2,711 matches
-
București, 1971, 201-213; Bucur, Istoriografia, 104-113; Ist. lit., III, 862-874; Bârlea, Ist. folc., 260-264; Venetia Newall, The English Foklore Society under the Presidency of Haham Dr. Moses Gaster, „Studies in the Cultural Life of the Jews in England”, 1975, 197-225; Trude Levi, The Gaster Papers. A Collection of the Letters, Documents, etc. of the Late Haham Dr. Moses Gaster. 1856-1939, Londra, 1976; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 124-126; Dicț. lit. 1900, 379-380; Anghelescu, Textul, 149-165; Virgiliu Florea, Dr. M. Gaster: „I Am a Bit
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
refugiază la București, izgonită din Oradea ei natală” (I. Lugoșianu). În același număr Liviu Rebreanu declară: „Pentru noi Transilvania nu poate exista decât întreagă, trup din trupul nostru. Pentru alții ea reprezintă doar ambiții istorice sau castele feudale zidite din truda generoasă de robi români. Pentru noi înseamnă tot: trecut, prezent, viitor, ființă sau neființă.” Majoritatea articolelor și contribuțiilor literare au un caracter protestatar și combativ. Versurile sunt semnate de N. I. Herescu (Cântec de jale), Ion Minulescu (Jalea paznicului), George A
FAMILIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286946_a_288275]
-
puncte de vedere cu monahismul galico-creștin a cărui figură predominantă fusese până atunci Martin din Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, venit dintr-o localitate necunoscută din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica. Maestru al sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a elaborării de noi variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
tranziție românească începe ca urmare a dorinței capitalului străin de a prelua nu doar piața internă românească, ci și conducerea economiei românești. Pentru aceasta, capitalul străin trebuie să provoace schimbarea sistemelor de distribuție din economie și societate, construite cu atâta trudă de noii capitaliști români. Or, schimbarea sistemelor de distribuție echivalează cu reorganizarea întregii societăți. Ca în cazul oricăror sisteme de distribuție, bătălia principală se poartă pe teren politic. În această confruntare, capitalul străin dispune de susținerea politică occidentală, în vreme ce capitaliștii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
părinte, / Să plângă-n lacrimile mele” (Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
scriitorii zilei, studii de folclor și estetică etc., într-un fel de radiografiere neîntreruptă a vieții culturale și sociale, la numeroase reviste și ziare, semnând și Trubadurul, Arald, Alex, Bucur, Bélé, Barbu Lăzărescu, Matei Rareș, Matheiu H. Rareșiu, Alexandru B. Trudă. Mai însemnată este activitatea lui L. în direcția istoriografiei literare și a folclorului, domenii în care contribuția sa relevă mai degrabă o disimetrie între omul de carte și militantul politic. Istoriograful, spirit ce cocheta cu enciclopedismul, reușește uneori să pătrundă
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
R., din „pacea” lor „simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui în eternitate: „Te căutăm, vecie, noi, putrezi călători”. Percepția morții se convertește în sentință și, totodată, în izbăvire. Câteva inflexiuni luminoase surprind, ca
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic din frumusețe”. Aceeași trudă umilă a creatorului face să se nască un „mit al spălătoresei”. În Paradisul (1975) și în Energia visului (1977) este invocată lumea brutală, cotidianul derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei individului obsedat de întrebări. Distilându-se permanent, „huma” se va metamorfoza în „lumină”, păstrând din ipostaza materială trei simboluri de maximă valoare și
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
vedere cu monahismul galo-creștin, a cărui figură predominantă fusese pînă atunci Martin din Tours, mort cu cîteva decenii în urmă; Sulpicius Severus scrisese de puțină vreme o operă de glorificare a lui Martin, cînd a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, originar dintr-o localitate necunoscută din Gallia continentală, locul de asceză de la Lerin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes; plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Exhibarea latinității se explică prin faptul că odraslele autorului aveau probleme la limba latină. "Profesorului de latină - comentează Cornel Ungureanu - i se dă ce i se cuvine. De ziua lui, i se închină în Vasiova o poezie entuziastă: " Pentru astă trudă mare/ Vecinic recunoscători/ Am venit astăzi la tine/ Noi, ai tăi admiratori/ Ca să poți ridica neamul." Bineînțeles că latinistul nostru nu era tocmai cel chemat pentru a ridica neamul, dar să ne închipuim aceste versuri recitate cu glas tunător în
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
de nenorocirea mea și mi‑a dat un fiu. Tare m‑am bucurat de acest fiu și eu, și bărbatul meu, și toți cei din preajma noastră și i‑am dat slavă celui Preaputernic, din tot sufletul. L‑am crescut cu trudă. La vremea cuvenită, i‑am căutat o soție și am făcut un ospăț. Dar când fiul meu a intrat în odaia de nuntă, a căzut mort” (9,43-10,1). Explicarea vedeniei întrerupe interpretarea lui Irineu: „Această femeie pe care ai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
