8,602 matches
-
de la unul la altul, neștiind ce să mai creadă. Mai acum jumătate de oră se certau cu doi țopârlani care erau să le strice seara și încă nu scăpaseră de ei, necunoscându-le intenția, iar acum alți doi bărbați le tulburau existența, unul mai arătos ca altul și culți pe deasupra, după cum se prezentau singuri. Ce-or avea cu ele niște biete simple muncitoare, doar cu liceul cu profil alimentar cum este cazul ei, venite să-și petreacă concediul de odihnă pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390482915.html [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
recitit-o și, parcă tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori, sentimentele de neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_dragnea_1429401034.html [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
drept la inimă, iar ulciorul, la rădăcină, să fie rece. Timpul trecea, spicele cădeau, îl încingea o oboseală plăcută, împletită cu căldura ce creștea pe măsură ce soarele urca pe cer. La o vreme, un ropot ca de sfârșit de lume îi tulbură urechile. Se ridică anevoie, își puse mâna streașină la ochi, înghițindu-și greu suflarea. La capătul ariei, al lui Bogatu’ și încă vreo patru-cinci gealați își frământau caii pe hotarul lui. -Ce faci, mă, Mitule? țipă gros vânătorul de pământ
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
se ținea de gât cu amândouă mâinile, parcă luptând să nu-l sufoce tirania dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i lăsă decât o singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
alimentele, se ocupa de butiile cu vin, de butoiele cu țuică, damigene, se ducea și măcina sacii cu grâu și porumb la moara lui Bojincă, în comuna Zăicoi, iar seara avea misiunea să-i aducă la tăcere pe „neastâmpărații” care tulburau liniștea. Unii ziceau despre el că-n tinerețe făcuse box la profesioniști, fiind coleg cu Gheorghe Fiat, de aceea îi luaseră frica majoritatea zurbagiilor și se fereau să aibă de-a face cu „uriașul”. Într-o iarnă, înainte de sfântul Crăciun
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791508.html [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
puse de mine, de aceea te voi întreba în gând. Să ținem taina ascunsă de toți, ne poate ofili iubirea, asta o știi. Uneori și lumina din ochiul Universului poate fi iscoditoare și te rog să ai grijă. Nu sunt tulburată de nimic, doar grija depărtării de tine mă ține trează și noaptea. Plecarea ta ori de câte ori o faci, rupe ceva din mine, face potecă dureroasă în gândul meu indiferent dacă mă subjugă ziua sau noaptea. Nu vreau să-ți fie rău
CÂND TU NU EŞTI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1410956901.html [Corola-blog/BlogPost/376384_a_377713]
-
lirică, în care viața urcă și coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în rodul în pârg al dragostei
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe pământurile cele noi, unde vor ajunge, să găsească mult-dorita pace, să nu fie tulburați de persecuții, de urmărirea iscoadelor iezuite, și desele revolte împotriva asupritorilor. Sperau într-o altă lume, multă credință, sentimente noi. Despărțirea de rude și de cunoscuți era, de asemenea, foarte patetică, lacrimi multe se revărsându-se de ambele părți. Dar
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1443076430.html [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
o mireasă insuficient închegată în imaginația visătorului născută din dorința de a înlocui fervoarea singurătății cu un simbol desprins din încătușarea obisnuitului privirea ei voia să amintească de adâncul mării colorat în preajma furtunii în nuanțe împărțite în valuri spre a tulbura cu picăturile ei orice formă de împotrivire supusă în voluptate până la neajutorare gesturile ei luau forma grației în care mișcarea își desvăluia eseța în simboluri concentrând în memoria distribuitivă a senzației tot ce prin farmec rămâne în privire ca o
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1424157175.html [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
să fiu suficient de tare pentru a rezista. * Dimineți pierdute, reci, înecate în solitudine. Zile în care încerc să uit de coșmaruri și să încetez a mai număra anii care au trecut peste mine.Nopți în care simt razele Lunii tulburându-mi somnul, dăruindu-mi o atingere otrăvită. Nu mai scrisesem de ceva timp și, ca atare, nu îmi mai contactasem nici editorul, știind prea bine că nu am ce să-i ofer. Într-o zi de noiembrie (predestinată dată, aflată
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1493859708.html [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
