2,252 matches
-
a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei era scund, cu o carne neagră și tare, iar mersul ei, lent și greoi, cu ușoara legănare a femeilor obișnuite să care mari greutăți pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cine s-o aducă? — Da, domnule. Tocmai a venit Bonsuan. Să-l trimit pe el? — Da, chiar acum. Și sună-i pe ceilalți din schimbul de zi. Spune-le să ne Întâlnim la fața locului. — Da, domnule, răspunse tânărul vizibil ușurat datorită faptului că prelua altcineva conducerea. — Și sună-l pe doctorul Rizzardi. Roagă-l să vină acolo cât poate de repede. Da, domnule. Altceva, domnule? — Nu, nimic. Dar trimite șalupa aia. Chiar acum. Și spune-le celorlalți că, dacă ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plesnit peste frunte. — Am uitat să-l întreb. Maică-sa a oftat. —O să fac tot ce pot. Dar toate eforturile doamnei Duffield și cercetările făcute de Alice pe internet n-au condus la nici un rezultat. Per total, Alice se simțea ușurată. Încercase și avea conștiința liniștită. Nu voise decât să-l anunțe, dar faptul că Jake nu avea să fie implicat în nici un fel era probabil o chestie bună. Mai puține complicații, mai puține bătăi de cap. Deci urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ultima pagină, o femeie cu un abdomen uriaș, așezată în mijlocul unei construcții hexagonale terminate, contempla capul unui copil care ieșea dintre pulpele ei larg depărtate. Păi, dacă tu chiar vrei să te apuci de chestia asta, a spus Jake, evident ușurat, atunci eu mă duc să găsesc furtunul de grădină. —Furtunul de grădină? — Ca să umplu cada. —Ăăăă, Jake, apa... Dar Jake ieșise deja din cameră. Telefonul a sunat. Ținându-se de burtă, Alice s-a îndreptat legănat către el. —Aici Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vedem noi, superbule, i-a murmurat ea gutural lui Hugo, când l-a sărutat, aplecându-se atât de tare către el, încât acesta i-a văzut sfârcurile. În timp ce Laura clicăia pe marmura holului, amândoi s-au uitat după ea: Hugo, ușurat s-o vadă dispărând, iar Amanda roasă de curiozitate. — Se întâlnește cu cineva, a murmurat ea rupându-și gâtul ca să vadă mai bine. Cu un bărbat, a continuat ea incitată. Blonziu și masiv. Foarte arătos. Un grup destul de mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în spațiile restrânse. Înainte ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl privea fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne, mulțumesc, a răsuflat ea vizibil ușurată, în timp ce-i întindea casierei cardul de credit. Mi-ai salvat viața. — Plăcerea a fost de partea mea, i-a zâmbit Hugo. Arăți de parcă ai suferit un mic șoc. Ești sigură că tot nu vrei să bei o cafea? Pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a foaierului, i-a explicat Laura dându-i un cot cu subînțeles. Și m-am gândit: hei, ce pune la cale nebunaticul de Hugo? Dar trebuie să spun că am fost dezamăgită când te-am văzut cu ea. Sau poate... ușurată? —Nu te înțeleg, i-a replicat Hugo tăios. —Trebuie să-ți desenez? Am crezut că vrei să - ei, știi tu - dar după aceea, când am văzut-o pe ea, mi-am dat seama că era imposibil! Adică, tu ești căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
al râului. O secundă mai târziu, îngrozit, Hugo se zbătea din toate puterile. Apoi, după încă o secundă, totul se terminase. Ceva ascuțit îi stătea lipit de față. Ceva și mai ascuțit i se înfipsese în spate și între picioare. Ușurat, dar parcă nevenindu-i să creadă, Hugo a realizat că era înfipt într-o cracă de copac care căzuse pe jumătate în apă. La numai câțiva metri de el, râul se prăbușea în cazanul în fierbere al barajului. Zeul părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-l vezi pe Theo, a adăugat Laura. —Theo? Cine...? A, sigur, absolut... — Fir-ar al naibii! Aproape că uitase cum îl chema pe propriul ei fiu. Amanda i-a aruncat Laurei o privire suspicioasă, dar și-a dat seama, ușurată, că în mod incredibil, aceasta nu părea să fi sesizat greșeala. Amanda era departe de a fi un suflet sensibil, dar până și ea a realizat că era ceva în neregulă cu Laura. Întregul comportament al acesteia era ciudat. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut lui Hugo de-a dreptul sinistră. Fără Theo care să le dea de cap, toate jucăriile alea păreau desprinse dintr-un film de groază. Fine și-a privit ceasul. Ușurat, a văzut că în curând venea ora să-și ia fiul de la Chicklets. Dimineața, ca fiecare dimineață de când își pierduse slujba, abia trecuse. După ce-l lăsase pe Theo la creșă, Hugo îl sunase pe avocat. Ca în fiecare zi, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o înghită pe toată în urma unui acces teribil de sete. Era desculț, iar pantalonii fuseseră suflecați într-o încercare ciudată de a proteja numai manșetele. Lăsă geanta să cadă pe alee și alergă către el. Îl auzi râzând și pricepu ușurată că nu era vorba despre ceva grav, ci - mai mult ca sigur - de o altă beție strașnică. Abia acum își dădu seama