7,327 matches
-
M-am așezat iar pe scaun și mi-am luat paharul. Ah, așa un lux, în ruina asta de casă, în oceagul ăsta de închiriat, ba chiar în mizeria asta. Am vrut ca Martin să vadă totul. I-aș lua tura cu calul meu. El l-ar recaptura - sau ar abandona. Asta ar duce la patru piese în poziție opusă, regele tău în stânga pionului meu, regele meu în dreapta regelui tău. Când îi voi ține cecul în mână am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Self & Self. A fost Self. Hotelurile, biletele de avion, limuzinele, statele de salarii, chiria studiourilor. Tu ai plătit totul. Tu. Numai tu. Am dat din umeri, cât se poate de calm și am spus: — Hai să jucăm. I-am luat tura. El mi-a luat calul. Cele patru piese au rămas blocate în poziția lor formală. Ne-am ridicat în picioare și ne-am întins, și ne-am privit peste tabla de șah. I-am întins mâna și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de dificultate secret. Când damele ajungeau pe pătratul reginei, înlocuia câte un pion cu o altă piesă de șah. Pentru Alex ele nu reprezentau altceva decât o piesă normală, dublată, de dame, dar „Pagina sportivă“ respecta meticulos superioritatea reginei în fața turei, a turei în fața nebunului și așa mai departe, nepermițându-și niciodată să ia o piesă mai mare cu una mai mică. Asta făcea jocul mai interesant pentru el și-i dădea lui Alex șansa să câștige. — E rândul tău, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
secret. Când damele ajungeau pe pătratul reginei, înlocuia câte un pion cu o altă piesă de șah. Pentru Alex ele nu reprezentau altceva decât o piesă normală, dublată, de dame, dar „Pagina sportivă“ respecta meticulos superioritatea reginei în fața turei, a turei în fața nebunului și așa mai departe, nepermițându-și niciodată să ia o piesă mai mare cu una mai mică. Asta făcea jocul mai interesant pentru el și-i dădea lui Alex șansa să câștige. — E rândul tău, spuse domnul Page
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mult, dar fetele de optsprezece ani ar trebui să se distreze mai mult. Elfrida Egde Pe sub tufișuri, pe sub crengi, Se joacă singură, se-atinge Sau cu Reg pofta de joc își stinge. — O, Elfrida, hai cu mine să dăm o tură. — Nu, nu prea cred, mulțumec. Dacă vii, o să-ți arăt jucăria mea. — Jucăria ta nu mă interesează absolut deloc. Pun pariu că n-ai văzut niciodată vreuna. — Ba da. — Ba nu, n-ai văzut. — Ba da, am văzut. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o remarcă pe care ar fi aprobat-o cineva care lucra acolo. Acum câtiva ani, bomba IRA explodase la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill îmi spusese cum colegul lui pe tura de noapte din clădirea vecină se întorsese la birou exact după explozie, găsind un maldăr enorm de marmură de Toscana instalat exact unde ar fi stat el dacă nu ar fi fost nevoit să facă pipi în acel moment critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu avea sens. Și n-o să aibă până când n-am să găsesc un motiv plauzibil pentru care vreunul dintre oamenii aceia, la banii lor, cu toate legăturile și privilegiile lor, s-ar fi deranjat să-l șantajeze pe gardianul din tura de noapte de la bancă. M-am uitat la Joe. Dădea din cap. M-am tot gândit, a spus el, e peste puterile mele. Nu am nici cea mai vagă idee despre ce ar putea fi vorba. Nici eu. Dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dacă trebuie să muncești până după program sau în weekenduri, anunți și primești permis special. Al meu expiră la douăsprezece noaptea, de obicei, dar am făcut o prelungire din cauza licitației la care lucrăm. E mereu un gardian de noapte pe tură, pentru că avem pe unii care lucrează la computer 24 de ore și vin și cei de la curățenie. Cineva trebuie să fie acolo să le dea drumul, în afară de cei de la pază. Am adus în discuție ceea ce mă interesa pe mine. —Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-mi îngân romanțele. Nu am mai apucat să mă confesez. Între timp a revenit și celălalt cu Volga. Au vorbit ceva între ei și mi-au dat legitimațiile. Mi-au spus că puteau să mă salte, dar ieșeau din tură și n-aveau chef. Altă dată o vor face, dacă mă mai prind pe-acolo. N-am mai trecut. Peste câțiva ani, în căsuța din colțul străzii aveam să lucrez. Fereastra biroului meu dădea chiar spre Boteanu. Priveam uneori chenarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă nu era pe fază se proptea dom’ doctor în obrelict. Acu’ l-am dus io la necesități. Mergeți și-l aduceți, recuperați-l, că mai face vreo tumbă cu salt mortal și dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-o relație de subordonare. De la veșnic nervoasa „doamnă Miți“ de la pontaj și până la șeful de echipă, de tură, de șantier, de întreprindere, de trust, de Direcție Generală, de Minister, la Prim-Ministru, Șef al statului, delegat al UE și câți vor mai fi fiind. Doar că sentimentul de subordonare se diluează până la nepăsare, odată cu înaintarea în ierarhii. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu. Oricum, pe atunci frecventasem des podul. Beam, discutam literatură, citeau texte Gelu și alți prieteni, citeam des și eu din textele mele (scriam „Cade gheața“ pe atunci), jucam cărți cu câteva femeiuști fără noroc, amuzând literați și lucrând în ture la APACA. Nu rămâneam să dorm acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era ca și cum aș fi ieșit dintr-odată din joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea, de lapte praf olandez, câțiva lei din câștigul zilei. Spunea că voia să dea banii astfel strânși bisericii de la ei din sat, undeva pe lângă Făurei, să-și cumpere preotul un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ocazii. Stăteam În fața clădirii Înalte, urâte, de după război, din Murray Hill, unde locuiam, Încercând cu disperare să evadez spre duplexul uriaș al unchiului meu, din Central Park West. Nu era o oră de vârf, nici Crăciunul, nici ora schimbului de ture, nici nu ploua torențial și totuși nu se găsea nici un taxi. Fluierasem, țipasem și sărisem spre cer ca o nebună timp de douăzeci de minute, fără nici un folos, când un taxi singuratic trase În sfârșit pe dreapta. Răspunsul șoferului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aveai cum să auzi telefonul. Ascultă, nu-ți face probleme. Asta e noaptea ta, așa că Încearcă să... ăăă...te bucuri de ea. Hai să-ți iei ceva de băut, spuse ea, luând un Cosmopolitan de pe tava unui chelner care făcea ture. Incredibilă petrecere, nu? —E o nebunie. De când plănuiește maică-ta chestia asta? A citit În Page Six acum câteva săptămâni că Giselle și Leo au fost văzuți aici „giugiulindu-se“, așa că probabil a sunat și a făcut imediat rezervări. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope lucra la departamentul imobiliare, la două etaje mai sus de mine și era deja În lift, dar, ca doi agenți CIA bine antrenați, nu ne-am aruncat nici măcar o privire. M-a lăsat să ies prima și să fac ture prin hol un minut, În timp ce ea ieșea afară și trecea În pas normal pe lângă fântână. Am urmat-o cât de repede am putut cu tocurile mele urâte, incomode, iar umiditatea m-a lovit În față ca un zid. Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
decembrie participând la cât mai multe evenimente, pozând cu Philip și În general invitând-o la comentarii răutăcioase pe Abby (care s-a conformat cu mare plăcere) și totul se Întorsese la o versiune strâmbă a normalului. Kelly ne făcuse ture de lucru pentru sărbători; pentru că nu puteam să ne luăm toți liber În același timp, acceptasem să lucrez la un cocteil pentru oameni de afaceri evrei de Ajunul Crăciunului și În schimb aveam liber de Anul Nou. De-abia așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clar că domnul Avigdor primise Înștiințarea privind caracteristicile de imagine ale micului nostru grup și era frumos În cel mai clasic mod. Aștepta cu două fete uimitor de frumoase - asistentele lui, ne asigurase, dar fiecare făcuse probabil una sau două ture În rolul de iubită - pe covorul roșu, care fusese Întins pe pistă, cu un zâmbet cald care-i lumina fața binevoitoare. Costumul său era strâmt și se mula În modul acela care le e permis doar europenilor, iar combinația sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asistenți m-a sunat să mă anunțe că celebrii noștri invitați dintr-o trupă de băieți erau pe punctul de a fi arestați pentru cumpărarea de droguri În toaletă - aceeași toaletă unde unul dintre polițiștii locali se oprise la sfârșitul turei de supraveghere a mulțimii de afară. Partea liniștitoare a acestei informații nu era, desigur, incidentul În sine, ci faptul că, după spusele asistentului, era surprins În acest moment de nu mai puțin de cinci paparazzi - iar fotografiile vor eclipsa, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șterseseră posibilele urme ale unor alte pneuri. Gibbs spuse: „Nu sunt sigur că am scris toate cuvintele corect”. Danny își regăsi vocea de manual. „Nu contează. Ai grijă să-i duci raportul căpitanului mâine dimineață”. „Dar trebuie să ies din tură la opt. Șefu’ nu vine până la zece, iar eu am bilete la meciul anului”. „Îmi pare rău, dar stai până vin cei din tura de zi sau chiar până apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu contează. Ai grijă să-i duci raportul căpitanului mâine dimineață”. „Dar trebuie să ies din tură la opt. Șefu’ nu vine până la zece, iar eu am bilete la meciul anului”. „Îmi pare rău, dar stai până vin cei din tura de zi sau chiar până apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu am biletele alea—” Mașina medicului legist opri în dreptul cordonului de poliție, sugrumându-și sirena; Danny se întoarse spre Henderson. „Trebuie respectate granițele cordoanelor poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
E un caz 187 interesant de partea Comitatului - mascul, mutilat sexual. Material pentru noua ta carte și pentru că am răspuns la apel sunt sigur că mă voi ocupa caz. Încerci să-i faci autopsia? Cpt. Dietrich zice că cel din tura de zi de la Comitat e un jucător de noroc, susceptibil să fie mituit. Cam atât - D. Upshaw”. Plasă bucățica de hârtie pe sugativa de pe biroul doctorului, proptind-o cu un craniu uman, după care se întoarse pe teritoriul Comitatului. Nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]