1,978 matches
-
rîs. — De fapt au fost doar doi. Rămîne Între noi: tu l-ai bătut pe Dwight Gilette? — Doar Între noi: i-am băgat mîna În malaxorul de bucătărie. Nici o tresărire, nici o reacție Întîrziată. — Și ți-a plăcut? — Păi... nu. Lynn tuși. — SÎnt o gazdă nepoliticoasă. Fii bun și ia loc. Bud se așeză pe canapea. Dacă Întindea mîna, o putea atinge pe Lynn. — Detectivii de la Omucideri sînt altfel. Tu ești primul bărbat pe care l-am cunoscut În ultimii cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Da, este. Cum Îți place la brigada Hollywood, flăcău? Este pe placul tău? — Îmi plăcea mai mult la Omucideri. — Minunat. O să am grijă să revii acolo curînd. Cum ți-a plăcut spectacolul ridiculizării amicului tău Exley de către a patra putere? Tuși din cauza fumului. — Da, desigur. Păcat că n-o să se redeschidă cazul, să-l văd cum se zvîrcolește. Pe de altă parte n-aș vrea ca să ai de suferit din pricina asta. Dudley rîse. — Văd că viziunea ta conține niște conflicte inerente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
după planul lui. — În esență sînt de acord și am pus unul dintre oamenii mei de la A.I. să verifice numerele vechi de Înmatriculare. Dar nu ne pripim cumva? N-ar trebui să stabilim mai Întîi o ierarhie În comandă? Loew tuși. — Ed, după părerea mea, tu ai făcut un lucru nobil Împușcîndu-i pe ticăloșii ăia, oricare ți-au fost motivațiile. Dar cred că dacă ți se va da comanda, publicul și presa se vor revolta. Cred că În ancheta asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
coadă la cap, pornind de la o sută. Lynn Începea deja să bolborosească. — Sută, nouăș’nouă, nouăș’opt, nouă’șapte, nouă’șas... Pinker Îi cercetă ochii și Înclină din cap. Jack Înhăță un scaun. Tot era prea calmă - o mirosea. Exley tuși. — 22 martie 1958. Împreună cu martorul se află subsemnatul, sergentul Duane Fisk, sergentul John Vincennes și chimistul legist Ray Pinker. Duane, scrie stenograma. Fisk luă un blocnotes. Exley spuse: — Domnișoară Bracken, ce vîrstă aveți? Ușor nesigur: — Treizeci și patru de ani. — Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rea chestie pe care a făcut-o Spade e că n-a plătit pensia alimentară a copilului, dar Spade plătește Întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu. — Las-o baltă. Crimă cu premeditare. Și am auzit că-i place opiul. Perkins tuși și scăpă scobitoarea, icnind. — Ce tot zici acolo? — TÎrfe. Lui Spade Îi plac fetele tinere? Nu-i place să le omoare, doar că se joacă de ascunde cîrnatul cu ele. Ca tine și ca mine. — Unde este? — Omule, io nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
afle ce și cum, dar macaronaru’ ăla cu bîzdîcu’ mare și-mpătimit de fofoloance ia-l de unde nu-i! Îi vreau reci pe muiștii ăia! Vreau ca nenorociții care l-au terminat pe Davey să nu mai facă umbră pămîntului!“ Mickey tuși, tuși și iar tuși. Voce Stranie: „Ce zici de Lee Vachss și Abe Teitlebaum? Putem să-i punem pe ei la treabă“. Cohen: „Ești un shmendrik În calitate de confident, dar ai noroc că joci bine cărți. Nu, Abe s-a Înmuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce și cum, dar macaronaru’ ăla cu bîzdîcu’ mare și-mpătimit de fofoloance ia-l de unde nu-i! Îi vreau reci pe muiștii ăia! Vreau ca nenorociții care l-au terminat pe Davey să nu mai facă umbră pămîntului!“ Mickey tuși, tuși și iar tuși. Voce Stranie: „Ce zici de Lee Vachss și Abe Teitlebaum? Putem să-i punem pe ei la treabă“. Cohen: „Ești un shmendrik În calitate de confident, dar ai noroc că joci bine cărți. Nu, Abe s-a Înmuiat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dar macaronaru’ ăla cu bîzdîcu’ mare și-mpătimit de fofoloance ia-l de unde nu-i! Îi vreau reci pe muiștii ăia! Vreau ca nenorociții care l-au terminat pe Davey să nu mai facă umbră pămîntului!