lumină”, un sentiment cu adevărat divin, armonios. Te vei ruga în șoaptă în ceas de înserare/ În locuri liniștite,învăluit în clipe/ Când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare/ Între ceasloave vechi,rămase necitite ( Singurătate) Te întrebi...cum să tulburi momentul de rugă, de pioasă “resemnare”? . Ar fi o impietate să destrami pânza subțire de liniște așternută peste sufletul ostenit. Metafora încărcată de semnificații profunde conferă versurilor valoare estetică, taina și ceremonialul punându-și amprenta asupra trăirilor. Poezia este asemenea
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
că știu, din ce motiv. Ai mersul apăsat și fără de simțire ... De multele dureri stârnite nu îți pasă când praful așezat cuminte pe amintire, e răscolit de-o minte rămasă tot geloasă. Ce demon te îndeamnă și te călăuzește să tulburi vechi trăiri, din clopotul tăcerii ?! Privirea de altă dată nu mă mai încălzește, o văd pierdută-n sine, ca umbră a puterii. Erai atunci Zeiță, acum ești oarecine ce își aduce-aminte de clipe fericite. Aceeași întrebare pe buze iar revine
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1477488586.html [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
și aici și-n vecii vecilor. Mă angajez să rămân fidelă și atrăgătoare până la capătul zilelor mele, să dăruiesc căldură și adăpost sufletelor-pereche, care la sânul meu își vor căuta alinarea, care-mi vor respecta liniștea și nu-mi vor tulbura freamătul interior. Credință veșnică tuturor pretendenților mei! Declar Atlanticul și plaja soț și soție și las cuplul să se sărute în casa mea de piatră. ------------------------------------------- Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG Benissa, Spania iunie 2014 Referință Bibliografică: LANZAROTE - CERERE IN CĂLĂTORIE / Gabriela Căluțiu
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1403267998.html [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > UN MIT Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Un mit Sălbatică genune îmi tulbură ființa în pragul dintre lumi mă veșnicesc spre altă galaxie să reînvii credința căci alte paradisuri încerc să le trăiesc. Cu viața merg de mână spre alte începuturi în lumile bizare din vastul infinit să întâlnesc în ceruri fantastice trecuturi
UN MIT de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/marioara_visan_1495014108.html [Corola-blog/BlogPost/371810_a_373139]
-
în Crânga, Ceai de sunătoare să sune, Iei coada calului , faci din ea strune, Mailul s-a întrerupt? Recunoașterea Nu este ce înțelegem - Renașterea, Dau un Giotto pe un peloto, Noi ne iubim perine Otto. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici șalăul ori somonul, Prin cuvânt ucidem sigur Necuvântul, picuri, picuri, Sângele din inimă, Din iubire minimă, Informații, sentimente Pentru spargeri eminente, Un balet ușor, pe muchii, Braț la braț cu Dolgoruki, Napoleon spunea, femeia O câștigi fugind, o
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1411968482.html [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
cerc apetitul ceasului, precum concubinajul de tablă în triunghiul obcen, omagiu lui Andre Cruchaga) Sunt cuvântul-brazdă spulberat în goliciunea țipatului, fluiditatea limbajului pierdut în pădurea umbrelor. Ești multitudinea de semnificații ale tristeții între bare, carcera în marea tăcerilor, polifonia sensurilor tulburate la final camera florii amortizata, în timp ce vântul trage din dorința și răsuflă respirația urciorului poemului și despica centrul durerii pe pleoape: timpul trece că și cristalul ocazional prin trupul tău, dar nu este pasiune pentru sânge care să te consume
«LA HOTAR [‘A L ENTREMARGE ] DE PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANĂ ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/_la_hotar_a_l_entrema_maria_roibu_1377091063.html [Corola-blog/BlogPost/358518_a_359847]
-
incandescente ce impresionează ochiul omenesc, nu sunt altceva decât trăirile profunde în Poezie. Ce, practice, salvează existența. Iată, încă, de la început autoarea prin această complexă metaforă ne introduce subtil în universul poetic al său, care cuprinde în fluxul memoriei interioritatea tulbură a sufletului. Rafinamentul Doinei Drăguț stă în recuzita filozofică a poemelor, care nu sunt alceva decât ecourile unei meditații: „cel ce locuiește/între două țărmuri/răsturnând cu umbra/ în gloluri forme/ se îmiedică-n lumină / “(cel ce locuiește ). Exultanța nostalgică, imageria
AL FLORIN ŢENE DOINA DRĂGUŢ – TIMPUL DINTRE VALURI DE LUMINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1415513145.html [Corola-blog/BlogPost/371590_a_372919]
-
