2,389 matches
-
banal. Dar e replica supremă a lui Allen în polemica lui cu Dostoievski : de data asta ne prezintă o crimă cu pedeapsă și ne arată că deznodămîntul moral nu schimbă nimic. într-un fel, e cel mai onest film din trilogie. Banalitatea poveștii și a stilului în care e spusă constituie un statement : N-am nimic în buzunare. Nu fac scamatorii cu mingi de tenis. Nu vă manipulez prin simbolism. Vă prezint, în stilul cel mai plat cu putință, un exemplu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
manifestare artistică din America de Sud. Pentru a asigura o prezență de prestigiu a României la acest eveniment, președintele Ion Iliescu a făcut un gest care-l onorează, punând la dispoziție avionul prezidențial. S-au deplasat la Sao Paulo Teatrul Național, cu "Trilogia antică" în regia lui Andrei Șerban, Teatrul Bulandra, cu "Hamlet", în interpretarea lui Ion Caramitru, cinci artiști plastici și o echipă a televiziunii. Drumul a fost lung, dar, în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu "Hamlet", în interpretarea lui Ion Caramitru, cinci artiști plastici și o echipă a televiziunii. Drumul a fost lung, dar, în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți dintre ei, medici, ingineri, profesori universitari, cu care aveam să stabilesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajuns din America În Franța spre sfârșitul anilor ’40 nu au fost primii care au avut de suportat un tratament ostil. Citisem Greață și Îmi pl)cuse, dar numai că o curiozitate - nu a avut nici un efect major asupra mea. Trilogia C)ile libert)ții, cu metodele sale cinematografice, cu acea simultanéité, mi s-a p)rut sup)r)tor de istoric), prea frenetic) și Înfl)c)rât). Wyndham Lewis a g)sit termenul corect pentru ea: literatur)-ciclon. Numai calamit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu să dezvăluie cancanuri sau bârfe. Aceasta fiindu-mi intenția, singurele nume care se cer menționate sunt acelea care au lăsat urme importante pe parcurs, cum ar fi exemplul Priscillei Smith. Priscilla a făcut parte din nucleul care a creat Trilogia greacă și, timp de cinci ani, a lucrat opt, zece sau douăzeci de ore pe zi, cu un devotament fără limite. Am trăit Împreună, descoperind tot Împreună un fel nou de a face teatru, Încercând din când În când să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din când În când să nu uităm că mai trebuie să și mâncăm sau să privim cerul, dacă la televizor nu era nimic interesant. Fără talentul de excepție al acestei actrițe, fără devotamentul și sacrificiul conștient În serviciul artei sale, Trilogia nu ar fi avut aceeași forță și intensitate. Celelalte relații romantice, deși naturale la timpul lor, văzute acum În raport cu intenția acestei cărți, nu au, metaforic spus, aceeași pondere. E adevărat că orice relație Își are importanța ei, dar e la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ai transformat Teatrul Bulandra de la Izvor, care este tradițional, Într-o arenă deschisă. Era o premieră pentru teatru și era și pentru tine prima dată când Încercai să părăsești scena italiană. Iulius Cezar pregătea de fapt În mai multe feluri Trilogia - bineînțeles fără ca noi să putem prevedea asta. Dacă aș avea ocazia să pun din nou În scenă Iulius Cezar, aș face un cu totul alt spectacol acum. Deși am avut atunci o distribuție de mari actori În devenire (Cotescu, Gina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Steiner. Am experimentat Împreună raporturi diverse Între tăcere, sunet, silabă, cuvânt și Înlănțuiri poetice de cuvinte, adăugând apoi mima, mișcarea, ca un curent vital care susține abstracțiunea. Era o primă Încercare de meditație În mișcare, un prim pas În direcția Trilogiei. O scrisoare primită de la un telespectator a fost Încurajatoare: „Privind la televizor aceste mișcări executate cu Încetinitorul, parcă aveam impresia că mă ajutau să ascult pentru prima oară poezie, pentru că o ascultam prin Întregul trup, o ascultam altfel“. Tot la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți din Orghast, pe când Troienele urmau să aibă ceva din energia dezlănțuită și aparent necontrolată din Orghast 2. Evenimentul se Încheia În jur de ora cinci, când actorii dispăreau În munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Fie că au devenit