“ Mickey tuși, tuși și iar tuși. Voce Stranie: „Ce zici de Lee Vachss și Abe Teitlebaum? Putem să-i punem pe ei la treabă“. Cohen: „Ești un shmendrik În calitate de confident, dar ai noroc că joci bine cărți. Nu, Abe s-a Înmuiat prea tare ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încercare! Ed Îi desfăcu cătușele. — Repetă. Yorkin Își frecă gîtul. — Am fost cobai. — Poftim? — L-am lăsat să-ncerce heroina aia pe mine. Ici și colo, așa cîte puțin la o ședință. — Începe cu Începutul. Și ia-o Încet. Yorkin tuși. — Pierce a pus mîna pe niște heroină furată acum cîțiva ani de la afacerea Cohen - Jack Dragna. Un tip, Buzz Meeks, a lăsat o parte din ea la doi ciumeți, Pete și Bax Englekling. Doar o mostră. Ei i-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mine și zicea toate alea ca și cum aș fi fost inofensiv, ca și cum era sigur că n-o să-mi amintesc nimic din ce a zis. Ed Își scoase blocnotesul. — Încearcă să-mi spui totul În ordine. Yorkin Își frecă iar gîtul și tuși. — Bine. Pierce avea grămada lui de fete pensionate - asta pe cînd distribuiam albumele alea cu poze. Un tip, nu-i știu numele, le-a convins pe gagici și pe clienții lor să pozeze. Cu pozele alea a făcut niște albume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dacă n-a fost vorba de alți cioroi, atunci mașina aia de lîngă Nite Owl a fost plasată acolo special. Aveți grijă, băieți. Dacă Îl vedeți pe Dublu, spuneți-i să mă sune la Birou. Johnny bătea calm darabana. Kikey tușea calm, năclăit de sudoare. Bud, calm, dar nu foarte. Afară, În mașină, la primul telefon public, după colț. Numărul special pentru poliție de la P.C. Bell și o așteptare al dracului de lungă. — Da, cine cere? — Sergent White, LAPD. O urmărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mine. Deci Dublu, care este un nenorocit de violator psihopat, o vede pe Kathy și o calcă. Poate că Dudley a știut că a omorît-o, poate că nu. Oricum ar fi, trebuie să plătească. Vincennes Își aprinse o țigară și tuși. — Nu avem nici o dovadă, dar mai există niște lucruri care se potrivesc În peisaj. Unu: doctorul Layman a scos din Patchett cinci gloanțe de calibrul 30-30 și spune că se potrivesc cu cele de la răfuiala dintre gangsteri din comitatul Riverside
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și mai jos. Cine a fost vinovat pentru Nite Owl? SÎnge bolborosind. — Eu. Lee. Johnny Stomp. Perkins a fost șofer. — Abe, dă-mi-l pe Dudley! — Măreț, flăcău. Sirene, brutal de zgomotoase. Strigăte, pași. — Nite Owl. De ce? Kikey Începu să tușească cu sînge. — Droguri. Reviste cu poze. Cathcart trebuia să dispară. Lunceford... În potera care luat drogurile. Și se ducea des la Nite Owl. Stomp - interogat, de-aia a șters-o Dublu. Omul a zis speriați-l pe Patchett. Doi iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și punându-și ochelarii vechi, cu ramă foarte subțire, gălbuie, atât de sigură de ce anume spune, încât nu se putea vedea că-i emoționată decât din ușoara tulburare a glasului care i se pierdea după câteva vorbe și trebuia să tușească înainte de a continua. Fiecare bărbat e și el un fir de nisip. Nu-și dau seama și se amestecă și își pierd identitatea în masa aceea care, privită de departe, de mereu mai departe, apare compactă ca pământul, o rocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și punându-și ochelarii vechi, cu ramă foarte subțire, gălbuie, atât de sigură de ce anume spune, încât nu se putea crede că-i emoționată decât din ușoara tulburare a glasului care i se pierdea după câteva vorbe și trebuia să tușească înainte de a continua. Fiecare femeie e un fir de nisip, dar fiecare bărbat e și el un fir de nisip. Nu-și dau seama și se amestecă și își pierd identitatea în masa aceea de fire Îsau de oameni) care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu spune nimic din ce ar fi trebuit să spună?... Bine, zi mai departe.