2,431 matches
-
sa asupra categoriilor clasice ale infinității divine, după cum au imers pe parcursul disputelor sale cu eunomienii. În consecință, infinitatea divină , ca atribut fundamental al lui Dumnezeu care surclasează toate celelalte predicații, are un corolar logic în infinitatea înălțării umane spre Dumnezeu: transcendența absolută a lui Dumnezeu nu este obiectul disperării, și, odată recunoscută rațional, nu frustrează dorința înnăscută și nesfârșită a sufletului pentru Dumnezeu. În lucrarea citată mai sus, Mühlenberg mai notează că, contrar lui Platon, Sfântul Grigorie a separat și . Tânjirea
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
de acțiune deschis, al mișcării și realizării eterne de sine. Argumentul lui Mühlenberg a fost criticat în diverse moduri pentru că ar suprasimplifica relația ideilor Sfântului Grigorie asupra infinității divine cu tradiția filosofică păgână, pentru că ar insista prea mult pe prezentarea transcendenței divine în Contra Eunomium, și pentru subestimarea apofatismului absolut al Sfântului Grigorie. Dar schițarea, de către Mühlenberg, a problemelor filosofice din teologia Sfântului Grigorie asupra transcendenței rămâne valoroasă pentru investigarea și subzidirea intelectuală a conceptului de epektasis. Susținătorii unei a treia abordări
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Sfântului Grigorie asupra infinității divine cu tradiția filosofică păgână, pentru că ar insista prea mult pe prezentarea transcendenței divine în Contra Eunomium, și pentru subestimarea apofatismului absolut al Sfântului Grigorie. Dar schițarea, de către Mühlenberg, a problemelor filosofice din teologia Sfântului Grigorie asupra transcendenței rămâne valoroasă pentru investigarea și subzidirea intelectuală a conceptului de epektasis. Susținătorii unei a treia abordări a temei epectazei i-au evidențiat rădăcinile în principal în critica filosofică în elaborarea Sfântului Grigorie de Nyssa asupra lui Origen. Această teză a
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și, implicit, dezeroizarea) artei aduce cu sine răsturnarea ierarhiei de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic, iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată în limbajul simplificat al moralei ceea ce justifică definirea melodramei ("tragedie" populară, "decăzută") drept forma cea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie refuzată pur și simplu, ideea de transcendență începe să fie "tradusă" acum în limbaj psihologic, iar psihologia, la rândul ei, să fie descifrată în limbajul simplificat al moralei ceea ce justifică definirea melodramei ("tragedie" populară, "decăzută") drept forma cea mai caracteristică de exprimare a pasiunilor omenești, cel puțin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca înspre o naștere o întoarcere la copilărie, la Mamă după sentimentul de eșec al unei vieți, respins la infinit, de la o crimă la alta. Fără îndoială, în termenii unei anumite teologii hinduse, distrugerea este una dintre manifestările formidabile ale transcendenței. Orice fază de edificare, de construcție, alternează cu nivriti mârga, faza de distrugere a fiecărei desfășurări ciclice. De asemenea, cultul zeiței, soția lui Shiva, cunoscută sub mai multe nume ca Durga, Kali sau Bhowani, poate urma una din cele două
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de sacru, o noțiune complexă și relevantă a spiritualității secolului XXI. Fiind considerat o valoare fundamentală a existenței umane, alături de bine, frumos și adevăr, sacrul reprezintă un reper esențial și existențial în descoperirea formelor lumii spirituale, dezvăluind diferitele aspecte ale transcendenței. Implicarea cercetătorilor în definirea sacrului evidențiază importanța care se acordă astăzi acestei noțiuni, scoțând totodată la iveală și extraordinara sa pluralitate de semnificații atât de natură psihologică, sociologică sau filosofică, cât și religioasă. Definirea sacrului este anevoioasă, fiecare civilizație rezervându
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
domină pe om"51, în viziunea lui Girard, sacrul comportă o problematizare aparte față de modul creștin de înțelegere a acestuia. În această direcție, Julien Ries arată că, "pentru Girard, creștinismul este singura religie nonsacrificială, care își afirmă, în raport cu toate celelalte, transcendența etică"52, propovăduind credința în Dumnezeul iubirii, și nu al violenței, acest fapt figurând ca un sfârșit al sacrului violent, anterior credinței iudeo-creștine53. Există însă și unele așa-zis inconveniente care îi sunt reproșate acestui gen de abordare, specifică atât
