2,402 matches
-
țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul Major pentru demobilizarea lui. Susținea că-i este dor de casă, de copii și de tovarășa lui dragă, de care nu s-a despărțit niciodată, din ziua cununiei. Maiorul făcuse mare haz mai târziu, într-o seară, în cantonament, povestind generalului purtarea căpitanului în fața trupelor, în toiul atacului inamic. Dar în ceasul prăpădului, maiorul se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată din piatră, rece și străină de gândurile mele. Senzația de singurătate absolută mă pornește, toamna, într-acolo, asemenea naufragiatului agățat de o scândură, și care nu mai are, pentru moment, nici o altă dorință decât aceea de a fi salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îl urcară la loc În pat. Se lăsa greu pe umerii lor și Își târa piciorul stâng, care părea paralizat. Des Voeux fu chemat de urgență și Minnie fugi după colț, până la apartamentul pe care Theodora Bosanquet Îl Împărțea cu tovarășa sa, dra Bradley, să Îi spună că dl James părea să fi avut „un fel de atac“. — Vorbește? fu prima Întrebare a Theodorei. — A, da, domnișoară. Dar e cu mintea razna. Mi-a zis ceva despre o fiară. O fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că a făcut-o cu Încântare. Așa cum s-a Întâmplat și cu autorii acestor texte, căci Însuși Bioy recunoaște: „...ne-am lăsat duși, fără doar și poate că pentru a ne amuza, pe valurile comicului. Muza comică e uneori o tovarășă prea credincioasă. Fiecare dintre narațiunile noastre s-a transformat Într-o barocă succesiune de poante. Dar nu mă căiesc. Nu sunt puțini cititorii care s-au amuzat cu cărțile lui Bustos Domecq; dar Borges și eu am petrecut clipe minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe păsărica ta! Mamă-mamă, da’ știu că-ți plac astea tinerele! Zvonuri: Max și niște fetițe de liceu. Nu mai tinere decît Îți plac ție. — Ce chestie! Gata, fir-ai să fii de gonif, ia-o din loc! Te caută tovarășa. Karen ședea lîngă un afiș de pe perete: Brett Chase În rolul locotenentului Vance Vincent. Jack merse spre ea. Ochii lui Karen se luminară. — Dumnezeule, e minunat! Să-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
înghițit de scaun și să dispară sub birou, dând din mâini într-o fără de speranță încercare de a-i opri pledoaria și, când unul dintre ceilalți din birou a întrebat doar atât: dar cine spune că nu ați avea dreptate, tovarășă?, cu un glas care îi făcuse pe toți să înghețe, nu atât pentru intensitatea tonului, cât pentru că dezvăluia pe neașteptate adevărata ierarhie pe care o știau puțini și în fața căreia orice se spulbera, șeful doritor să dispară cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
te vezi cu cineva În mod regulat și frecvent, dar nu ai relaționat cu el la un nivel semnificativ. Fusese o mare surpriză pentru el să vin atunci neanunțată, dar, ca de obicei, fusesem mult prea stresată ca să fiu o tovarășă plăcută de conversație. Înțeleseserăm amândoi că trebuia, inerent, să așteptăm să‑mi execut sentința, să‑mi Închei anul de servitudine, să așteptăm ca totul să reintre În normal după aceea. Dar Îmi era dor de el. Și Încă mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văd. Ar putea la fel de bine să lucreze pe Pluto. Și de cealaltă parte e Candy. Colega mea administrator de fonduri cu o gură spurcată, expertă În internet și mândru produs de export al orașului Rocaway, New Jersey: Candace Marlene Stratton. Tovarășa mea de suferință și membră a avangardei ultimelor descoperiri la nivel mondial În materie de Încorsetare. Personajul meu literar preferat este Rosalinda din Cum vă place, al ei este tipul dintr-o carte de Elmore Leonard care poartă un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aprinde pălălaie, închipuindu-și