1,604 matches
-
cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume tremur inefabil al lacrimii (de râs sau de plâns) de pe obrazul Secundei pe care Actorul o lasă să picure în adâncul spectatorilor ce-l privesc jucând. Așa cum, în mai multe rânduri, a făcut-o și Ada. Ovidiu Lazăr Amintindu-mi de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
viața În armat), deoarece a lucrat ca medic În 1967 și din nou În 1973, În deșertul Sinai. Îmi povestește, ce a v)zut și Îmi descrie unele r)ni pe care le-a bandajat. Îmi mai povestește, cu un tremur În voce, despre soldați inamici r)niți pentru care nu s-au g)sit mijloace de transport. Îmi cere s) judec această din punct de vedere moral. Simt din nou gustul specific al acelei morale, neajuns) Inc) la maturitate, a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ceva. Intru Într-o curte pavat) cu dale de piatr) din cartierul grecesc și observ c) este acoperit) de viț)-de-vie. Singură tulpin) din care crește aceast) plant) mare, bogat) iese dintr-o adâncitur) de câțiva centimetri În pavaj. Lumină tremur) prin bolta de frunze. În ziua aceasta nu vreau s) merg mai departe. Am avut aceeași senzație atunci când am vizitat biserică armean), unde b)trânul bibliotecar mi-a ar)țâț colecția să de manuscrise cu miniaturi. Mi-a explicat c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vis unui deget apăsat pe niște buze mute și apoi arătând spre ceva ce visătorul nu apucă să deslușească Înainte de a se trezi speriat. Dar deși am uitat curând acea noapte lugubră, ciudat, dar tocmai acea noapte, acea imagine multiplă - tremurul, lebădoiul, umflătura - mi-a apărut prima În minte, doi ani mai târziu, când am aflat că Mademoiselle murise. Toată viața se simțise nefericită; nefericirea era elementul ei nativ; fluctuațiile ei, diversele ei profunzimi, numai ele Îi dădeau impresia de mișcare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
supunând câteva versuri celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru care să trăiești. "Omnia vincit amor". Aș vrea, dar nu știu dacă... Și... și chiar crezi că Ștefan are nevoie de mine? Aș putea, aș putea să-l ajut cu ceva? El e atât de puternic... Și eu... eu... Tremur pentru viața lui. Toți spun că, în luptă, e de un curaj nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Traian. O nouă imprudență, desigur, dar așa voise Doina, ca să-mi arate cât de bine se simte. În timpul călătoriei, o supraveghez încontinuu, pe furiș. Mi-e teamă să nu i se facă rău în tramvai, apoi, după ce coborâm la Ozana, tremur la gândul că nu va putea să străbată, pe jos, porțiunea de drum de vreo zece minute până acasă. Ajungem cu bine în livada cu nuci, „parcul” cartierului, de unde mai e puțin de mers și în care pe atunci se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cinema diseară ,ca să văd ultimul film al lui Fellini, Amarcord. Repertoarul la Stockholm a fost sărac în mod scandalos, în ultima vreme, și filmele western și porno au dominat complet scena. Ce oroare! Da, te iubesc. Pur și simplu! Și tremur de emoție gândindu-mă că ne vom revedea în curând! Crezi că va trebui să reîncepem relația noastră de fiecare dată când ne revedem? Nu cred că trebuie menajate corpurile noastre ca după o lungă perioadă de post: sufletul trebuie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
județul Ismail. În fine, a venit și ziua mult așteptată. Cap compas: școala normală "Costache Negri" din Galați, școală cu renume, așa cum erau în țară cele de la Iași, Bârlad și Câmpulung Muscel, despre care se spunea: "Cu frică și cu tremur să vă apropiați!" Pentru mine era examenul hotărâtor al vieții. știam cât de grea este munca de învățător, cât de desconsiderată era de către domnii din guvernele care se succedau la putere dar nădăjduiam în timpuri mai bune. La putere era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ageri iute se pornesc; Armele lor crude crâncen se lovesc. Dar cum două valuri se izbesc turbate Și-napoi fug iarăși repezi, spumegate, Amândoi cu spaimă crunții acești frați Îndărăt se-azvîrlă palizi, sângerați. Sângele lor curge; ura însă crește; Privitorii tremur; - nimeni nu-i oprește; Ci ei toți afară fug înspăimîntați, Căci de întuneric sunt amenințați. Torțele stau toate gata a se stinge; De-ale nopței umbre sala se încinge, Și tot se mai bate negrii luptători Luminați de fulgeri repezi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
