4,624 matches
-
a ras memoria din cauza lozincii: „Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!”, putem să ne scotocim mai realist locul de unde venim spre „Țara Făgăduinței”, chiar dacă aceasta ne arde câte una peste bot. Curând o să-ți transcriu o pagină de jurnal din Decembrie ’89. Acolo relatez o scenă cu Tovarășu’ Inspector care ne prelucra: - Gorbaciov a distrus mișcarea muncitorească! Acest lucru nu se poate întâmpla și în România. Știți de ce, tovarăși? Vă spun eu: fiindcă noi ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
muleze pe întreaga diversitate a lumilor particulare pentru care au fost gândite cât și de obligația corelativă, nescrisă, de aplicare umanitară a acestora, adică de obligația de frontieră a conștiinței. Nimeni nu m-a întrebat vreodată din ce autor am transcris dictonul. Cum vremurile se aflau în mișcare, era, socoteam, o completare sfidătoare a principiilor de drept, aici în inima aplicării lor (poate nu era așa), mă gândeam la Grotius, Josserand, Jering, Planiol, Dongorozi; seara gândul luneca spre Keti. În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dunărene. - „Vreau să spun că noi care-am murit în ultimul război, ultimii combatanți ai națiunilor unite - ce-i cu noi? noi care-am căzut nevinovați, vreau să spun că...” Vântul îi îngheță cuvintele și le luă în zbor. 8. Transcriu din jurnalul acelui timp: Stau întins în fotoliu; lumea se rotește în fața ochilor mei obosiți. Gândesc la câte-au fost, la câte vor putea să fie. O lume în căutarea adevărului. Doamna Pavel a avut ieri după-amiază una din sindrofiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Anul răpirii.................................................................................... IV. Cartea de la Roma Anul petrecut la Sant’Angelo............................................................. Anul ereticilor............................................................................... Anul convertitei.............................................................................. Anul lui Adrian............................................................................... Anul lui Soliman.............................................................................. Anul clement.................................................................................. Anul regelui Franței.......................................................................... Anul Cetelor Negre........................................................................... Anul pedestrașilor germani.................................................................. 1 Originar din Granada. 2 Locuitor din Fès (transcris de asemenea Fas sau Fez), veche capitală a Marocului. 3 După numele tribului de baștină (V. cap. „Anul căderii“). 1 Data strămutării lui Mahomed de la Mecca la Medina, considerată ca fiind începutul erei musulmane (16 iulie 622). 2 A noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu am puterea „sintezei epice“. Durata, perspectiva îmi scapă. Privesc doar clipa, mă supun ei, sunt al ei. Și mă simt liber doar adânc în timpul din demultul meu sau al altora. Acum aștept să-mi aducă „Registrul cenzurii“ din 1937-1939. Transcriu și încerc să mai fac, poate, o carte. Mai grea decât altele, chiar decât una de ficțiune. Căci încerc să reconstitui imaginea unui timp pe care doar eu îl văd acum, citind aceste pagini. Nu-i timpul din presă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deschide iarăși pentru tine. Înaintez în astfel de dimineți cu molcome zăbave în fața vitrinelor, a intrărilor în clădiri, a gangurilor, a crâșmelor, a prăvăliilor de tot felul. Mai peste tot mă întâlnesc cu textul, mă citesc și sunt tentat a transcrie cele citite. A rescrie, iar și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dintre ei au Într-adevăr simțul umorului. Altfel cum ar fi rămas ei atâția ani (dacă nu atâtea generații) să locuiască Într-un sat al cărui nume e aproape obscen (motiv pentru care nici nu ne putem permite să-l transcriem aici)? Două dintre străzile lui sunt pietruite, acolo unde se Încrucișează, pe o lungime de circa 100 de metri fiecare. Pentru cineva care vine din afară, locul acela de la intersecția celor două străzi poate fi numit piață. Clădirile din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În ce zi, iartă-mă, am fost eu la București și am Întrebat de el la facultate. Aveau acolo toate scrisorile mele și un plic pe care scria numele meu, dar nici o adresă. Mi l-au dat. Uite ce scria. Transcriu. Fiecare dintre noi avem un singur loc despre care spunem „acasă“ și cel mai adesea, pentru câteva bune milioane de români, acest loc se află Într-un sat pe care nu-l mai locuim de mult. În imaginația noastră, satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pustiiră în nenumarate rânduri Franța sub domnia degeneraților urmași ai lui Carol Magnul . Portretul pe care un vechi cronicar i-l face lui Carol Magnul , după o descriere a lui Ogier , este atât de pitoresc încât suntem ispitiți să-l transcriem . Carol Magnul venea să asedieze Pavia . Didier ,regele lombarzilor , se afla în cetate cu Ogier ,căruia îi dăduse azil . Când a aflat că regele venea, ei s-au urcat într-un turn înalt de unde puteau vedea la mare depărtare de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu, un mare critic de artă român stabilit în Franța. Mă considera „surioara“ lui Klee. A scris odată ceva foarte inspirat despre mine. Hai să-ți transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia 86 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE culorilor. Semne