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de abordare, specifică atât lui Caillois, cât și lui Girard, constând în raportarea directă și exclusivă a sacrului la profan, care generează, așa cum observă unii autori, eroarea de a nu pune "în legătură sacrul cu fenomenul prim al nevoii de transcendență (...), ci cu satisfacerea ei prin mediere"54. Prin această eroare, se ajunge în final la o transcendență deviată și nu la una verticală (de tip creștin), conducând, în cele din urmă, la "sacralizarea sacrilegiului"55. Una dintre cele mai valoroase
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacrului la profan, care generează, așa cum observă unii autori, eroarea de a nu pune "în legătură sacrul cu fenomenul prim al nevoii de transcendență (...), ci cu satisfacerea ei prin mediere"54. Prin această eroare, se ajunge în final la o transcendență deviată și nu la una verticală (de tip creștin), conducând, în cele din urmă, la "sacralizarea sacrilegiului"55. Una dintre cele mai valoroase opinii asupra modului de definire a sacrului este însă cea adusă de Mircea Eliade, pentru care problemele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cea a omului areligios. Pentru cel dintâi, sacrul reprezintă acea "realitate absolută (...), care transcende lumea aceasta, dar care se manifestă în ea și, prin urmare, o sanctifică și o face reală"62. În tot acest timp, omul areligios, refuzând impulsurile transcendenței, percepe sacrul ca "obstacolul, prin excelență, în fața libertății sale"63, libertate care în concepția sa echivalează cu dispariția ultimului zeu. Într-o altă încercare de definire, filosoful și teologul spaniol Juan Martin Velasco înțelege prin sacru "sfera în care se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religiilor o sursă constantă de studiu și analiză. Concluzionând asupra definițiilor prezentate, desprindem ideea că diferitele forme de reprezentare a sacrului pot fi sintetizate în două categorii esențiale. În prima dintre situații, constatăm imaginea metafizică, percepută din perspectivă filosofică, a Transcendenței divine sau a Absolutului, ce reprezintă prin intermediul revelației, credinței și rațiunii expresiile esențializate ale sacrului, revelând diferitele ipostaze ale înțelegerii și trăirii sentimentului religios inclusiv în zona artisticului. În a doua situație, se distinge expresia unui sacru religios, a unei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
numeroși artiști și de pe alte continente, așa sunt David Alfaro Siqueiros, a cărui pictură poartă mesajul religios al protestului împotriva inumanității 448, Diego Rivera sau Clemente Orozco, care au reușit fără a folosi vreunul din mijloacele tradiționale de reprezentare a transcendenței 449 -, să insufle senzația participării reale a privitorului la desfășurarea scenelor biblice prezentate. Resimțind eșcurile cauzate de destrămarea unora dintre paradigmele secolului XX, ultimele patru decenii ale acestui veac au consemnat revenirea în actualitate a unor nevoi spirituale fundamentate pe
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artă Suzi Gablik recunoaște instalarea, prin ridicarea oricărei obligativități de supunere față de reguli, a unui pluralism de idei, tipic modernist. În planul reprezentării vizuale a sacrului, această trăsătură a creat, printr-un demers fără precedent de eliminare a credinței în transcendență, o adevărată dilemă a opțiunilor artistice, instaurând o stare de incertitudine asupra autenticității manifestărilor creatoare 500. Însă, în ce privește această nouă situație, credem asemenea autoarei amintite în ideea conform căreia "costul unei astfel de libertăți a fost pierderea siguranței care vine
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rezumată la modul diferit de recepție a ideologiilor păgâne privitoare la om. Astfel, dacă Apusul era tributar unui anume "pesimism funciar" în ceea ce privește umanitatea, exacerbând neliniștea și păcatul, Răsăritul s-a simțit mai apropiat de exprimarea misterului credinței pe cale "apofatică", definind transcendența absolută a lui Dumnezeu prin tehnicile negației, omul fiind considerat, de această dată, o "copie" a divinității. (Cf. Răzvan Theodorescu, Cele două Europe, Editura Enciclopedică, București, 2013, p. 17). 380 Alain Besançon, Eseuri despre lumea de azi, Editura Humanitas, București
