiturii de concerto grosso. în altă ordine de idei, nu pot decât să apreciez ca fiind șocant finalul Concertului în re minor pentru pian și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Este o tonalitate rar folosită de compozitor, o tonalitate în care se poate instala dimensiunea tragică a existenței, cea care condiționează o parte importantă a creației compozitorului. Este un concert marcat de o viziune teatral dramatică cu totul captivantă. Evident, pianul solistic este personajul central. Lucrarea derulează o dramaturgie
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
însemne, prin extensie, orice împrejurare care evocă sentimente din sfera erosului. Problema aici în discuție e însă de două ori "complicată": "idila" din tabloul cu pricina nu conține nici urmă de element pastoral, de vreme ce e vorba de o galanterie în tonalitate minoră, am zice salonardă, de nu s-ar petrece, precum se știe, "într-un ungher degrabă". Abia în cel de al patrulea tablou, când cei doi părăsesc cadrul îngust al palatului pentru "șirul lung de mândri tei", idila dobândește, în
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
miza lui Gilroy nu cade pe efecte surpriză, și nici pe o critică a sistemului corporatist, ci pe felul în care lucrurile sunt spuse. Monologul de la începutul filmului care-l introduce pe Arthur Eddens și care mi-a amintit ca tonalitate de Angels in America (2003) miniserialul TV al lui Mike Nichols după piesa impenitentului Tony Kushner constituie uvertura întregii povești. Coșmarul lui Eddens, în care acesta se vede pe sine ca pe un produs excremențial, rezultat al unei nașteri de-a-ndoaselea
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
dâre de sânge”). Sobrietatea scriitorului obiectiv este vizibilă și la nivelul lexicului ( cuvintele fiind uzuale), al stilului, de unde lipsește orice încercare de înfrumusețare. " Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră- verde și urletul mării.” În prezentarea aceluiași aspect, Z. Stancu se remarcă prin atitdinea lirică. Propozițiile sunt concise, unele eliptice de predicat ("Nu toți.”). În tot textul există o singură frază, și aceea formată doar dintr-o principală și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
el imediat, știu, poți să alergi după curul unei muieri, dar să nu te îndrăgostești de el! E ridicol!" Devenise parcă furios, însă avea o furie rece, iar chipul său arăta acum durități de cremene. În același timp glasul avea tonalități de un sarcasm ucigător. Matilda zâmbea, dar îmi evita privirea. "Tolstoi, continuă el, a rezistat, cu toate că era dotat cu o neobișnuită forță virilă, căreia însă i-a pus frâu, a convertit-o în spirit și a învins. La noi, românul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă cuprinse spaima că ar fi putut spune ceea ce mi se părea iminent în acele clipe, și ceea ce o femeie nu poate spune fără enorme riscuri. Petrică însă nu-i văzu surâsul și nu-i auzi răspunsul, rostit cu o tonalitate care ar fi trebuit să-l îngrozească sau s-o ucidă, căci din glasul ei nu se ascundea totuși ceea ce nu se putea rosti. Avea ea ce-i reproșa, un singur reproș, unul singur, nu mai multe... Sursa tuturor relelor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce știu e că trăim vremea surprizelor, în orice caz, continuă ea repede, ca să nu-i cer amănunte, nu uita să-l întrebi de ce consideră el marxismul nedemn de a fi citat într-o prelegere de filozofie!" Avusese în glas tonalități necruțătoare, pe care i le auzeam pentru întîia oară și tresării. "În cultură, îi răspunsei eU gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Întâi a zis că o să mi-l ia și să-l dea la un leagăn, la copii abandonați, pe urmă a zis nu, mai bine îl arunc într-o prăpastie. Întrebați-l!"' Ceea ce mă uimea mereu era humorul ei, din tonalități imposibil de descris! Un humor popular, compus din uluiri, nedumeriri, invitații să contemple și alții ceea ce i-a fost dat ei să-și audă urechilor... "O fi glumit, v-oți fi certat", zise Tasia simplu. "O fi băut și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
afară". De unde reieșea că ăsta avea sentimentul net că ei stăpâneau lumea și că ei decideau cine era necesar afară și cine înăuntru, o împărțiseră, această lume și domneau peste ea în toată voia... Ăsta însă, cu vătraiul lui și tonalitățile lui gingașe, nu știu de ce, mă prinsese descoperit. El nu trăia într-un joc complicat de smulgere a unei recunoașteri, ca aceia care mă trimiseseră aici, și în fața cărora spiritul meu se putea mobiliza, el era un om simplu, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ceva îmi spunea însă că a doua oară s-ar putea ca această greutate să fie mai mică. Vroiam să-mi protejez această licărire de speranță și evitai ciocnirea cu Matilda. Nu pleca nicăieri, ridică însă ea glasul, cu o tonalitate parcă de tuci. Stai și ascultă: fă-ți toate socotelile, în două săptămâni divorțăm și eu am părăsit acest oraș. Mircea mă așteaptă la București..." "Care Mircea?" tresării eu după o lungă tăcere. "Mircea, căruia îi duceți voi pancartele cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ce putea să facă tribunalul contra unui tată care ia cu forța copilul din mâinile unei descreierate? De ce nu te-ai dus la proces cu martori că nu e sănătoasă la cap? Pentru că nu e, zise mama cu o tonalitate joasă, care mă în-fioră. Și tu suferi și acum pentru ea, bărbat ca bradul, când te văd că mergi cu ceafa așa, îndoită, îmi vine să te iau la bătaie." " Întîi că nu sufăr, zisei, al doilea nu merg cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la nunta lui Ionelu, iată! Numai că acest Fărcășan n-avea nici o legătură cu acea nuntă, era un băiat de vreo douăzeci de ani, poate nici nu se născuse pe atunci. Se apropie de noi cântând năpraznic, chinuind acordeonul spre tonalități paroxistice, ca să-l coboare prăpăstios spre bași, în care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă, ca toți maniacii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
contrastului atât pentru declanșarea unei reacții de orientare, ca rezultat al conflictului dintre atitudinea pregătitoare și stimulul actual, cât și pentru menținerea unei diferențieri continue între figură și fond. Contrastul culorilor are efecte atât asupra atragerii atenției, cât și asupra tonalității afective pe care o pot provoca. Unul dintre aspectele contrastului poate fi considerat schimbarea în timp a stimulului (amplitudine, intensitate, mărime, viteză, poziție); un stimul mobil atrage atenția mai curând decât unul fix. Pieron considera că un stimul este prosexigen
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
sangvină etc. De aceste modificări corporale și îndeosebi de tehnica măsurării lor ne vom ocupa mai de aproape pe parcursul acestui capitol. Unii autori au utilizat concomitent metode de impresie și metode de expresie. Astfel, F. Ștefănescu-Goangă, într-o lucrare asupra tonalității afective a culorilor, realizată în laboratoarele lui Wundt, utilizează metoda impresiilor singulare izolate și metoda comparării în perechi, concomitent cu înregistrarea modificărilor ivite în respirație și puls. Metoda condiționării Una din primele și cele mai reușite încercări de aplicare a
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
să fie utilizată cu precauție, căci poate avea loc și un transfer al fricii la obiectul față de care copilul prezintă reacție pozitivă, în cazul acesta față de mâncare. Tot pe bază de condiționare s-a reușit să transforme, la copilul preșcolar, tonalitatea afectivă a culorilor, din pozitivă în negativă și invers. În acest scop culorile preferate de copil culorile vii, roșu, roz, albastru, verde, galben au fost asociate cu nereușita activității de joc. Reușita sau nereușita jocului a determinat tonalitatea afectivă a
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]