sau nu celebri pe Broadway ori staruri de cinema, toți cei care făceau parte În acel moment din grupul alcătuit la „La Mama“ au contribuit cu pasiune, răbdare și concentrare la crearea acestui prim spectacol al Trilogiei de mai târziu. Medeea era un colaj din două piese: a lui Euripide, În greaca veche, și a lui Seneca, În latină, alternarea corespunzând stărilor complementare create de structurile specifice fiecărei limbi. Ne propuneam să găsim ce e viu În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ionescu a Înțeles direcția muncii noastre și a descris-o În termenii cei mai clari (articolul, intitulat „Dimensiunea mitică a realității“, a apărut pe prima pagină din Le Figaro și a fost reprodus ulterior În Secolul 20, În numărul dedicat Trilogiei): Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a regăsi rituri arhaice, gesturi, sunete, modulații, modele, pe care dintotdeauna le purtăm În adâncul sinelui, dincolo de cultura, dincolo de civilizația noastră: sunt modele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama! Dacă Ruci Escobar nu ar fi dorit să joace Hecuba, nu m-ar fi chemat la Săo Paolo să pun În scenă Troienele, și fără Troiene nu ar fi existat Trilogia, căci după Medeea și Electra nu intenționam să continui explorarea limbilor moarte! Dar, după călătoria noastră plină de aventuri, reîntorși la New York, nu mai voiam să lăsăm proiectul care deja prinsese formă să ne scape printre degete. Am fost salvați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
caracterizezi popoarele, dar românii sunt un popor care știe să se bucure de viață, or, dacă faci tragedie pe acest fond, apar În joc foarte multe nuanțe, vibrații pe care nu cred că intelectul rece le poate găsi. Cred că Trilogia e actul de teatru din cariera ta În care ai folosit cel mai mult ceea ce aduceai cu tine din copilărie, din prima tinerețe: senzualitatea, bogăția jocului de acolo veneau. Era știința de a trăi cu trupul, cu vocea, În spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copilul de moarte, dar exuberanța exista tot timpul. Și, prin victoria femeilor de la sfârșit (ultimul cântec, plecarea), era un fel de Împăcare și eliberare, un fel de a trece peste durere, dincolo de violență, spre lumină. Printre spectacolele tale, Cezar și Trilogia și poate Cum vă place, În aer liber, sunt o Încercare de a reintra În spațiul cosmic al teatrului, fiind legate de un loc de joc fără limite definitive. Teatrul pe care Îl faci când ești inspirat e Întotdeauna orientat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
proiect În comun, reunind actori americani și francezi, finanțat de guvernul francez și de Ministerul Culturii de la Paris, m-a bucurat În mod deosebit. După cinci ani de investigații În căutarea sunetului tragediei grecești (Începute cu Brook și continuate cu Trilogia), mă simțeam epuizat și prins Într-un cul de sac din care nu mai știam cum să ies. Încercasem de câteva ori să Încep proiecte În limba engleză, citeam cu trupa „La Mamei“ diverse piese de Shakespeare și Brecht, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din ce În ce mai rar despre mine, iar treptat, puținele Încercări ale unora de a-mi menționa numele În vreun articol sau la radio au fost oprite sec. Deși mai târziu, În 1979, Secolul 20 a scos un număr dedicat În mare parte Trilogiei (meritul lui Dan Hăulică și al diplomației sale abile), acesta a fost de fapt ca un cântec de lebădă Înainte să devin oficial persona non grata. Între timp, la New York, eu Îmi tot prelungeam statutul legal de visitor, cerând extensions
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
destul de puțin cunoscut dincolo de ocean. „La Mama“ nu avea bani, bursele se Împuținau, iar Great Jones Company exista doar ca un pretext pentru a relua din când În când vechile spectacole. De câte ori Îi propuneam ceva, Ellen Îmi răspundea să refacem Trilogia: Îmi era clar că nu-și putea permite nimic nou, dar pentru mine repetarea aceluiași succes de nenumărate ori Își pierduse total interesul. În anii ’80, trupa lui Brustein s-a mutat de la Yale la Harvard, În Cambridge, Massachusetts, devenind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a fi În contact cu o energie ce vine, ca și În tragedie, de altundeva. Invitați la diverse festivaluri internaționale, am