1,760 matches
-
o mare bătălie în urma căreia a ucis 20.000 de turci și prinzând pe domnul instalat de turci i-ar fi scos ochii, apoi i-ar fi tăiat capul. Motivele respingerii unei asemenea informații sunt simple: la acea dată voievodul transilvan era prizonierul despotului sârb Gheorghe Branković, cât despre moartea lui Vlad Țepeș în acel an nu poate intra în discuție ca ipoteză. Tratativele ce au urmat au adus în prim plan un "illustris Radozla Waywoda Transalpinus", identificat cu Vladislav. Iancu
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
populație s-a declarat ortodoxă și 25,2% greco-catolică, iar în Banat 56,1% din populație era ortodoxă și 3,6% greco-catolică. Realizată după modelul unirii Bisericii Rutene din Polonia și a Episcopiei de la Muncaci (în Transcarpatia), unirea bisericii ardelene (transilvane) s-a produs în preajma anului 1700, însă anul și data exactă sunt disputate, diversele opinii fiind prezentate în articolul Istoria Bisericii Române Unite. Organizarea oficială a Bisericii Române Unite ca parte a Bisericii Catolice s-a făcut în 6 iulie
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
fie în noaptea de Crăciun. Mama, ostenită de pregătirea sărbătorilor, a trebuit să se despovăreze și nu m-a trecut în acte ca să nu mă îmbătrânească cu un an de cinci zile. Așa că apar în acte la 1 ianuarie.“ („Satul transilvan, cu toată austeritatea lui, este o permanență a scrisului meu“ - Dialog, loan Alexandru, (în) ..Convorbiri literare”, Iași, 1987, nr. 3, martie, p. 3). Într-adevăr, în „Registrul de nașteri al comunei Mihăiești“ (în 1941, localitatea Topa Mică aparținea de comuna
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
amintiri, reflecții, meditații etc. „[.. ,]Pot să spun că întreaga mea copilărie este legănată de tradiția teribilă a Transivaniei, a unui sat, aș putea spune ancestral, de dealuri ce premerg Munții Apuseni, cu oameni viguroși, păstrători de tradiție și rânduieli. [...] Satul transilvan, cu toată austeritatea și sacralitatea lui, este o permanență în scrisul meu. Când am plecat de acolo am avut sentimentul că am plecat din rai și așa a fost. Până când am înjghebat familia în care am regăsit acel rai, într-
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
scrisul meu. Când am plecat de acolo am avut sentimentul că am plecat din rai și așa a fost. Până când am înjghebat familia în care am regăsit acel rai, într-o altă formă, satul a rămas nucleul existenței mele.” („Satul transilvan, cu toată austeritatea lui, este o permanență a scrisului meu“ - Dialog, Ioan Alexandru). „Am copilărit într-o perioadă mai zbuciumată din istoria noastră, dar trăiam în natură. Călăream caii de mic și codrul era la doi pași de sat, turmele
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Beniuc, prezentare grafică: Mihu Vulcănescu, Editura pentru Literatură, București, 74 p. Cronicile literare apărute în majoritatea revistelor literare consemnează apariția unui nou poet. „La Mihai Beniuc m-am dus cu manuscrisul primei mele cărți întâi pentru că este un mare poet transilvan și simțeam acest lucru, apoi pentru că era președintele Uniunii Scriitorilor și eu eram un necunoscut nu tocmai bine văzut în Clujul din care a trebuit să plec și știam cuvântul lui are greutate, cum a și avut, în sensul că
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
anul 2004 se publică antologia „Lumină lină, Imne“, cu o prefață de Justinian Chira (Editura „Palimpsest“, București) iar în anul 2015, la Editura „Renașterea“ din Cluj-Napoca a fost reeditat volumul „Imnele Transilvaniei“. Volumul are un cuvânt înainte de Mitropolitul Andrei - „Satul transilvan, căsuță de pământ“ - și, în final, un interviu cu loan Alexandru realizat de loan Pintea. Pentru prima etapă a creației lui Ioan Alexandru, marcată de debutul cu volumul "Cum să vă spun" (1964) și de "Vămile pustiei" (1969) / "Poeme" (1970
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
("Diaconovich") (n. 18 februarie 1859, Bocșa Montană - d. 17 august 1923, Reșița) a fost un publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. A fost prim secretar al "Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român" ("Astra") și redactor principal al "Enciclopediei române", prima enciclopedie românească. S-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiu al lui Adolf Diaconovici. A urmat
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
