12,312 matches
-
muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frauduloase, în care fuseseră implicate și forurile care, de fapt, pecetluiseră soarta lui, era tot cu ce se putea lăuda, în cazul în care, vreodată, ar fi venit vorba despre așa ceva. Dar vorba nu venea. O apăsau tot mai intens tristețea și singurătatea, cufundând-o, fără putință de întoarcere, ori, măcar, de ameliorare, într-o lume asemeni unui cerc închis. Zilele treceau cum treceau și nopțile: cumplite. Bărbați mulți ar fi dorit-o. Se agățau de dânsa, ca scaiul de oaie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în continuare, așa cum i se cere unei asemenea vietăți. Da, s-au învoit mai multe persoane. și târgul s-a făcut. L-a durut pe Silistrul Silistrului, despărțirea de cea cu care împărțise micul țarc, timp de cinci săptămâni. Dar tristețea a coborât, repede, în uitare. Silistrul Silistrului și-a văzut, în continuare, de micile sale preocupări, de dinaintea și de după cunoștința și conviețuirea cu leoaica. Coboară, în fiecare dimineață și în fiecare după amiază, la malul râului învecinat cu gospodăria sa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
duceau bine. Le lipseau de-ale gurii, îmbrăcăminte și încălțăminte. În primul rând însă duceau dorul banilor. Pe ce să faci bani, la țară, în asemenea timpuri?! Mai pe nimic. Dar, cumnecum, viața-și urma cursul. Între acest noian de tristețe, licurea, ca o stea răspândind într-o noapte întunecată o lumină care te cutremura de emoție, un cântec. De fapt, un șir de cântece, care de care mai răscolitoare. și, nu tare departe, părea să fie izvorul acestei lumini lăuntrice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
natura și viața într o altă parte a câmpiei. Pe un alt ogor. Acolo au auzit-o cântând, astăzi, unii dintre consăteni. și nici nu își dă seama, că, bucuriei cântecului său, atunci când se auzea, i-a luat locul o tristețe la fel de mare, acum, când nu se mai aude. Naștere pe-o lespede de piatră Cât de repede trec anii!, se mira, într-o seară, Olga lui Pelin, după ce se luase, deocamdată fără acte, cu Fluieraru lui Hondru. și discutase, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era sentința destinului și că steaua sub care se născuse hotărâse așa. Pe deasupra, profita de boala mea ca să-mi vorbească despre necazurile familiei, despre plăcerile sale, disputele sale, sufletul său foarte simplu, rău și avar, și - cu câtă animozitate - despre tristețea cauzată de nora ei, pe care o considera puțin ca un fel de co-soție care i-ar fi furat dragostea filială. Nora sa trebuia să fie drăguță. Am văzut-o puțin prin lucarna care dă în curte; avea ochii maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi-erau grele, buzele mi se îngroșaseră. Întorcându-mă, am văzut-o pe doică, în picioare, în pragul ușii. Izbucnii în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar fără să manifeste vreo surpriză, mânie, fără să exprime măcar tristețe. De obicei, un gest stupid te poate face să râzi. Dar râsul meu avea un sens mai profund. Această prostie enormă se găsea în raport cu toate celelalte lucruri ale lumii, de care nimeni nu și-a dat seama și care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zece ori spre provocarea altercațiilor și ciorovăielii publicului) , nu ne putem abține să ne gîndim , ceva mai serios, la adevăratele montări inovatoare de pe scenele teatrelor lumii, semnate de Meyerhold, Brecht, Brook, Grotowski, Ciulei, Șerban, Purcărete. În fine, să medităm cu tristețe pe tema vieții de efemeridă a avangardei : Beckett , artizanul exploziei limbajului, a sfîrșit prin a fi Încununat cu Nobelul ...pentru literatură ; nonconformistul Ionesco, virtuozul absurdului, a murit ca un clasic, dublat de un bogat academician burghez ; iar coreutul furiei și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sfîșie atît de mult, ca o simfonie. Îl consideram pe Molière ... Molière!”. Mulți cred că și Tartuffe, Don Juan, Avarul sunt eminamente, comedii. Astfel, de fapt, Îl desconsideră pe clasic. Marii comediografi se pricep să ascundă, În pliurile situațiilor comice, tristeți nebănuite. Nu e doar cazul autorului lui Scapin : Goldoni, Gogol, Alecsandri, Caragiale, Sebastian, Mușatescu, Anouilh, Ionesco ș.a. trebuie citiți cu imaginație și profunzime. Uitînd ce ai Învățat În școală. Uneori, chiar și ce-ai studiat În facultate... Sunt invitat la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