avut bucuria să jucăm Molière și la Avignon. Bucuria, dar și teama ce-mi amintea de turneul cu Trilogia la Atena sau de Regele cerb, pe care ajunsesem să-l jucăm nu demult la Veneția, În cadrul Bienalei, chiar În orașul lui Gozzi, cu aceeași companie! Spectacolul cu farsele molierești fusese deja rodat și actorii, deși aveau trac, jucau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adevăr, ce-ți rămânea Întipărit În minte ca o gravură. Decembrie 1989... Eram din nou la ART, În Cambridge, cu câteva zile Înainte de premiera cu A douăsprezecea noapte. Lucram din nou cu Diane Lane, fosta fetiță de șase ani din Trilogie, devenită star la Hollywood, care Între două filme și-a găsit timp să zboare la Boston s-o joace pe Olivia, iar Viola era interpretată de Cherry Jones, azi regină absolută a Broadwayului. Câtă electricitate emanau scenele În care aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu Peter Brook și să creez un laborator de cercetări teatrale În inima teatrului, Încurajând astfel o curiozitate experimentală În direcția formării unui nou tip de actor. Acestea erau direcții pe termen lung. În privința propriilor mele montări, am decis că Trilogia antică va deschide drumul. Era cel mai important spectacol al carierei mele internaționale, iar potențialul exploziv al tragediei grecești era, gândeam eu, combustibilul cel mai eficace pentru a topi gheața. Planul meu prindea formă. Dar aveam, desigur, nevoie de aliați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiecăruia. Pe mine mă interesa să descopăr În ei prezența umană, aspecte din structura fragilă și vibrantă care de obicei stă ascunsă În spatele tehnicii. Odată ce a avut loc selecția celor douăzeci de tineri actori, a Început munca de pregătire a Trilogiei. Actrițele newyorkeze Priscilla Smith și Valois au debarcat la București, aducând cu ele texte dintre cele mai misterioase și puternice din câte s-au scris vreodată pentru teatru. Erau prelucrări din greaca veche și latină ale Trilogiei, spectacolul creat inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de pregătire a Trilogiei. Actrițele newyorkeze Priscilla Smith și Valois au debarcat la București, aducând cu ele texte dintre cele mai misterioase și puternice din câte s-au scris vreodată pentru teatru. Erau prelucrări din greaca veche și latină ale Trilogiei, spectacolul creat inițial la teatrul newyorkez „La Mama“. Actrițele erau nerăbdătoare să le transmită colegilor români tehnicile vocale fără de care aceste texte unice nu ar fi căpătat viață. A fost o vară de neuitat. Toată lumea era pasionată și total angajată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost o vară de neuitat. Toată lumea era pasionată și total angajată În lucru. Au fost și critici care au ridicat din sprâncene, Întrebându-se de ce e nevoie la Național de un asemenea experiment. Toți cei care au fost distribuiți În Trilogie au Înțeles ideea de a lucra Într-un spirit nou, dar și-au dat seama repede că entuziasmul nu e de ajuns. Ce le lipsea erau mijloacele tehnice, abilitatea practică de a răspunde unor cerințe de joc cu totul neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acum pe suprafața vastă a scenei. O privire de la distanță. O posibilitate de liniștire, de reculegere. Se crea astfel o emoție nouă, de o altă calitate. Deși nu am avut nicidecum intenția de a comunica mesaje politice, două scene din Trilogie au avut la București ecouri neașteptate În realitatea imediată a vieții. Martori la brutalitatea cu care era umilită Elena, spectatorii erau asaltați și Îmbrânciți de soldații greci În Întunericul fără contur al spațiului teatral. Afară, În Piața Universității, dezlănțuirea violentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
avea ecouri și interpretări atât de diferite, de la catedrala din Paris la loja centrală de la Teatrul Național, arăta Încă o dată cât de generos și bogat e materialul tragediei. Dar pentru mine acțiunea tăcerii a fost cel mai important element al Trilogiei. Fiecare tăcere era diferită. De la Stanislavski am Învățat că ritmul cuvintelor și al versului trăiește În actor și când nu vorbește. Toată reprezentația era Încărcată de ritm, chiar și În pauzele dintre cuvinte. Le spuneam des actorilor, vrând să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]