multe popoare pe munții lui Israel, care multă vreme fuseseră pustii...” Dar în ziua cînd va veni acest potop de oameni și călăreți care vor distruge totul în calea lor ,,38,19 ...În ziua aceea va fi un mare cu-tremur în țara lui Israel. 38,20 Peștii mării și păsările cerului vor tremura de Mine, și fiarele cîmpului și toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pământ, și toți oamenii care sînt pe fața pămîntului; munții se vor răsturna, pereții stîncilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui Dumnezeu, și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La fel, oastea legionară a înscris în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
după ce mă băgasem în pat, am simțit o durere puternică a întregului bloc stîng al pieptului. Un fel de umflare instantanee, urmată de o sufocare. Totul a durat cîteva secunde. După ce durerea cea violentă a trecut, am rămas cu un tremur în carne. M-am speriat: am avut ceea ce medicii numesc „senzația morții iminente”. Ce-a fost? Un spasm coronarian? Un ceas - poate două, mi-a fost frică să adorm. Mă îngrozea gîndul c-aș putea muri înainte de vreme (de vremea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aș fi undeva deasupra mea, implicată În ceva ce nu Înțeleg. Spune-mi ce este dragostea noastră? Ce este? Am nevoie de ajutor. Simt nevoia să te aud! Știu că iubirea noastră seamănă cu un turn, dar eu simt doar tremurul a ceva ce se ridică În aer Înalt și subțire”. Gândirea naște, de fapt, noua realitate: „Tragi o linie În pământ, o linie de netrecut cu ajutorul căreia să-ți menții echilibrul printre lucrurile tăcute care se Înalță și se Înclină
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de-a lungul și de-a latul Americii și Europei, În Țara Sfântă și la Piramidele Egiptului și În Întreaga lume arabă, În Kashmir și Filipine, În Turcia, Indonezia, Tanzania. Peste tot, avertismentul apocaliptic al noului mileniu Își infiltra otrăvurile. Tremurul apei cenușii și plaja hibernală aminteau secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fie cartea unui prozator excepțional, dăruit regal cu viziuni de cel mai pur romantism și în cel mai profund suprarealism (vecin, din acest unghi, cu Ștefan Agopian). Jucându-și cu încântare ipostazele, C. își trăiește ființa și viziunile cu oscilantul tremur al acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor grozăvii, care până la urmă se și produc, semnalează sminteala realului, care își iese, stihinic, din țâțâni (Lut). Cu vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate fi și din lumea celor care nu cuvântă (Sfârșitul șoimului). Contând pe ritmul epic, parabola Subterana ar vrea să sugereze mecanismul alienant al unui sistem totalitar. Portretistica (figura bizară a bătrânului maniac într-ale scrisului, din Răzbunarea unchiului
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
la nesfârșit pianul lui Horus le relua?" Solitarul nostru știe deja că plăcerea scapă "oricărei limite temporale când este folosită cu destulă finețe" și că este în arta erotică un rafinament, o estetică cu un formalism exigent care face posibil tremurul unui timp care scapă timpului, un suspens care se întinde la nesfârșit între împlinirea clipei și o durată extatic dilatată. Formalismul, artificialismul solicită imperiul semnelor, imediat și prospectiv pus în acțiune de narațiune: nu ne vom mira așadar de apariția
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un singur cuvânt? A.V. Nu știu un singur cuvânt, dar o să spun câteva versuri din Eminescu: "Să smulg un sunet din trecutul vieții Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră tremur. Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri. Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec." A.V. Pentru a vă da replica, pentru a vă contrazice că s-ar putea să fie ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]