misterioase se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu, un mare critic de artă român stabilit în Franța. Mă considera „surioara“ lui Klee. A scris odată ceva foarte inspirat despre mine. Hai să-ți transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o întreba învățătorul. Nu mai vorbesc despre dânsa! De când era copil și până în zilele de astăzi, își amintește totul cu lux de amănunte. Poate ar fi interesant pentru cititori să afle că ace ste amintiri ale mele despre mama le transcriu când ea a depășit vârsta de 101 ani, ceea ce uimește pe puținii vizitatori - adică ziariste, asistente sociale, reprezentanți ai organelor locale. Vre au să spun că nu‐i fac un portret de pe vremea când avea 50 de ani! și omul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai amintește încă multe. Tot ce consemnez aici se referă la ultimele evocări din anii de grație 100‐ 101, când cu ajutorul ei am putut să fac o incursiune în viața satului d in ultima sută de ani pentru a o transcrie într‐ o monografie a satului, în pregătire. Am de la dânsa 25 de pagini despre răzeșii din Cursești, că ea este o răzășoaie ce se trage dintr‐o familie a Petrileștilor atestată în documente de arhivă prin 1803. Sunt informații prețioase
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
faptului că mi-am făcut datoria de ostaș aflat sub drapel. Discuții elevate mai mult de o oră. I-am oferit un exemplar cu autograf (puțin cam târziu) și mi-a mulțumit pentru gest. În ziua următoare, pe la ora 10, transcriu un articol pentru Iași după care încerc cristalizarea unui articol cu titlul „Ghetu’ om, săracu”, având ca prototip pe un odios specimen de turnător din perioada 1950-1952, când am lucrat la Căuești-Adam și când am fost în vizorul lui de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de la dl. Oprea o scrisoare de toată frumusețea, precum și o nouă carte de la dl. Fetescu, cu dedicația respectivă și o scrisoare. Îi voi telefona și îi voi scrie cu mulțumirile cuvenite unui dar de suflet ce-mi trimite. În continuare transcriu rândurile primite. Iași, 21 mai 2007. Stimate domnul prof. Mânăstireanu. Am deosebita plăcere să vă adresez câteva rânduri cu prilejul expedierii volumului „Acorduri pe strune de suflet”. Nutresc speranța că textele însumate în această carte vă vor provoca așteptatele vibrații
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
detectat o prezență în plus față de lista oficială pe "Rândunica" și tu ai impresia că ai de-a face cu cine știe ce rebel important ascuns aici? Mașinile mai pot să și greșească, locotenente. Sau poate unul din oamenii tăi ți-a transcris greșit datele. La asta nu te-ai gândit, nu? Îți admir spiritul cu care îți faci datoria dar pe nava asta nu-i loc de nici o neregulă. Poate reușesc să-l duc de nas. La un control de rutină Angir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
care aveau o fetiță în clasa I-a. I-a explicat jurnalistei, că au hotărât să nu necăjească fetița cu tot felul de chestii (gimnastică, pian, etc...), cum fac unii părinți, dar că i-au luat meditator de germană. Și transcrie jurnalista discuția: „Păi, stai puțin, de ce germană?“, m-am mirat. „Păi, e bine să știe...“, mi s-a răspuns. „Crezi tu c-o să aibă în viață nevoie de germană?“ „Dac-o să vrea să plece, o să aibă nevoie.“ „Aaaaaaaa...“ „Auzi, da
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și putea să-l recite cuvânt cu cuvânt. Era un amestec, cam de prost gust, de franțuzească și românească, ambele transcrise cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva mai târziu, când piseții tocmai se aplecau scârțâind de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la masa de lucru, scrie, calculează, trasează linii și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l prea ia În seamă, e a șaptea oară când stăpânul Îl amenință cu plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam și mulți alții. Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este mai lung decât arătătorul, în timp ce la picior situația este exact inversă. Portarul, Omura, mi-a vorbit iar despre carnea de porc din Tokyo. Reiko s-a bucurat teribil de discurile pe care i le-am adus de la oraș. A transcris câteva melodii pe partituri și apoi le-a interpretat la chitară. Naoko era și mai puțin vorbăreață decât fusese prima oară. Când eram toți trei împreună, stătea doar pe canapea și zâmbea. Vorbea Reiko și pentru ea. — Nu te-ngrijora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Abulafia am găsit multe pagini dintr-un pseudo-jurnal intim pe care Belbo Îl Încredințase secretului dischetelor, fiind sigur că nu-și trădează vocația, de atâtea ori reconfirmată, de simplu spectator al lumii. Unele poartă o dată mult mai veche, evident că transcrisese pe ele Însemnări de demult, din nostalgie sau pentru că se gândea să le recicleze În vreun fel. Altele sunt din anii din urmă, de când pusese mâna pe Abulafia. Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze În singurătate asupra propriilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
supun uzurii originalul”. „Dar cel avut de Ingolf nu era originalul”, am spus. „Era o copie a lui după un presupus original”. „Domnule Casaubon, când originalele nu mai există, ultima copie este originalul”. „Dar se poate ca Ingolf să fi transcris greșit”. „Dumneata n-ai de unde să știi dacă-i așa. Iar eu știu că transcrierea lui Inglof spune adevărul, pentru că nu văd cum anume adevărul ar putea fi altfel. Deci copia lui Ingolf e originalul. Suntem de acord asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]