2,536 matches
-
troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere ca între prieteni. Ascultă, Mihai, mi-a spus ea, pornind alături de mine, am vrut să te întîlnesc ca să-mi răscumpăr o poliță mai veche... Fratele meu lucrează în cinematografie. Îl interesează să facă un film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un lirism minor, al efectelor, poetul își dezvăluie un alt chip în Proba mea de viață (1995). Tonalitatea sentimental-melancolică e „bruiată” de rostirea ironică sau chiar de strigătul sarcastic. Schimbarea nu e în dezavantajul poetului, dar nu-i poate schimba identitatea conturată anterior. B. a fost distins cu Premiul Eminescu pentru poezie pe anul 1995, acordat la Festivalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
își compunea cu migală anumite expresii faciale care să fie cât mai interesante pentru cei din jur. își alegea cu grijă îmbrăcămintea și accesoriile - nu numai accesoriile vestimentare, precum fularul, dar și ceea ce pentru el era tot un accesoriu important: tonalitatea glasului, mersul, gesturile -, totul pentru a fi interesant. Totul era planificat pentru a sublinia faptul că este o persoană interesantă. Era convins că a lăsa impresia unei persoane interesante înseamnă a fi altfel decât ceilalți. înghiți o aspirină oftând și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zise Brunetti, bucuros să-l găsească la cârmă, du-ne aproape San Stae, la palazzo-ul ăla nou, lângă Palazzo Duodo. Nu era nevoie ca Bonsuan să mai pună vreo Întrebare: teama lui Brunetti era contagioasă. Apăsă butonul sirenei cu două tonalități, Împinse maneta În față și roti barca spre canal. La capătul lui, coti În Rio San Giovanni Crisostomo, cu sirena țiuind, și porni spre Marele Canal. Câteva minute mai târziu, barba țâșni În apele largi ale Marelui Canal, ratând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tuns scurt, care stătea sprijinit în coada unui hârleț și se uita la el zâmbind, făcând o mulțime de crețuri în jurul ochilor de un albastru spălăcit. Zise cu un glas gros, care aici în fundătura aceasta răsună într-o tonalitate mult mai joasă: „Eu sunt Tofan.” Își șterse mâna butucănoasă de pantalonii murdari de pământ și o întinse cu o mișcare zvâcnită, strângând bărbătește mâna lui Simiuc. Omul acesta din coasta dealului, parcă ghicind gândurile celui din fața lui și că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un proces de restructurare. Restructurarea nu înseamnă nicidecum o desființare a lumii anterioare (a stării anterioare, a situației anterioare). Dimpotrivă, restructurarea implică o dinamică a continuității, în care părțile componente se reașează, intră în noi relații mutuale, constituie o altă tonalitate (materială, psihică, sufletească și, nu în cele din urmă, profesională). Reașezarea se produce prin însăși evoluția sistemului, a colectivului ca un întreg, în care transformările dintr-un domeniu antrenează raporturi deosebite cu celelalte domenii. Un entuziasm necumpătat, dublat de o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și așteptări, iar rănile vindecându-se doar prin cuvânt. Starea de uimire în fața miracolului vieții înseamnă și frecvente întoarceri în copilăria plină de lumină și puritate. Scriind o poezie a luminii prin excelență, P.C. își va semnala preferința pentru această tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
în 1939, la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. A publicat și sub semnăturile Mirescu și Aiax. În primele culegeri de poeme ale lui S., Solii către lumină (1940) și Echinox (1941), versurile se remarcă prin discreție și naturalețe, prin tonalitatea frecvent depresivă și prin sobrietatea mijloacelor figurative. Cu vagi irizări din G. Bacovia și Lucian Blaga, dar și din Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba sau Eugenio Montale, se propune o lirică a pustei și a așteptării. În 30 de poeme (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul (vocabulă intens semantizată), câmpia însorită, Târnava, colina și podgoriile ce dormitează - un peisaj saturat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi modele. Volumul din 1999, Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
2001). Este laureată a Premiului internațional de poezie „Iacob Groper” (1979), a Premiului orașului Haifa (1992) și a Premiului ACMEOR (1998). L. a început prin a scrie o poezie cantabilă, de care nu era străină conlucrarea sa cu numeroși compozitori. Tonalitatea se schimbă însă treptat, și în Reversul unui zbor (1993), antologie de autor, locul dominant îl ocupă invocarea elementelor evreiești biblico-istorice și contemporane. Regele David devine astfel prototipul clasic, întrupând victimele persecuțiilor, dar și seria urmașilor glorioși. Tema atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
a acordat Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru contribuția la realizarea volumului Graiul, etnografia și folclorul zonei Chioar (1983). De formație lingvist, I. scrie și proză, dar scriiturii sale îi lipsește o anume ingenuitate a viziunii estetice, ceea ce face ca tonalitatea să nu diferențieze stilistic, bunăoară, o lucrare de specialitate a sa de un roman pe care îl compune. Astfel, Limbaj cotidian și rostire literară (1977) este o lucrare didactică de „cultivare” a limbii, ce tratează tematic o serie de aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
