14,689 matches
-
într-un moment de inspirată reflectare, se întrebă ce anume putea ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea lipsit de viață. O vedea repezindu-se la minge plină de energie, dăruind acestui joc, la fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găzduia o aglomerație gălăgioasă de oameni eleganți și bine dispuși. Inima Luanei era în extaz. Înnebunită după muzică, își făcu loc printre perechi și începu să danseze. Simțea îmbinarea sunetelor cu sufletul. Mișcarea pașilor împlinea bătăile inimii. Confundată cu această trăire melodioasă, Luana se simțea fericită. Dansatorii se uitau la ea plini de admirație. Unii dintre ei, mai șugubeți, îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de mână și fetița se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cărei răspuns nu reușea să-l găsească: de ce unchii ei n-o invitaseră pe mama la dans? CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" Prima zi de școală a fost, mai degrabă, un amestec de senzații decât o mare bucurie, o trăire unică de care să-și aducă mereu aminte, așa cum îi tot spusese mama cu mult înainte de a începe "marea aventură". Luana acceptase ideea că trebuie să meargă la școală doar pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alb-albastru-roșu. Căpușorul ei inelat și galben, ascuns sub basca albă așezată șmecherește pe o parte, nu se asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea. De partea cealaltă, în ochii Sandei, priveliștea de turmă în care toate oile sunt la fel deveni copleșitoare. Ea își pierdu fetița din priviri și sub marea de băști albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Înșirase o serie de întâmplări numai bune să distreze clasa de copii de-a II-a pe care, cândva, îi țintuise în bănci cu minciunile ei sfruntate. Pentru a trece la etapa următoare a dezvoltării personajului, avea nevoie de o trăire proprie puternică, care să dea culoare eroului și întregului conflict. La reuniunea ce marcă momentul terminării a opt ani de școală și trecerea la mult așteptații ani de liceu, Luana îmbrăcă o rochie simplă, în ciuda Sandei care-i pregătise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de atmosfera stresantă creată de admitanți. Adunați în mijlocul curții, care mai de care mai blindat cu manuale, caiete și culegeri, discutând invariabil despre materiile de examen, palizi la față, desfigurați de emoții și teamă, elevii claselor a X-a emanau trăiri din cele mai demoralizatoare. Luana le resimțea din plin. O iritau reacțiile gălăgioase, teama strigată în gura mare și la orice pas, simțea nevoia unui loc numai al ei în care să se adune și să-și găsească liniștea sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strada și-o privea de pe partea cealaltă, lipsit de dorința de-a se întoarce lângă ea. Seara, când dansau afară doi câte doi, Dan îi veghea bătând pe genunchi ritmul, ca un spectator ce nu se mai poate alinia la trăirile celorlalți. Într-o seară, în timp ce se plimbau, Luana și Renar rămaseră în urma celorlalți. El îi povestea ceva, ea se gândea în altă parte. Nu mă asculți, îi spuse băiatul și supărat o luă înainte. Ea rămase pe loc docilă, cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un gust amar și-a doua zi o luă de la capăt. Invariabil, același clișeu. Fete multe, frumoase, absolvente de liceu sau facultate. O lume ciudată în care nu-și găsea locul. Se scurgea timpul pe lângă ea și viața cu toate trăirile ei, se simțea închisă într-o colivie, ca o pasăre exotică, fără putință de scăpare. Văzu, apoi, un anunț în ziar, care înștiința că a doua zi se organiza concurs pentru ocuparea unui post de dactilografă. Speranțele îi prinseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rosti o iubise cu devotament, cu un fanatism ce-l împinsese la gesturi nebunești. Îi fusese frică să-și recunoască sentimentele, să creadă în nevinovăția ei și s-o ierte. Se temuse, cu o groază de moarte, să-și împlinească trăirile. Se însurase, la sfârșitul anului I de facultate, înveninat de o aversiune oarbă împotriva a tot ceea ce reprezenta femeia pe pământ. La scurt timp, descoperi că tânăra soție avea structura sufletească a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se petrecu ceva de neînchipuit. O amețeală tainică și un simțământ de împlinire îi copleși. Își feriră privirile, lăsând doar inimile să le bată nebunește și dansară fără oprire, îngroziți la gândul că momentul de desprindere avea să le distrugă trăirea a două jumătăți egale, sortite să se întâlnească. Radu o conduse acasă, incapabil să scoată un cuvânt. Într-o tăcere plină de