1,812 matches
-
de C.A. Rosetti care, în tinerețe, fusese un păcălitor de mâna întâia. Două din păcăliturile lui C.A. Rosetti erau vestite. Odată, fiind polițai la Pitești, a plăsmuit un ordin de la Mitropolie ca toți popii din oraș să fie tunși. Apoi a adus la poliție pe toți preoții, i-a pus pe o tobă și i-a tuns la piele.317 164 bucureștii de altădată 316. Opera Trubadurul (II Trovatore) de Giuseppe Verdi. 317. C.A. Rosetti a fost șef
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A. Rosetti erau vestite. Odată, fiind polițai la Pitești, a plăsmuit un ordin de la Mitropolie ca toți popii din oraș să fie tunși. Apoi a adus la poliție pe toți preoții, i-a pus pe o tobă și i-a tuns la piele.317 164 bucureștii de altădată 316. Opera Trubadurul (II Trovatore) de Giuseppe Verdi. 317. C.A. Rosetti a fost șef al poliției din Pitești, în 1842, la vârsta de 26 ani. Cu mai multă culoare și nerv momentul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
își trimitea imediat salteaua, plapoma și pernele la Văcărești. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orășanu îi răspundea: — Nu ți fie teamă, o să primești ordinul peste câteva ceasuri. Și, în adevăr, ordinul venea întotdeauna. bucureștiul în 1871 165 tunză muscălește. După aceea, ca să scape târgul și marginile de ceata derbedeilor Vodă începe să le dea slujbe pe afară, pe unul îl face sameș, pe altul zapciu, pe altul altceva, iar pe Rosetti îl trimite polițai la Pitești. Tânărul Berlicoco
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trimite polițai la Pitești. Tânărul Berlicoco merge la post și primul act care-l săvârșește, ca depozitar al siguranței publice, care e? Pune câțiva dorobanți și doi bărbieri în piață; pe cine dintre isnafi ori cupeți or prinde, să-l tunză ridiche. Țipă lumea; scandal! ce-i asta? «Așa e porunca măria-sa Vodă, răspunde polițaiul... Uite pe mine cum m-a tuns!»“ (I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție îngrijită de Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pune câțiva dorobanți și doi bărbieri în piață; pe cine dintre isnafi ori cupeți or prinde, să-l tunză ridiche. Țipă lumea; scandal! ce-i asta? «Așa e porunca măria-sa Vodă, răspunde polițaiul... Uite pe mine cum m-a tuns!»“ (I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție îngrijită de Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt, e istorisită și de D. Teleor, în broșura Din junețea lui C.A. Rosetti (Anecdote), București, 1903, care o situează însă în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și alte articole, memorialistice, îndeosebi despre Ion Barbu. *Prețios și pedant, în timp ce „oficia” „lansarea” volumului Viața pe rod de Octavian Voicu (Constantin Pușcuță), Calistrat Costin a avertizat publicul că va face o expunere „scurtă și completă”. „Nu-i greu de tuns un chel”, mi-a șoptit, amuzat, Cojocaru (colegul meu de grupă și omul cu care „discut filologie”), dar după ce autorul i-a oferit un exemplar cu autograf din cartea sa, a fost mai blînd, apreciindu-l drept „om de treabă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o privire sintetică, de sus. în caz contrar, „nu vezi pădurea din cauza copacilor”! Vorbele sale să fi fost și un apropo la faptul că eu citez pe foarte mulți? *Și frizerii se amuză de clișeele limbajului oficial! Ieri, în timp ce mă tundea, Valentin îi povestea vecinului său de scaun, Mocanu, că îi merge destul de bine, „ca oricărui individ multilateral dezvoltat” ce urmează „indicațiile prețioase”. Cauza crizei acestui limbaj o constituie, desigur, abuzul de formule precum cele citate, care și-au tocit înțelesul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai perfidă decît cea dinainte, care era hortativă și severă. *M-am întîlnit, în diverse puncte ale orașului, cu tatăl lui B. Nu-i știu vîrsta și nici nu cred că i-aș putea-o aproxima corect. Deși cărunt, e tuns scurt, „ca tinerii”, are sprîncene groase, ochi decolorați, o privire (cînd nu e cuprins de griji) veselă și un zîmbet stereotip, de om mulțumit de sine. Figura, ca și ocupațiile par de evreu, de unde și acea „legendă” care uneori îl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țării” înaintea plecării într-o nouă „vizită de pace și prietenie” în cîteva state situate la antipozi. Acolo unde ele au fost urmate cu promptitudine, va trebui să se mai are o dată. în zootehnie, una dintre „indicații” (aceea de a tunde oile mai devreme) a făcut deja ravagii: numai în județul nostru au murit cîteva mii. *Am fost la înmormîntarea mătușii Valeria. Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