la Salonul internațional de carte Oradea 2002 pentru vol. Artă românească, arta europeană. Centenar Virgil Vătășianu. · 2002: Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor al Republicii Franceze · 2002: Decorat cu Ordinul Steaua României cu rang de Cavaler · 2003: Decorat cu Crucea Transilvana, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului · 2004: Laureat al Premiului Virgil Vătășianu, al Fundației Virgil Vătășianu · 2005: Cetățean de onoare al Comunei Văd, jud. Cluj. · 2006: Diplomă de onoare a Universității 1 Decembrie 1918, Albă Iulia · 2007: Cetățean
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Renaᗰterea, Cluj-Napoca, 2004. · ᗠtefan cel Mare ᗰi Transilvania. Legături culturale ᗰi artistice moldo-transilvane în sec. XV-XVI, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2004. · Biserici de lemn din Maramureᗰ, Editura Academiei Române, Bucureᗰti 2005 · Istoria Transilvaniei, vol. III, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007 (coautor - sub tipar) . · Cetatea Câlnic, Editura Academiei Române, 2007 (în colaborare cu Ciprian Firea). Editor, coordonator, prefețe · Omaggio a Dinu Adamesteanu, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1996. · Virgil Vătășianu, Metodica cercetării în istoria artei, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1996. · Virgil Vătășianu, Arta
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
roumains fondée à Gherla en 1777, în Ars Transsilvaniae, ÎI, 1992, p.49-56. · Icoane inedite din Transilvania secolului al XVI-lea, în Ars Transsilvaniae, III, 1993, p.57-64. · Artă românească din Transilvania în Epoca lui ᗠtefan cel Mare, în Pagini transilvane, 1, 1993, Cluj-Napoca, p.79-87. · ᗠcheii Braᗰovului - un remarcabil centru de pictură din secolul al XVIII-lea, în Ars Transsilvaniae, IV, 1994, p.67-81. · Picturile murale ᗰi icoanele, tezaur artistic al bisericilor de lemn din Maramureᗰ, în vol. Trasee turistice
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
modelului, Fundaᘰia Culturală Română, Cluj-Napoca, 1995, p.109-114. Inscripᘰii inedite de la Orăᗰtie, în Acta Musei Napocensis, 31.ÎI, 1995, p.275-278. · Pictură exterioară din Transilvania (sec. XVIII), în Ars Transsilvaniae, V, 1995, p.57-68. · Coriolan Petranu (1893-1945) - cercetător al artei transilvane, în Ars Transsilvaniae, V, 1995, p.5-14 (în colaborare cu N. Sabău). · L’Heritage culturel et șes caractéristiques. Aspects régionaux des l’évolution artistique, În Omaggio a Dinu Adamesteanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1996, p.271- 276. · Catedrală Sf. Treime din Blaj
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
europeană. Centenar Virgil Vătășianu, Editura Muzeului ᘠării Criᗰurilor, Oradea, 2002, p. 173-180. · Sub zodia Vătășianu, în Sub zodia Vătășianu. Studii de istoria artei, Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002, p. 7-10. · Biserică de lemn - credinᘰă, istorie ᗰi simbol al satului românesc transilvan, în Nicula. Icoana neamului, Ed. Ecclesia, Nicula, 2002, p. 63-67. · Pictori din ᘠara Românească în ᘰinuturile hunedorene în secolul al XVIII-lea, în vol. omagial Mircea Păcurariu, Cluj-Napoca, 2002, p. 381-384. · Vestigii inedite de la Văd, în Ars Transsilvaniae, XII-XIII, 2002-2003
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
(n. 26 noiembrie 1826, Aușeu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebeș) a fost un om politic român transilvan, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania. Studiile primare și secundare le-a terminat la Beiuș și Oradea. A urmat studiile superioare la
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
al gazetelor „Concordia” (înființată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) și la „Federațiunea” (1868 - 1876), înființat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor transilvani, în Ungaria dualismului (1867-1918) austro-ungar. În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă și care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
(n. 19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad - d. 20 noiembrie 1964, New York) a fost un medic, demograf și statistician român. s-a născut în comuna transilvană Sâmbăteni, jud. Arad, în data de 19 februarie 1894. A absolvit Facultatea de Medicină din Budapesta. În data de 1 decembrie 1918, a reprezentat asociația studenților români din capitala maghiară la marea adunare de la Alba Iulia. Colaborator al lui Victor
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
Un străin în bîrlogul lupilor (poeme), ed. Pronto, Brașov 1994 - Elegiile din Regensburg (poeme) ed. Arhipelag, Mureș 1995 - Euroblues, (poeme) ed. Hermann, Sibiu 1997 - dupăamiază cu branduardi, (poeme)ed. prontopress, Brașov 2001 - nopțile franciscane, (poeme), ed. Dacia, Cluj 2001 - suitele transilvane, (poeme), ed. Axa, Botoșani 2003 - viața și moartea din glas - ed. Galateea.Muenchen, poeme. 2004- ce-i ce-n inimă-s desculți, (poeme) ed. Marineasa 2005 - maranatha, (poeme), ed. Grinta, Cluj-Napoca 2007 - a b i s, (poeme), ed. Limes Cluj
