1,859 matches
-
plătesc păcatul originar de a fi încercat evadarea și de a fi pedepsit pe cel vinovat de violul sordid de pe navă. Tom Browne, tamburul, con templă siluetele din spânzurătoare, ridicate de vântul largului, ca un semn al ordinii care a triumfat. Ca și în alte istorii visate de Pratt, ultima pagină este prima dintr-o carte care își așteaptă facerea. Silueta lui Browne, martorul acestei tulburi povești de dragoste și de moarte, se confundă cu decorul miraculos al unui univers ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și îndur în tot acest timp ascendentul netăgăduitei sale personalități. Astfel îmi însușesc idealul său matematic, care, ignorând preocupările structurale - marea întreprindere de comparare și asimilare a sistemelor, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, inițiată de Sophus Lie și Klein, triumfând însă cu Hilbert - merge către individual, către "proprietatea remarcabilă" și corespunde unui stadiu mai mult descriptiv al matematicelor. Cu atât mai mult trebuie admirat norocosul său instinct care-l duce la descoperirea suprafețelor S (identificate ulterior ca sfere afine), fundamentale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
idealelor din corpurile pătratice se găsește prefigurată) respectiv la descompunerea grupurilor în șiruri de compoziție. Această direcție se afirmă prin fundarea de către unul din cei mai mari matematicieni: Richard Dedekind (1831- 1916) a teoriei idealelor în corpurile de numere algebrice, triumfă însă cu E. Steinitz (Teoria extinderilor) și Emmy 1 Disquisitiones artithmeticae (1801), p. 74-75. Pe romînește: "Însă nici unul din doi (nici Wilson nici Waring) n-a putut s-o dovedească, iar vestitul Waring afirmă că demonstrația îi apare cu atât
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
modern, de un sistem complet de cunoștințe capabil să formeze omul, bazat însă pe matematică? Sunt convins, că da. Ba chiar, cum știți, între două spirite din toate punctele de vedere asemenea cel care are la partea lui geometria va triumfa totdeauna. Singura slăbiciune a unei atari judecăți este că o făcea un geometru. Totuși cunosc un exemplu care ilustrează afirmația lui Pascal. Luați scrisorile lui Ion Ghica întretăiate ici și colo de răspunsurile lui Alecsandri. Iată două spirite în condițiuni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care cădeau din cer, le înghițea complet civilizația. Atât de violente și de concentrate erau exploziile încât se declanșa o reacție în lanț în masa planetei. Majoritatea sistemelor se arătau mai rezonabile. Partea din flotă care se oprise pentru a triumfa sau a distruge se mărginea atunci doar la lansarea unui contingent de ocupație și zbura spre următoarea bază a Ligii. Nu era cu putință apărarea. Cu neputință de reunit forțele suficiente pentru a se împotrivi asediatorilor, fiindcă nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
împotriva armatelor Imperiului Roman de răsărit în secolul al VI-lea. Armele s-au modificat puțin, dar antrenamentul s-a îmbunătățit. În 1940, dictatorul Hitler adaptează sistemul nervos al oamenilor la un sistem nou și diferit de război mecanic. A triumfat până când un număr superior de oameni și de mașini au adoptat metodele lui. Mașinile existau înaintea Blitz-ului, dar era nevoie ca oamenii să se obișnuiască cu mașinile, în vederea unei noi integrări. Odată cu aceasta, superioritatea apărea automat. În anii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o vreme când la est, A noastră limbă n-a mai fost Ea va ajunge doar un rest Iar slava, deveni un rost. Și cruce puse peste limbă, Poporul lacrimi a vărsat Dar, vremurile se tot schimbă Limba română a triumfat!