peretele din fața bucătăriei era atîrnat din nou (lipsise o vreme) portretul „Tovarășului”! Exces de zel? M-am simțit nu numai nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el și era mai ușor de înțeles. Ne-am înțeles că plec a doua zi și ca urmare s-au luat toate măsurile necesare. Vineri, înainte de amiază, mi-au venit toți paznicii într-ajutor. Au adus frizerul de m-a tuns și bărbierit. M-au ajutat să fac baie și să mă îmbrac cu hainele curate. Parcă eram altul în noile condiții omenești în care mă aflam acum. Afară se lăsase vreme călduță și florile începutului de vară își trimeteau pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aveau cu siguranță frunzele încă verzi. Vedeam cu ochii minții lumina soarelui, simțeam mirosul ierbii și auzeam adierea vântului. Voiam să stau întins și să mă bucur cât mai mult de ele, privind cerul. Să trec pe la frizer să mă tund, să merg apoi în parcul Gaien și să mă întind pe iarbă. A, și să beau o bere rece. Înainte de a se sfârși lumea pentru mine. — O fi senin afară? am întrebat-o pe fată. — N-am de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cu cine vrei să te întâlnești? Mai ai la dispoziție douăzeci și cinci de ore și cincizeci de minute, zise ea uitându-se la ceas. — Vreau să ajung acasă pentru o baie bună, să mă schimb, să merg la frizer ca să mă tund... Tot îți mai rămâne timp suficient. — O să mă gândesc pe urmă. — Pot să merg cu tine? Vreau și eu să fac o baie. — Te rog, nu mă deranjează. Al doilea metrou a venit dinspre Aoyama 1-chōme. Am plecat privirile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
baie. — Te rog, nu mă deranjează. Al doilea metrou a venit dinspre Aoyama 1-chōme. Am plecat privirile și am închis ochii. Lumina a fost la fel de puternică, dar nu mi-au mai lăcrimat ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre capul meu. Îți stă mai bine așa. Dar m-am săturat de păr lung. — Oricum, nu-i nevoie să te duci la frizer. Când te-ai tuns ultima dată? — Nu-mi amintesc. Chiar deloc. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre capul meu. Îți stă mai bine așa. Dar m-am săturat de păr lung. — Oricum, nu-i nevoie să te duci la frizer. Când te-ai tuns ultima dată? — Nu-mi amintesc. Chiar deloc. N-am fost capabil să-mi aduc aminte nici când am făcut ultima oară pipi. La frizer n-am mai fost de câteva săptămâni... ceea ce înseamnă deja antichitate. — Ai acasă ceva îmbrăcăminte care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
noi din literatura română (1895). Învățător, apoi director la Școala Confesională Ortodoxă Română din Orăștie (1890-1891), secretar, consilier și asesor la Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Sibiului (1895-1909), este hirotonit diacon în 1900 și arhidiacon în 1901. În 1902 a fost tuns în monahism cu numele de Miron (numele său mirean de botez era Ilie sau Elie) la mănăstirea Hodoș-Bodrog de lângă Arad. În 1903 a devenit ieromonah, iar în 1908 protosinghel. A fost redactor (1898-1900) la „Telegraful român” și președinte (1905) al
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
modă, mașină de făcut bani din orice (vezi emisiune-aia la MTV)... Ei ascultă în continuare Beatles și Elvis, Beach Boys și Roy Orbison, și cine mai cântă rock decent și de bun-gust, și poartă cravată la costum, și se tunde elegant, și dacă are plete, le poartă legate în coamă de cal... Verba Woland Femeia Ruxandra CESEREANU Cazul Medeii a fost intens dezbătut de-a lungul analizelor multiple despre personajele-cheie ale tragediei grecești. A fost Medeea o mamă denaturată, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