că tocmai muncitorul lat în spate ar fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de surori sau de simple tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu Barba-caprei și între funii de usturoi, atârnate pe pereți. Avea faimă negativă, spunându-se, despre ea, că face avorturi aseptice, folosind un mizerabil fus de lemn, și că repară cu mijloace empirice virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea ea, deja adunaseră mase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Bej. Eficient. Pârvu se speriase și el de pumnul pe gură. S-a retras. O săptămână nu s-a Întâmplat nimic - la ora lui nici o aluzie măcar. Până când, În timpul unei ore de dirigenție, apare Pârvu și-i șoptește ceva tovarășei noastre. Aia zice: Bej, du-te la direcțiune! Bej se duce, flancat de securist. Ăla nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi autoritar, căpitanul se ridică grăbit: Tovarășă, dar noi așteptăm de azi dimineață. Când credeți că vom fi primiți? Atunci când tovarășul locotenentul major Bedniakov va avea nevoie de dumneavoastră, răspunde ea, cu o voce la fel de tăioasă ca și privirea ochilor negri din spatele ochelarilor. Cu mișcări țepene, milităroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chin semnătura, literele aproape că zgârie, rup hârtia: Ai văzut că nu a fost greu? Rusul zâmbește sec, ca o formalitate ce trebuia îndeplinită: Gata, nu te mai prosti. Mergi la locul tău și așteaptă să fii chemat. Te conduce tovarășa Duniașa! Epuizat ca după un efort uriaș, locotenentul depune tocul pe masă. Se ridică greu, precum o păpușă umplută cu plumb. La ieșire, ca niciodată, femeia-sergent îi întinde mâna. Dasvidania, tovarisci leitenant.169 Atunci când strânge ușor degetele rusoaicei, simte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arhitectură - publicate în vremea din urmă de editurile românești. Îmi vin în minte, la un prim tur de bibliotecă, câțiva coordonatori și câteva titluri: Marius Chivu (Cartea cu bunici), Radu Paraschivescu (Răcani, pifani și veterani), Radu Pavel Gheo & Dan Lungu (Tovarășe de drum) sau Călin-Andrei Mihăilescu (Cum era ? Cam așa...). Iar inventarierea ar putea, desigur, coborî adânc în timp și s-ar putea diversifica lateral în componență. Cu rezultate, totuși, previzibile, omogene sub raportul încadrării. Cu totul altfel se prezintă, spuneam
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
a Editurii „Junimea“. Aceste frânturi de gânduri ale unui veritabil moralist vor contribui, esențial, la întregirea imaginii fixate în conștiința contemporanilor și, evident, într-o posteritate ce interoghează necontenit și așteaptă răspunsuri cât mai convingătoare. * Iași, 29 aprilie 1970 Stimate tovarășe Teodor Vârgolici, Am primit scrisoarea d[umnea]- v[oa]s[tră] în care îmi dați o veste ce m-a bucurat foarte mult. Vă răspund imediat. Accept termenul propus de d[umnea]v[oa]s[tră], adică 1 august, deși
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
printre participanți. Astfel, când cineva s-a referit la sloganul leninist "Comunism = puterea sovietică + electrificarea întregii țări", Barbilian a ridicat bastonul, pentru a cere cuvântul. A spus doar atât: "În această formulă leninistă, operația de adunare este necomutativă". Rumoare generală. Tovarășa de la catedră, nematematiciană, intrase în stare de panică, la gândul că ar putea lăsa nepenalizată o afirmație care nu e "pe linie". Căuta cu disperare privirile liniștitoare ale unui matematician de încredere, care să-i dea asigurările necesare. Altă dată
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