nerostite înțelesuri, Luana gândi fără oprire, cu o disperare smintită: Îl invit sus. Dacă nu-l sărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi foarte dificil dar în ciuda concluziei că Noia nu părea a fi alegerea cea mai fericită ea nu și-l putea scoate din suflet. Împlinirea alături de acest băiat, mai tânăr decât ea, închis și pretențios în toate dar capabil de trăiri pe care numai o femeie le putea simți, o făcea să creadă că era jumătatea pe care i-o sortise Dumnezeu. Se iubeau din toată inima, fără doar și poate, iar dragostea lor era una de suflet, o îngemănare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nealterată ce licărea în ei. E timpul să-ți faci o familie, Ștefan. Să ai o soție și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e suficient? Ce mai vrei de la mine? Știu că suferi, că te simți nefericită dar fericirea, ca element în sine, nu există. E doar o stare de spirit, ambiguă și de moment, creată de eul nostru interior, la impulsul unei trăiri subiective. Unii se cred fericiți atunci când privesc marea ori cerul înstelat al nopții. Alții încearcă această simțire alături de cineva care, într-un moment anume, le induce o stare de bine, de încântare, de plăcere sau repaus. Pentru ca toate astea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din dragoste... nu mai știa. Sări din pat plină de sentimente contradictorii iar bărbatul simți tot zbuciumul sufletului ei chinuit. O înțelegea atât de bine! Îi cunoștea simțămintele și pornirile, ar fi dat orice să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
milă și atât. Pentru Luana nu era la fel de simplu. Se născuse cu o fire aprigă, pătimașă, al cărei tribut trebuia să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi ușurase sufletul. Prezența Iulianei, femeie ca și ea, capabilă de aceleași trăiri, nu-i mai păru atât de angelică. Porniră să alerge alături de copii și Luana se întoarse acasă cu bateriile încărcate, așa cum nu sperase. Cu două zile înainte de expirarea concediului medical, ea intră în biroul lui Daniel Liga. Îl găsi cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spusese niște prostii mai mari decât ea, atunci, ei bine, se înșela amarnic. Când el o întrebă "Luana, dansezi?", femeia îl privi surprinsă. Se trezi în brațele lui pe ringul de dans, pereche lângă celelalte perechi și, departe de alte trăiri în afara celor profesionale, ei dansară, întreaga noapte, chibzuind cum să pună în practică ideile Luanei. Cam pe la mijlocul lui iulie, Cristian Bariu începu să dea semne că are probleme emoționale. Cunoscându-l, de-acum, foarte bine, Luana știu că el intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cărora li se spunea sexul slab. Lipsit de puterea de a le mai oferi măcar o fărâmă din sufletul său, devenise misogin. Întoarcerea ei, atât de neașteptată, pe unul din drumurile vieții lui, îl făcu să nu-și poată reține trăirile și să-și aducă-aminte că este om ca toți ceilalți. Când se schimbase ea astfel? Cum ar fi putut să prevadă, atunci, o transformare atât de miraculoasă? Cu ce greșise, într-atât, încât să-i iasă în cale pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
popor. Frații mei revoluționari, există o expresie În limba italiană, Vivere Pericoloso. Asta Înseamnă să trăiești În mod primejdios. Da, fraților, m-ați Înțeles! Atât pentru Indonezia, cât și pentru celelalte țări care năzuiesc să fie libere, acesta este Anul Trăirii Primejdioase. Este datoria noastră de revoluționari să acționăm În acest fel! — În sfârșit, ajungem undeva, a spus Din. Era gata să continue, dar Z i-a făcut semn să tacă, Încet, aproape teatral. Din avea gura Întredeschisă, cu bărbia Înălțată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe Adam, de parcă i-ar fi cerut să fie iarăși atent la discurs. — În ultimele ore, bravii noștri soldați indonezieni au Început să lovească Însăși inima Malaeziei, de care sunt atât de mândri imperia liștii britanici. Iată o dovadă de Trăire Primejdioasă. Forțele noastre se află În acest moment la mai puțin de o sută de mile de Kuala Lumpur, unde lacheii imperialismului Își caută scăparea În ascunzișuri. Ei și-au Închipuit că ne-ar fi frică. Ei și-au Închipuit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să-i spună că fu seseră salve trase pentru sărbătorirea victoriei revoluției și pentru a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic altceva nu era acum mai important pentru Adam decât fuga. Făcea eforturi să-l urmeze pe Din, care Întorcea adesea capul, cu o expresie de euforie buimacă. Ar fi fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]