sovietică. Magyari își amintește: Și când am ajuns la Frankfurt unter Oder, vinea lumea în geam și zicea „no, ăștia sunt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns, și-aveam niște galoși din alea așa lungi, izmene din alea albe și legat cu sfoară pe-aicea, plângea, plângea lume ca altceva. Cei care s-au întors direct în România au intrat în țară pe la Sighet - o crudă ironie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care au coborât au primit o ceașcă cu apă și un cub de zahăr de la medicii evrei (primii care au intrat În contact cu evreii din tren), după care au fost Îndreptați spre alt capăt al curții, unde au fost tunși, au aruncat hainele Într-o groapă plină cu var și au urcat În vagonul de baie. Medicii au ajuns la concluzia că hainele nu pot fi dezinfectate, ci trebuie Îngropate sau arse. Coada la urcarea În vagonul de Îmbăiere s-
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de montaj și inevitabil prin alegerile regizorale, Thomas Ciulei rearanjează realitatea în mod asumat. Îi conduce pe eroi ca pe niște actori, dar îi lasă în mediul lor, vorbind cu cuvintele lor și făcând ce fac ei de obicei: se tund unul pe altul, gătesc, mănâncă la o masă din tindă (reverență probabil la Moromeții, de Stere Gulea), seamănă parcela de pământ, scutură covoarele. Dar ei sunt și protagoniștii unor momente regizate sută la sută: Costică Arhir vorbește în fața camerei („talking
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Constanța, cu domiciliul actual în Germania, Stuttgart, Lindenbachstr. 69. 398. Wolff Maria, născută la 30 decembrie 1963 în localitatea Târnăveni, județul Mureș, România, fiica lui Cîndea Teodor și Catinca, cu domiciliul actual în Germania, Offenbach/Main, Rumpenheimerstr. 98. 399. Weber Tunde, născută la 6 august 1968 în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, România, fiica lui Szekely Martin și Maria, cu domiciliul actual în Germania, Nurnberg, Schnieglingerstr. 94. 400. Them Florian, născut la 7 septembrie 1967 în localitatea Mârșani, județul Dolj, România, fiul lui
HOTĂRÂRE nr. 75 din 30 ianuarie 1995 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112179_a_113508]
-
și era doar primul nivel de dificultate. Reamintindu-mi ceremonia, eram conștient că făcusem o excelentă impresie generală. Sînt totdeauna proaspăt bărbierit, am umerii strîmți; pe la treizeci de ani am făcut un început de chelie, așa că am hotărît să mă tund foarte scurt. De regulă, port costume gri, cravate discrete și nu par prea vesel. Cu tunsoarea mea scurtă, cu ochelarii fini și chipul mohorît, cu capul puțin aplecat ca să aud mai bine un mix de cînturi funerare creștine, mă simțeam
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
va deveni, cândva, doar un muzeu, ca Prado și Uffizzi, atunci s-ar putea ca... Deși, nu se știe niciodată... Dar iată... O femeie bătrână, arătând ca o țărancă, îmbrăcată în negru, cu basma pe cap, ca la noi sătencele, tunde iarba la baza Kremlinului, verdeața rebelă ce îndrăznește să-l invadeze. Mașina are un motoraș mititel, însă foarte harnic. Ea tunde buruiana, cu grijă, ca la ea acasă, la țară. Unealta, extrem de modernă și rusticitatea personajului ce o mânuie, trădează
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
iată... O femeie bătrână, arătând ca o țărancă, îmbrăcată în negru, cu basma pe cap, ca la noi sătencele, tunde iarba la baza Kremlinului, verdeața rebelă ce îndrăznește să-l invadeze. Mașina are un motoraș mititel, însă foarte harnic. Ea tunde buruiana, cu grijă, ca la ea acasă, la țară. Unealta, extrem de modernă și rusticitatea personajului ce o mânuie, trădează contradicția fundamentală a Maicei Rusii: tehnică, armament de ultimul tip, lansare în spațiu, și un suflet feudal, țărănesc, pe care colectivizarea
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
suflet feudal, țărănesc, pe care colectivizarea forțată făcută de Stalin l-a împiedicat să se elibereze vreodată cu adevărat, toate rămânând, de fapt, niște suflete moarte... Privesc însă cu emoție și simpatie, această rusoaică bătrână, care, cu mișcări gingașe, gospodărești, tunde prisosul existenței, al vieții simple crescând obraznică, fără nici o teamă, la temelia celui mai ascuns, mai misterios și mai imprevizibil loc din lume.
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]