nu dea Dumnezeu omului atâta rău cât poate purta" și, pentru a scăpa de suferinți actuale, relativ mici, face orice i s-ar cere, necunoscând că din ceea ce face ar putea rezulta ceva și mat rău. Din nefericire nevoia e tovarășa oamenilor, a tuturor oamenilor, deși în alte proporții și în altă măsură. Numai unul e în stare să judece daca cutare sau cutare schimbare i-ar putea-o alina, iar alții nu sânt în stare. Afară de aceea nevoia perpetuă mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dat Calcan acest ordin, nu știu de ce a cășunat pe mine, te pomenești că i-oi fi plăcut, m-am gândit, și i-am spus că o operă de artă ețetera nu se dărâmă, e ceva frumos... Aiurea! Cum frumos, tovarășă, zice, dacă dumneata ai umbla cu curul gol pe stradă, asta ar fi ceva frumos?! (de unde am dedus că între sâni și ...rest el nu face nici o deosebire, ca și când nu din sâni ar fi supt laptele cu care l-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi refuzat. Totuși, din curiozitate, hotărâi să mă duc, mai ales că nu mă dusesem niciodată, mă uitasem odată la manifestanți de pe trotuar și starea mea de spirit fusese contradictorie, întîi, în primele minute strigătele lor, trăiască Stalin, trăiască tovarășa Ana ețetera, nu-mi plăcuseră deloc, nu pentru că aveam ceva contra lui Stalin și a altora, ci pentru că nu înțelegeam cui erau adresate aceste strigăte. Nu erau de față nici Stalin, nici Ana Pauker, nici Vasile Luca, nici Gheorghiu-Dej. Atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
credem în oameni, atunci eu l-ași ruga să mă creadă și pe mine: bărbatul meu e nevinovat! El s-a posomorît: "Trebuie văzut de ce l-au arestat! O fi făcut vreo prostie!" Ce puteam să-i mai spun? "Înțelegi, tovarășă Matilda? O să mă interesez și ei o să-mi spună. Și dacă e nevinovat, și eu te cred că dumneata crezi, dar totuși trebuiesc văzute motivele lor, atunci îți promit eu că n-o să pățească nimic..." "N-o să mă uitați?" "Cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se informase. Or, cu tocmai în acea "a doua zi" începusem să fiu interogat. Totuși, o întrebai, știind dinainte ce avea să i se răspundă. De arestarea mea ce ți-a spus "a doua zi"?", adăugai cu o amorțită ironie... ""Tovarășă Matilda, mi-a spus (eram la el în birou, el m-a chemat după ce i-am dat telefon), e ceva, că ăștia nu arestează ei un om degeaba, e vorba de o scrisoare suspectă pe care a primit-o soțul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-l arestați. Bine, am zis eu văzând că tace (avea aerul să-mi sugereze că în acest sens instrucțiunile primite de el sună altfel). Bine, zic, și ce spune bănuitul, ce răspuns v-a dat când l-ați interogat? Tovarășe prim, zice, ei totdeauna neagă. Și ce-ați vrea dumneavoastră să facă dacă unul e nevinovat? Înseamnă că am greșit noi? Și de ce nu? Sînteți sfinți? Nu porniți și de la premiza că ar putea fi nevinovat? Ba da, doar dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le-a ținut câteva luni și apoi le-a înapoiat Matildei, după condamnarea mea. Și-a dat seama ce e cu ele, căci i-a spus că dacă mă judecau după ele nu luam numai trei ani. "Îți dai seama, tovarășă Matilda, că după ce iese nu mai poate să reintre în Universitate? Cel puțin nu acum. Mai târziu, dacă își schimbă și el concepțiile, mai vedem." " Dar într-un liceu se poate, nu-i așa?" a zis Matilda. "Nu nicăieri în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mult mai tânăr, nici un fir de păr alb, voinic, figură de ins experimentat, cunoscător de oameni, cu gesturi puține, fizionomie care semăna cu a tatălui meu, reflexiv însă și greu de presupus că se putea înfuria vreodată. Am început eu. "Tovarășe prim-secretar, știți că am fost condamnat pe nedrept?", " Nu chiar, răspunse el cu o vagă ostilitate. Nu chiar pe nedrept." "V-aș ruga să-mi acordați două minute să vă explic ce era cu fraza aceea din scrisoare, pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]