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93405]
-
voia să facă ceea ce făceau toți cei din jurul lui și care aveau aerul să creadă că ciuma poate veni și pleca fără ca asta să schimbe inima oamenilor. Strânși unii în alții, se întoarseră toți atunci acasă, orbi față de restul lumii, triumfând în aparență față de ciumă, uitând toată mizeria și de asemenea pe cei care, veniți și ei cu același tren, nu găsiseră pe nimeni si se pregăteau să primească acasă confirmarea unor temeri pe care o lungă tăcere le și născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
este aproape înnăscută!... Maică iubită, ocrotește-mă!“ Și când Eugenia trecu pe lângă el, când se încrucișă cu el, o salută mai mult din ochi decât cu pălăria. Fu pe punctul de a se întoarce ca să se țină după ea, dar triumfară bunul-simț și dorința de-a sporovăi cu portăreasa. „Ea e, da, ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și-argint, mai tare spune: „Eu sunt!“ Chiar de-a convins, a reușit. Din gaura ei, Deodată moartea iese, strigând, la rândul ei: „Eu sunt!“ IX În Samarkandul aflat În sărbătoare, o femeie Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Poate că n-aș fi rostit nimic din toate acestea. Poți să-l urăști pe Omar califul și să nu ai decât cinste și prețuire pentru Omar geometrul, Omar algebristul, Omar astronomul sau chiar Omar filozoful. Khayyam se Îndreaptă. Hasan triumfă: Crezi tu oare că pe oameni Îi recunoști doar după nume? Nu, ei sunt recunoscuți după privirea, după umbletul, după Înfățișarea și după tonul pe care le folosesc. De Îndată ce ai intrat, am știut că erai un bărbat Învățat, obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poate astăzi să-și continue toate fărădelegile. Omar dorise să-i răspundă: „Tu și Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde măreția și se Înjosește, oricât de frumoasă ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de o reflecție rece a lui Șirin, Într-una din scrisorile ei: „Persia e bolnavă, scria ea. La căpătâiul ei există câțiva medici, moderni, tradiționali, fiecare Își propune leacurile, viitorul Îi aparține celui care va obține vindecarea. Dacă această revoluție triumfă, mullahii vor trebui să se transforme În democrați; dacă eșuează, democrații vor trebui să se preschimbe În mullahi”. Pentru moment, se găseau cu toții În aceeași tranșee, În aceeași grădină. Pe 7 august, legația număra șaisprezece mii de basti, străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât o porție măruntă; ne-au Încurajat, așadar, să protestăm, ne-au deschis grădinile lor; se zice chiar că ei au fost aceia care au pus să se tipărească fotografia care-l compromitea pe Dl Naus. Când mișcarea noastră a triumfat, Londra a putut să obțină un acord de Împărțire din partea țarului: nordul Persiei rămânea o zonă de influență rusească, sudul era un domeniu rezervat exclusiv Angliei. De Îndată ce britanicii au căpătat ce doreau, democrația noastră a Încetat brusc să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suna așa: „Bravi cazaci, Șahul se află În primejdie, locuitorii din Tabriz i-au contestat autoritatea, i-au declarat război, vrând să-l silească să accepte Constituția. Or, Constituția urmărește să vă suprime privilegiile, să vă desființeze brigada. Dacă ea triumfă, soțiile și copiii voștri vor cunoaște foamea. Constituția vă este cel mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
același elan se găsi la Londra, sub președinția Lordului Lamington; Încă și mai important, principalii conducători șiiți, aflați la Karbala, În Irakul otoman, se pronunțară, În chip solemn și lipsit de echivoc, În favoarea Constituției, desolidarizându-se de mullahii retrograzi. Tabrizul triumfa. Dar Tabrizul era pe moarte. Incapabil să facă față atâtor rebeliuni, atâtor renegări, șahul se agăța de o idee fixă: trebuia doborât Tabrizul, originea răului. Când orașul avea să cadă, celelalte aveau să se supună. Nereușind să-l cucerească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oriunde ar veni ea. Cunosc până și faptul că Încheierea asediului Înseamnă o Înfrângere pentru șah. Nu era oare acesta țelul luptei tale? — Ei bine, nu, iată! Pot să-l detest pe șah, dar nu Împotriva lui mă bat. A triumfa asupra unui despot nu poate fi scopul ultim, eu mă lupt pentru ca persanii să devină conștienți că sunt oameni liberi, fii ai lui Adam, așa cum spunem pe-aici, să aibă Încredere În ei Înșiși, În forța lor, să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează prin toate rănile sale, În locul ochilor scoși se cască două plăgi oribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor sale triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna că nu se mai poate suporta, or, grandoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
curajul de a privi destinul În față și dragostea ta. Și tu știi că despre Minotaur se povestesc lucruri teribile...) Cine l-a urmat pe Tezeu a făcut-o, bineînțeles, dintr-o dorință de claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are oroare de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea să cred că labirintul a fost construit de greci pentru altceva decît pentru a triumfa asupra lui. Într-un anume sens, clasicismul n-a consimțit niciodată că drumul spre adevăr Între două puncte ar putea fi și altul decît linia dreaptă. Apoi, adevărul nu este un ideal prin excelență mediteranean. Însă claritatea este. Aventura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și de a sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de Tezeu În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit de baroc, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]