despletite. Vladimir Streinu [...] poemele de început ale lui Ion Pachia Tatomirescu aduc mărturia unei erupții lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă și dinamism interior, traducând zbaterile și elanurile unei sensibilități adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine și tulburată de presimțirea unei ordini cosmice Mircea Iorgulescu Încă de la început poetul și-a proiectat un univers coerent, populat de elemente mitologice autohtone, între care semnificative prin ele însele, dar și prin recurență, erau Muntele, Matca, Fluviul, Curcubeul; intenția acumulării acestora
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_ion_pachia_tatomirescu_un_cavaler_la_curtea_oximo_none_1327651407.html [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
nu despre sistemul în sine vreau să vorbesc deoarece astăzi lucrurile sau schimbat, mă refer la faptul că serviciul militar nu mai este obligatoriu. Vreau să scriu despre o viață ce s-a frânt în cadrul acestui sistem, am fost foarte tulburat atunci și chiar și acum când scriu retrăiesc acele sentimente. Frângerea acelei vieți atât de energică plină de tinerețe și frumusețe. Dar să încep s-a aștern această întâmplare reală în ordinea ei cronologică. După o perioadă la regiment în
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Portretul_unui_soldat_eugen_oniscu_1349186037.html [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
baladă. Ca un plâns bate ninsoarea, Iar castelu-ntreg răsună; Norii luminează zarea Și se face vreme bună. E vocea iubitei sale! Flăcăul o recunoaște, Ecoul plutește-n vale Și-un nou dor în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în zale, Iar privirea, veninoasă. Ochii roșii, nasul mare, Bot de broască-n loc de gură, Dinții strâmbi, ca niște
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417334596.html [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
ajunge la destinație îi voi ajuta... Își pune mâna streașină la ochi și privește în zare peste întinsul oceanului.) - Încă nu se vede Tărâmul Făgăduinței, încă nu se vede... Trebuie să avem răbdare. Sper ca stafia Stângaciului să nu ne tulbure speranța că acolo vom găsi societatea visată de noi. Mai avem de mers, mai avem... Se aud vuind valurile oceanului, pe un fond de o melodie interstelară în crescendo. Îngenunchează în fața icoanei.) - Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine. Ajută
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455017826.html [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
în forme schimbate, în epoca modernă. În felul acesta, ființa umană a fost integrată într-un sistem simplificator, mișcare pe o singură linie, care este cea a materiei. Dumnezeu, chiar dacă nu este negat, este scos în afara lumii spre a nu tulbura spiritele simplificatoare. Este foarte greu pentru omul de știință, ca și pentru filozoful raționalist să admită îndumnezeirea omului și, prin el, salvarea întregii firi. Despre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos Și acum ajungem la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604283.html [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
vorbele stăpânului. Tânărul, cuprins de exuberanță, se aventură până aproape de cascadă savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că visul meu a devenit realitate! De bucurie ridică brațele spre cer și continuă: - Deci, tu, frumoasă cascadă îmi tulburai liniștea nopților!? A meritat să te cunosc! Cândva voi escalada abruptul ca să găsesc locul de unde izvorăște apa ta. Deocamdată nu sunt încă pregătit, dar te asigur că mă voi ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit, frumoasă împărăție
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
croite la comandă. I se potrivesc perfect și nu se simte confortabil decât în ele . Își apără cu îndârjire părerile, pe care nu le percepe ca “personale”, ci ca postulări emise de la înălțimea poziției lui de necontestat. Dubiul nu-i tulbură somnul și îndoiala nu locuiește pe strada lui. Încremenit pe soclul poziției auto-asumate, se izolează inevitabil de aproapele lui, auto-condamnat la singurătate și individualism, incapabil a comunica. Chiar și în familie el tronează dictatorial de la înălțimea morală a unui pretins
PUNCTE DE VEDERE DESPRE ADEVAR de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 35 din 04 februarie 2011 by http://confluente.ro/Puncte_de_vedere_despre_adevar.html [Corola-blog/BlogPost/344901_a_346230]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IUBITUL MEU, MĂ GERUIE NĂPRASNIC... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubitul meu, mă geruie năprasnic Și-n noapte multe umbre mă-nfășor... Mă tulbură imensa depărtare Și amintirile cu noi mă dor... Mă ninge fire albe...mă-nveșmântă Tăceri ce într-un timp ne-au despărțit Și flori de gheață se cobor în suflet Și parcă am uitat că te-am iubit... E iarnă
IUBITUL MEU, MĂ GERUIE NĂPRASNIC... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1453475860.html [Corola-blog/BlogPost/354480_a_355809]