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
primind numele de Ioan. A urmat școală primară în localitatea natală, pentru scurtă vreme, Gimnaziul “Petru Rareș” din Miercurea-Ciuc, Seminarul Teologic “Sfanțul Gheorghe” din Român și Facultatea de Teologie din Suceava (1946-1948), iar după desființarea acesteia, a trecut pe pamant transilvan, la Institutul Teologic Universitar din Cluj (1948-1950). Aici a obținut și diplomă de licență în Teologie, în anul 1950. După căsătorie (cu Ana Munteanu) a fost hirotonit diacon (în mai 1952 în Catedrală eparhiala din Român) iar în 29 iunie
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
fie apoi desemnat bateristul oficial al formației, înlocuindu-l definitiv pe Joco. În luna noiembrie, trupa începe discuțiile cu casa de discuri Soft Records, care este interesată de producția albumului de debut. În februarie 2000, Kumm intră în studioul Glas Transilvan din Cluj pentru înregistrarea albumului de debut, "Moonsweat March", înregistrare care va dura trei săptămâni. Pe album vor apărea ca invitați Janitsek Bori la violoncel și Mákkai David la contrabas După înregistrări, Meier Zsolt părăsește trupa, fiind înlocuit de Petö
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
de pictură, sculptură sau fotografie. După renovare, sinagoga arată din nou ca în vremurile sale bune. Sâmbătă, 14 iulie 2007, la Sinagoga din Bistrița a avut loc un concert inaugural al Sinagogii ca sală de concerte, susținut de Noua Orchestră Transilvană (a Societății de Concerte) și de Corul Antifonia al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, în cadrul mai larg al Zilelor Bistriței. S-a prezentat opera „Carmina Burana” de Carl Orff. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea "Seventy
Sinagoga din Bistrița () [Corola-website/Science/308180_a_309509]
-
calea aerului". Un epilog în care Securitatea nu a mai încăput În 24 august 1944 a fost numit la comanda Corpului 6 armată, pe care l-a condus în cursul luptelor de la Târgușorul Nou de lângă Ploiești, în bătăliile din podișul transilvan, pe Târnava Mică și pe Mureș, până la 29 septembrie 1944. S-a remarcat din nou, fiind apreciat de generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4: Dă dovadă de calm și prevedere și nu se intimidează de situațiile grele. Prin măsuri prudente
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887). Secretar secund al „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) la Sibiu (1893-1896). A fost apreciat elogios de cei mai prestigioși cărturari ai timpului: Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Ion Bianu, Jan Urban Jarnik, Gustav Weigand, Nicolae Iorga.
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
de vicariat. În anul 1782 a participat la sinodul de la Blaj unde l-a susținut pentru funcția de episcop pe Ioan Bob (1782-1830). De perioada năsăudeană se leagă implicare sa totală în mișcarea pentru drepturi și emancipare politico-națională a românilor transilvani. El a fost pentru un timp ("conf, ist." D. Prodan) motorul activității petiționare transilvane, pentru dreptul românilor la reprezentare în Dieta Transilvaniei ca națiune autohtonă majoritară. La 14 iulie 1790, împreună cu vicarul Ioan Halmaghi și cu protopopul Chiril Topa, a
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
susținut pentru funcția de episcop pe Ioan Bob (1782-1830). De perioada năsăudeană se leagă implicare sa totală în mișcarea pentru drepturi și emancipare politico-națională a românilor transilvani. El a fost pentru un timp ("conf, ist." D. Prodan) motorul activității petiționare transilvane, pentru dreptul românilor la reprezentare în Dieta Transilvaniei ca națiune autohtonă majoritară. La 14 iulie 1790, împreună cu vicarul Ioan Halmaghi și cu protopopul Chiril Topa, a adresat o petiție episcopului Ioan Bob și guvernului, pe care aceștia s-o înainteze
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. Din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada 1861 - 1867, Clujul a fost capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane. În 1776, împărăteasa Maria Tereza a Austriei fondează aici o universitate germană. Aceasta nu a existat pentru multă vreme, Iosif al II-lea de Habsburg transformând-o în "Universitatea Piaristă", cu predare în latină. În 1798 orașul a fost distrus
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]