Sucodru, în timpul celui de-al doilea război mondial. Relatarea, un soi de monografie exhaustivă, urmărește o serie de personaje, prea multe și unele chiar inutile, cu obiceiurile și munca lor, cu traiul dus sub ocupația horthistă, totul descris într-o tonalitate convenabilă politicii oficiale din anii ’80. Narațiunea este corectă, dar nu totdeauna adecvată dialogurilor „dialectale”, dovedindu-se și prea preocupată de detalii și de explicarea lor, ca și cum i-ar lipsi planul de perspectivă. În romanul Pensiunea Barbagia (1992), personajul principal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se caută structura poemului tot în sensul unei concepții organiciste despre operă, se disting conotațiile cuvintelor de denotațiile lor, tonalitatea poemului și mesajul său emoțional de cel logic etc. Pe lângă alte volume de studii ale acestei mișcări (cf. Bibliografia de la sfârșitul lucrării de față) trebuie remarcată în primul rând culegerea de analize de text Understanding of Poetry (înțelegerea poeziei - 1938
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
scriitor, de exemplu, pentru caracterizarea cutărui personaj, dar și pentru că presupun analizarea unor semnificații contextuale, suprasegmentale, care, uneori, se referă încă la sensurile "locale" ale ,unor termeni (cazul simbolului, de exemplu), alteori nu, rezultând numai din simetriile, laitmotivele, jocul perspectivelor, tonalitatea și ritmul 25 interior al operei. Wellek și Warren discută cu competență aproape toate situațiile posibile, dar, treptat, analiza semantică, atât de riguroasă în privința metaforei și simbolului, alunecă într-o analiză literara "tradițională", așa cum numeroase tipologii ale romanului și formelor
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
în Itaca, Moartea Penelopei (1971), text cu „o structură polifonică” în care „anecdoticul e un mijloc de a totaliza semnificații” (Marian Popa), cu poemele din Alegerea lemnului (1974) autorul revine la experiența începuturilor. Nici cărțile ulterioare, dincolo de fluctuațiile raportului dintre tonalitatea dramatică și cea ironică sau de variațiile de transparență a simbolurilor, nu schimbă esențial fața liricii lui M., egală, în sensul bun al cuvântului, cu sine. SCRIERI: Adevărata întoarcere, București, 1969; Locul soarelui, București, 1970; Moartea Penelopei, București, 1971; Alegerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
pseudonimul I. V. Cătană. Din 1936 a fost membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. A tradus din scrierile unor autori maghiari, iar unele versuri i-au fost tălmăcite în limbile maghiară și germană. Într-un decor sumbru, cu o tonalitate deseori patetică, Z. reține în poeziile din Cruci de lemn doar întrebările ce dramatizează conștiința, trăind - nu fără oarecare satisfacție juvenilă - un sentiment de profundă neîmplinire, de prăbușire iminentă. Din perspectiva celui de-al doilea volum, Întoarcerea timpului risipitor, publicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea din Rapsodii de toamnă, o adevărată tragicomedie a ființelor plăpânde și neajutorate, surprinse de venirea iminentă a iernii. În cadrul viziunii fabulistice se reconstituie un mic univers uman, față de care poetul încearcă sentimentul compasiunii. Dacă întregul discurs poetic e scris cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
omeniei și al faptei nobile. Dezbaterea unor teme interzise de regim, precum și a unor probleme ce țin de igiena spiritului, de misiunea poeziei și a poetului a intensificat caracterul polemic al cărților din ultimii ani, dramatizând și îmbogățind registrul de tonalități. Farmecul lirismului rezultă din mișcarea frazei în manieră folclorică, din armoniile și plasticitatea versului, din construcțiile anaforice și epiforice bine geometrizate. Z. a scris și câteva cărți pentru copii: Tabloul fără un colț (1956), Lădița lui Ionel (1958), Titirezul (1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
Acorduri europene vs. Jurăminte de vasalitate, Marius Jurcan lansează câteva predicții referitoare la viitorul economic al mai multor state UE. Astfel că "preludiile la un regim european de forță se cântă deja în Austria, Finlanda și Ungaria, unde autoritarismul are tonalități xenofobe"487. Dorim să menționăm aici că în ultima perioadă, partidul Perussuomalaiset ("Adevărații finlandezi") înregistrează o creștere de popularitate. Una dintre caracteristicile acestui partid este și gradul scăzut de toleranță la adresa străinilor. Ion Bogdan Lefter ne expune Epopeea eroi-comico-satirică a
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
inculce treptat, în chip copleșitor, sentimentul scurgerii vieții. Poezia, greu perceptibilă imediat, crește și se impune progresiv, prin măreția ansamblului. „Frazele, considerate singure - scrie G. Călinescu -, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” Ion înseamnă o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă și față de eticismul ardelean, constituind o dată, istorică am putea spune, în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice. Formula lui Ion este îngrămădirea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
REVISTA „LIGA CULTURALĂ”, publicație apărută la Bacău, lunar, din iulie 1911 până în aprilie 1912. Realizată de un comitet redacțional că o revistă de cultură, publicația cuprinde cronici, însemnări și informații culturale din spațiul moldovean, într-o tonalitate marcată destul de pregnant de un deziderat naționalist. De aceeasi coloratura ideologică este impregnata și literatura de aici. Colaborează cu poezie Eugeniu Revent, cu articole - George Berea, Dumitru C. Moruzi, Eugeniu Revent. În numărul 6/1911 este consemnata pe larg conferință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289181_a_290510]
-
elev, în revista „Lumina”, cu versuri (1953) și, doi ani mai târziu, publică poezii în limba sârbă, la „Polja”. Editorial debutează în volumul colectiv Versuri (1962). Producția sa poetică, adunată în mai multe plachete, conține versuri dedicate copiilor, într-o tonalitate ce mizează pe naivitate, cu o anumită prospețime a zicerii, și poezii lirice înrâurite de folclor și scrise în registru romantic. Erotica este simplă, directă, fără o preocupare specială în privința tehnicilor. Prin romanele Încercarea de a zbura (1988) și Calea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]