neamului, că l-a omis pe unu’, ăla pe care el n-a putut să-l joace ca lumea niciodată : ”Mineralnîi Vodî”!... Asist, ca-n fiecare an, la tv, la Gala UNITER. Încerc un dublu sentiment - de mîndrie și de tristețe. MÎndrie - fiindcă În loja Naționalului sunt , de data aceasta, mai mulți reprezentanți ai unor case regale (și nu foști secretari de partid, ca-n alte ocazii) ; fiindcă pe scenă urcă mulți oameni cu prestigiu, cu bani, ori și cu una
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și toalete luxoase; se bea șampanie ; se vorbește-n mai multe limbi ; ce mai, această serbare a teatrului e un model de cum ar trebui să arate chiar o... premieră (nu doar o pre miere!) de teatru În România lui 2006. Tristețea-mi e produsă de o realitate dureroasă și greu de corijat : mulți, prea mulți artiști rămîn, an de an, Înafara palmaresului. Mai clar : să zicem că-n țară se fac, În fiecare stagiune, cincizeci de spectacole bune ( nu e o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cameră, închizându-le ușa în nas celor ce nu-i urmaseră îndemnurile. Își trecu mâinile prin părul încă bogat și, după ce-i făcu amicei un semn să se așeze, se lăsă moale într-un fotoliu. O privi cu o reală tristețe și încercă o altă metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te apuci să te dai în spectacol de față cu Veronica. Au mai apărut și studenții ăia...". "Mai dă-i naibii de dobitoci. Mă doare pe mine-n cur și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îmbunătățească în mod vizibil. Am înțeles că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea pace lăuntrică, aceasta a alungat orice durere emoțională și veselia a înlocuit tristețea, iar lumina a biruit asupra tenebrelor și am dobândit astfel libertatea spirituală și o deplină încredere în mine. {tiți că doar cinci minute de gândire negativă poate produce în corp multe dezechilibre și corpului (în mod independent, știind că are
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aceea de a ne simți bine, iar cealaltă de a ne simți rău, nu este nimic ce nu putem face, mai ales că putem alege, tot ceea ce trebuie să facem este să dărâmăm zidul limitării și să eliminăm frica, ignoranța, tristețea, vinovăția, orgoliul și să nu încercăm să fim mai buni dacă nu am ajuns la concluzia că suntem răi, să nu încercăm să ne luptăm cu morile de vânt încercând să fim mai buni decât alții, ci să ne luptăm
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-i înțelegi și pe alții ca să poți să-i accepți și pe ei. Logica rațională nu are nici o putere asupra logicii afective, atunci când sunt în echilibru, dacă vom da la o parte piatra furiei răzbunătoare vom găsi un gol, o tristețe, o iubire rănită sau neîmplinită, un sentiment de eșec și multe vlăstare strivite sau adormite în umbră. Dar vom găsi alături de acestea germenii viitoarelor flori sau sori, gata să răsară pe cerul zilei de mâine, e nevoie să dăm la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
gest de recunoștință. Pâcu - luînd o atitudine de senior - a întins și el mâna. Aizic n-a băgat de seamă gestul lui Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