jertfă nu s‑a adus în această cetate. Dar, după cei trei mii de ani, Solomon a zidit cetatea și a adus jertfe; atunci femeia cea stearpă a născut un fiu. Când ți‑a spus că l‑a crescut cu trudă, era vorba de vremea în care Ierusalimul era locuit. În sfârșit, atunci când ți‑a spus: «Fiul meu, intrând în odaia de nuntă, a căzut mort», nenorocirea care l‑a lovit arată ruina Ierusalimului”. Mama îndurerată ar fi, așadar, cetatea Sionului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sibiline, atât de cunoscute celor doi apologeți. În concluzie, căderea Romei nu va fi un eveniment ieșit din comun, ci, dimpotrivă, un episod firesc al istoriei: „Nu trebuie să ne mire faptul că un imperiu ca acesta, întemeiat cu atâta trudă, care a cunoscut mai apoi o mare dezvoltare pe parcursul unei perioade atât de îndelungate și prin oameni atât de valoroși și care a fost, în sfârșit, consolidat prin atâtea bogății, va putea să dispară într‑o zi. Căci este cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alteori de persoane milostive („în zilele lui Radu Mihnea voievod și Alexandru Iliaș voievod, Sima Stolniceasa [era văduva stolnicului Stroe], trăgând multă nevoie și urgie dinspre acești domni, Isar negustor și Ghine, fratele lui Pepano, au ajutat-o cu atâta trudă și osteneală și cu bani și alte lucruri și i-au scos capul de la pieire și din rea urgie, căci nimeni din rudele ei nu o sprijinise”) ori de Voievozi de care erau legați prin relații de rudenie („Iar Costandin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acéia mă ertați toți părinții și frații miei, că făr’ de ertăciunea voastră nu voiu putea grăi”. Mobilul ales de Voievod pentru zidirea laudei aduse mamei sale este simplu, impunător însă prin măreția lăuntrică a esenței sale pur omenești: necurmata trudă și osteneală ale femeii mame, transfigurând, prin „umanizare” firește, sentimente și atitudini eterne precum dragostea, generozitatea și spiritul de sacrificiu. Un loc comun intrinsec recomandat de retorică, utilizat cu abilitate (și corect înțeles de traducătorul în românește din prima jumătate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu se rușinează, pre frâmséți nu caută, tineréțele nu le cruță, de unul-născut nu i-i milă, ce pre toți vine într-un chip. Și moartea nu iaste rea, cum dzise Iov, că moartea iaste odihnă omului, că tréce din trudă în odihnă, den scârbă în bucurie, din valuri în liniște, din tunérec în lumină. De iaste omul dirept, el să duce să-ș ia plata den mâna lui Dumnedzău, iară de iaste păcătos, îl părăséște de-a facerea păcate. Moartea iaste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Strânge mâna celui care merită”). Sydenham & co.tc "Sydenham & co." Dacă lucrarea mea va avea un ecou favorabil și va fi considerată folositoare, mă voi bucura nespus știind că mi-am atins cele mai arzătoare dorințe: voi da uitării toată truda, pericolele și sacrificiile Îndurate, dar, mai mult, voi ieși din rândul acelora care au Întâmpinat mult prea des ingratitudinea semenilor, suportând uneori persecuțiile acestora, cu toate că și-au pierdut o mare parte din viață și din venituri- iar nu de puține
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Să presupunem că am dori să ne aprindem lampa: Îi punem, cu grijă, ulei Îndeajuns; Dar dacă umplem peste margini urna, Desigur că lucirea luminoasă o stricăm, Sau o stingem cu totul: de-aici putem Învăța, Fără multă muncă sau trudă obositoare, Că dacă omu-și hrănește „urna” (trupul) fără cumpătare, Întunecimea criptei Îi va fi pedeapsa. XI Puțin vin nobil inima Înveselește; Eliberează mintea peste care supărarea stăpânește; Luminează trista melancolie a suferinței, Iar caznelor infirmității uitarea o aduce; Revigorează sângele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unui mare cotidian, sau nu se adresează vulgar și exclusiv unui anumit instinct, sunt dintre cele mai grele. Noi facem toate sforțările pentru ca să oferim o gazetă complectă, pusă în slujba unui ideal. Fără concursul celor care simpatizează cu gândurile noastre, truda noastră este mult mai grea”. Mai târziu, într-o chemare la implicare, severă ca o somație, se deplângea cheltuirea timpului și energiei cu activități administrative, din lipsa resurselor pentru personal adecvat: „sprijinul nu ne poate veni decât de la cei cari
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Craiova), „Omul liber”, „Opinia”, „Rampa”, „România literară”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Teatrul”, „Viața literară”. A mai semnat M. Zamfirescu, Constantin Bonea, Bucur Dâmboviță, George Filaret, Mircea Lacrimă, Radu Lacrimă, Iosif Mihai, Sam., Mircea Someș, Iacob Trudă. La 1 ianuarie 1929 devine membru al Societății Scriitorilor Români, după ce, cu un an înainte, intrase ca „membru activ” în Societatea Autorilor Dramatici Români. Distins de Societatea Scriitorilor Români cu premiul pe anul 1931 pentru romanul Madona cu trandafiri, i
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și că acesta nu este proprietatea părinților. Deși au o mare responsabilitate în a-i crește și educa, ei nu devin prin aceasta stăpânii lor și nu au dreptul să le reproșeze faptul că ar fi nerecunoscători pentru efortul și truda lor, atunci când se mută din căminul părintesc. Este încă încetățenită la noi mentalitatea că cel mai mic va trebui să aibă grijă de părinți la bătrânețe și aceștia, precum și frații mai mari, se străduiesc din răsputeri să-i împiedice plecarea
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
într-o mai mică măsură de acțiunea colectivă. Oamenii aflați în această grupă de vârstă nu numai că și-au constituit deja rețele în cadrul vecinătății, care ajută mobilizarea pentru acțiune colectivă, ci au și mai mult timp. Participarea la ședințe, truda pentru scară sau administrarea contabilă pretind timp, resursă pe care pensionarii o dețin într-o mai mare măsură decât ceilalți. Totuși, vârsta poate avea și un efect negativ asupra participării, deoarece implicarea solicită o anumită formă fizică, afectată negativ de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]