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism. Îmi imaginez transcendentul ca pe o lumină călăuzitoare. Religiile propovăduiesc toleranța, dar au generat foarte multă violență. Transcendența e un ghid. Și o mare speranță. Nici filosofii nu au reușit încă să decodeze convingător tăcerea lui Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu dar nu ca și cum l-ai suna pe celular. Împărăția cerului este o speranță, nu o recompensă. Ateism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Împărăția cerului este o speranță, nu o recompensă. Ateism înseamnă refuzul speranței. Noi credem în Dumnezeu! Dar nu știm dacă și reciproca mai e valabilă. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Visul poate fi liftul spre transcendență. O religie dispare, când oamenii nu-și mai pot primeni idolii. Ca orice suveran, și Dumnezeu ne-a dat pe mâna subalternilor. Nu de Dumnezeu mă tem, ci de ambasadorii lui. Rugăciunea - o depeșă fără confirmare de primire. Speranțele noastre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și totuși, Biblia este plină de violență. Ca și mitologia. De speranțe au nevoie și Ateii. Demonii pot slobozi apocalipse. Dar și capodopere. Unii nu-l roagă, ci îi ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. Omul contemporan a dat transcendența pe pragmatism. Mă tem că mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul conștiinței umane. Fără transcendență, ne-am fi pierdut regnul. Stropul de transcendență ne verticalizează. Îngerii sunt pălmașii, nu vedetele cerului. Spiritul se împlinește în religie. Rugăciunea poate fi picătura noastră zilnică de sacru. O religie trebuie să dozeze atent sentimentele de frică și de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul conștiinței umane. Fără transcendență, ne-am fi pierdut regnul. Stropul de transcendență ne verticalizează. Îngerii sunt pălmașii, nu vedetele cerului. Spiritul se împlinește în religie. Rugăciunea poate fi picătura noastră zilnică de sacru. O religie trebuie să dozeze atent sentimentele de frică și de dragoste. În zgomotul contemporan, se nasc doar secte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu ne-a rechemat în Paradis? Numai credința poate transforma smerenia în mărire. Cei smeriți măsoară pământul cu genunchii. Monotonia ne acomodează cu Paradisul. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Sărbătorile religioase sunt sublime coloane ale transcendenței. În credință, incertitudinea transformă obsesiile în disperare. Sacralitatea ar trebui să rămână catargul lumii computerizate. Învinge religia care reușește să accesibilizeze mai rapid subtilitățile doctrinare. Lumea este a lui Dumnezeu. Administratorii ei însă mai trag cu coada ochiului și la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
manifestare a „înlocuirii lui Dumnezeu cu propriile forțe”, un fel de a-și pune toată încrederea în tezaurul imanent (al banului, al bogățiilor, al bunurilor materiale), în locul tezaurului transcendent al iubirii lui Dumnezeu. Se poate spune că aici, pentru Bergoglio, „transcendență” înseamnă să se facă referință la o realitate de care omul nu poate dispune, ci doar o poate cere și invoca. O realitate care îl face pe om să înțeleagă că nu este autosuficient, ci are nevoie de alții și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ci doar o poate cere și invoca. O realitate care îl face pe om să înțeleagă că nu este autosuficient, ci are nevoie de alții și de inima incoruptibilă a lui Dumnezeu, mereu gata să ierte. Aici este vorba de transcendență, ca ceva ce se opune autosuficienței și egocentrismului, idolatriei de sine însuși sau a ceea ce azi numim narcisism. Deci pentru acest prim motiv, corupția nu poate fi iertată, „în mod simplu pentru faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se opune autosuficienței și egocentrismului, idolatriei de sine însuși sau a ceea ce azi numim narcisism. Deci pentru acest prim motiv, corupția nu poate fi iertată, „în mod simplu pentru faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există o indiferență față de transcendență: în fața lui Dumnezeu care nu obosește să ierte, coruptul se prezintă ca autosuficient în expresia mântuirii sale: obosește să ceară iertare”. Adevărata imanență, ca prima cauză a lipsei de iertare, constă în faptul că cel corupt, construindu-și propriul sistem
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]