plânge. Să-i ascultați așa cum ne-ați ascultat pe noi. Spunând acestea, a privit spre Pâcu, care - nu te ai fi așteptat la asta din partea lui - ședea cu ochii pironiți în fundul ulcelei cu vin... Pe chip purta o undă de tristețe, la fel ca și moș Dumitru. Dar, când acesta a terminat de vorbit, Pâcu a tras adânc aer în piept și a rostit cu oarecare resemnare: Copii! Până aici totul a fost frumos. Dar tot ce este plăcut se sfârșește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumitru. Măi Dumitre, dacă tu ești făcut din piatră, atunci nu ai decât s-o iei pe scurtătură. Da’ eu mai am inimă încă aici în piept și merg după spusa ei și altmintrelea nu. Moș Dumitru, care trăia aceleași tristeți ale despărțirii de cărăușie, a dat din mână a lehamite... Hliboceanu a băgat de seamă că lucrurile nu se leagă și a intervenit: Apoi mă faceți de rușine, fraților. Ridicați ulcelele celea, că parcă au prins rădăcini, așa stau de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucru, i-a răspuns lui Dumitru pe măsură: „Știu să intru în sufletul omului, dar nu cu ciubote cu tot, băiete!” Apoi de aici noi om lua drumul spre casă, iar voi... al cărăușiei - a vorbit moș Dumitru, cu oarecare tristețe în glas. Hliboceanu a făcut semn de adunare către ceilalți cărăuși. Toți au venit și s-au strâns în cerc în jurul celor doi bătrâni... Moș Dumitru i-a făcut semn lui Pâcu să vorbească. Cu un zâmbet timid, strivit sub
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
greu, noi... tot acolo stăm. Încă nu ne-am mutat... În loc liniștit, în loc cu verdeață, unde nu este durere și nici întristare... a pornit să prohodească Pâcu. La auzul acestor cuvinte, cărăușii au început să râdă, uitând pentru o clipă tristețea despărțirii... Cele două care - al lui moș Dumitru și al lui Pâcu - s-au pierdut pentru prima oară printre lanurile de porumb, urmând altă cale decât cea a șleahului... După o bucată de drum, bătrânii s-au oprit. Trăgându-și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rătund...ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se poate vedea și cu închipuirea? Asta am vrut să spun eu când am zis că văd „chiar și mai departe...” Vorbind mereu pentru a alunga tristețea despărțirii de cărăușie, au ajuns la poarta lui moș Dumitru. Hooo! Ho! Băieții tatei! Azi îi ultima zi când vă întoarceți din cărăușie... De acum o să vă hodiniți pentru toate drumurile grele pe care le-ați făcut - a oprit boii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Lucrurile însă nu s-au sfârșit aici. Mama m-a făcut atent că trebuie să-l mai țin până aduce apă caldă ca să-i spele rana și pe urmă să-l bandajeze...Bietul armăsar! În ochii lui citeam o mare tristețe și mă întrebam: „Oare el înțelege ce i s-a întâmplat și apoi cum simte el durerea?” Armăsarul însă mușca zăbala și dădea din cap ca și cum ar fi spus: „Nu-i nimic, băiete! Nu mă sperii eu dintr atâta! Mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință. Un zâmbet trist izvorâtor de alte lacrimi i-a răsărit în colțul gurii. Hliboceanu o privea zâmbind, dar și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța a intrat purtând pe brațe un talger plin cu bunătăți. Fără să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat de scârțâitul frânelor, de claxoanele puternice și de sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat o privire asupra pieței. „Ce debandadă!“ și-a zis el, observând cu tristețe neacordările de prioritate din sensul giratoriu, staționările interzise ale unor automobile pe spațiul verde și pe spinările unor pietoni, oprirea În totalitate a traficului, ceea ce pentru el avea conotația, ba nu, scuzați!, Însemnătatea unui stop cardiac În inima Cetății Eterne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În afara plăcuțelor cu Microsoft, nu era nici măcar un afiș cu „Nu atingeți! Pericol de electrocutare!“ sau „Atenție! Podea umedă“; evident că de plăcuțele cu „Exit“ nici nu putea fi vorba. Totuși, prizonieratul nu era apăsător. Deja nici nu mai simțeam tristețea faptului că, douăzeci și trei de ore din douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp de-o oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea holul spre explorare, cu o nerușinare care ni se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]