“ Eu cred - continua Voicu Constatinescu, după alte fraze la fel cu cele spuse înainte, trecându-și din când în când mâna prin părul grizonant și mai tușind scurt -, eu cred că aici rezidă una din explicațiile la atitudinea noastră - cea morală. Nu poți convinge niciodată un om să se lase de fumat ținând tu însuți țigara în gură. Și atunci, tovarăși, unii mai puțin, alții mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spună următorul, cu Rodica Dumitrescu la stânga mea, pufăind ca un turc din țigările ei lungi, când s-a ridicat Octavian Munteanu, în albastru din cap până-n picioare, știi doar că are mania asta cu albastru, s-a ridicat, prin urmare, tușind, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în speteaza scaunului din față, după ce-și trecuse degetele prin mustața neagră și-și potrivise rama ochelarilor pe rădăcina nasului, și, când a deschis gura, am presupus că e foarte furios, nu cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândea: „De ce dracu’ nu înțelege? De ce nu vine lângă mine și de ce nu mă ia în brațe, să-și pună capul pe umărul meu și...“ Îi venea să strige vorbele astea, dar un nod i se așezase în gât, a tușit de câteva ori, privind-o și ochii de culoarea alunei înotau în lacrimi și atunci a simțit iar căldura moleșitoare și n-a mai fost în stare să spună nimic, se simțea doar vinovat, își zicea că e teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de una singură. Simți un ghem în stomac: părea că fusese totuși prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar... — Nu-i nimic. Am... am ieșit să mă plimb și am văzut... m-am gândit să cercetez... Doamne, oare ce-o să crezi despre mine? Era să mor de frică... să mor în fața lui Morty... Glasul i se stinse și tuși; o tuse ascuțită, nervoasă. Pentru a alunga tăcerea stânjenitoare, Mortimer spuse: — E splendidă, nu-i așa? Grădina. Nu știu cum reușesc s-o întrețină atât de bine. Trase aer în piept. Miroase a iasomie. Simți? Tabitha nu-i răspunse. Fratele ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnișoara Winshaw a stabilit o înțelegere profitabilă financiar în ce te privește. — Așa s-ar zice. — Și nu fac rău nimănui dacă te anunț că a făcut cam același lucru și pentru cei asociați cu dumneata. Mă refer la firmă. Tuși. Deci adevărul este că nu are nici un rost să te grăbești să termini cartea. Nu e absolut nici o grabă. Cu cât durează mai mult, cu atât mai bine, s-ar putea spune. Tuși din nou. Și din același motiv, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asociați cu dumneata. Mă refer la firmă. Tuși. Deci adevărul este că nu are nici un rost să te grăbești să termini cartea. Nu e absolut nici o grabă. Cu cât durează mai mult, cu atât mai bine, s-ar putea spune. Tuși din nou. Și din același motiv, sper că nu se pune problema să renunți la un moment dat, numai pentru că ar interveni anumite presiuni din partea celor interesați... O sonerie sună pe biroul lui. — Da? spuse el, apăsând pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe vizitatoare. Ce plăcere să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață. Dar nu știam că... adică nu-mi amintesc să fi fost informat... că veți fi însoțit... (tuși sec și își umezi buzele) de cineva. Roddy se ridică în capul oaselor. — Pyles, ți-o prezint pe domnișoara Barton, o tânără artistă pe care sper s-o reprezint profesional în viitorul cel mai apropiat. Va sta o zi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Fiona, nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem îngădui ca sănătatea ta să fie distrusă de niște idioți! Nu avem de gând să suportăm asta! Era doar bravură goală și știam amândoi. — Taci, Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era Ajunul Anului Nou. Planul inițial fusese să ne întoarcem la Mandarinul. Îi sunasem la ora prânzului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima multor bărbați mai puternici. Slab, diform și nesănătos, exprima în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]