cât de tare îi bătea inima și duse mâna dreaptă la pieptul care zvâcnea. - Ce dracu` faci aici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îngâmfat. Oricum nu ar fi aflat nimic interesant, reușise să își dea seama de asta. Și nici nu-l simțea pe aproape, poate că și magicienii au nevoie de pause, măcar din când în când. Ideea îl făcu să ofteze, ușurat. Privi din nou pe fereastră. O viermuială de oameni îmbrăcați în uniforme diferite, care se mișcau în viteză, încolo și încoace, furtunuri întinse de pompieri care efectuau mișcări bine sincronizate, antenele parabolice ale unor care de reportaj, o ambulanță care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strălucea în lumina reflectoarelor, ca ziua... parcă ar fi luat toată lumina de la soare. Totul era cu mult bun simț, cuvioșenie, gravitate, trăiri și înălțări, în comunicare cu Dumnezeu. Aici, te gândești numai la ce-i bun. Iți simți inima ușurată. ești mai bun!.. Clopotele din turla Bisericii începură să bată. Era miezul nopții. ”Veniți de luați Lumină... Veniți de luați Lumină..!”. Părintele Boboc, preotul paroh, intonă cu frică și cu tremur în glas, dar și cu bucurie Sfânta înviere. Hristos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
le lași la mine, pe birou. Ai grijă de tine! Viața Frusinei mergea înainte; se desfășura între serviciu și casă iar duminica mergea la biserică. Se mai liniștise. Rugăciunile și sfaturile părintelui duhovnic îi făceau bine. Se simțea cu sufletul ușurat și împăcat înaintea destinului, poate că era chiar o resemnare. Nu mai mergea în sat la hore sau baluri, ieșea în sat doar când avea nevoie de cumpărături de la magazinul sătesc. Era o femeie care fusese măritată și nu se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe masă o foaie de poezie proaspătĂ, dăruită de Sfântul Duh cu o seară Înainte. În buimăceala dimineții, cu ochii mijiți de somn, o vezi pe masă În drum spre baie, o citești În timp ce te speli pe dinți și răsufli ușurat : iată, În fine o știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești Încă În viață ! CĂci ai În mână dovada vie că sufletul tău a trecut În seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o săvârșisem. Am plecat cu lulu și cu Soso la un bar din apropiere. i-am lăsat să se certe puțin Între ei, apoi l-am ales pe lulu. După aceea ne-am aprins niște țigări, iar eu am oftat ușurată și i-am spus : — În sfârșit nu mai sunt virgină. Nu m-a crezut. Desigur, asta nu avea nici o importanță. Ne-am despărțit În cei mai buni termeni și nu ne-am mai văzut nicio- dată. În primul grad de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fărĂ habar de ce Înfăp- tuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am Început să caut claia de păr Încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat cu ochii de privirea lui de ucigaș. Deși Îl zărisem doar o secundă, În treacăt, În drum spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. l-aș fi putut recunoaște dintr-o mie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe localnici, Încât acum toți trăiesc pe ajutor social de la stat și nici unul nu mai vrea să miște un deget. le-au Închis gura cu bani, praf de pușcă și coniac. — oricum, bine că nu am prins vremurile alea, răsuflă ușurat roberto, făcându-mi cu ochiul, ca unul născut și trăit În București, „unde numai dacă faci un semn zece femei ți se lipesc de frunte, ca muștele“ - ca să citez dintr-un vechi amic de pe vremea când mă luptam cu băltoacele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca să-mi opresc sângerarea. În loc de rămas-bun i-am spus : — Cred că n-o să ne mai vedem prea des de acum Înainte. A Încuviințat În tăcere, cu aceeași naturalețe cu care odinioară Îmi deschisese nasturii de la bluză. Cred că era la fel de ușurată să scape de mine pe cât eram eu să mă eliberez de rolul meu. Am ajuns În camera mea și mi-am turnat un pahar de lapte. Asta era tot ce se găsea În frigider. Simțeam un fel de gol În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acel coșmar să fie perfect lipsit de sens. — Știți că nu aveți voie să consumați alcool În perimetrul campusului ? Abia atunci mi-am dat seama că pornisem să o caut pe Dana cu sticla de Chardonnay În mână. Am răsuflat ușurată. Tipul era doar omul lui Bachus. Îmi cer scuze, am bolborosit eu. Nici măcar nu mi-am dat seama. mă duceam să caut o prietenă și... — VĂ rog să nu se mai repete, pentru că voi fi nevoit să vă amendez. Acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se afla o femeie care se oprise să negocieze cu un gigolo. Probabil că nu s-au Înțeles la preț, pentru că mașina a demarat În trombă. Când am trecut pe lângă el, băiatul mi-a făcut cu ochiul. Am răsuflat ușurată când am ajuns În cameră. Am sunat-o imediat pe Delia, o amică la care voiam să- mi las bagajul a doua zi de dimineață, ca să nu-l car cu mine În expediție, apoi am intrat În baie să fac
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cameră, am cerut Înapoi cheia de la recep- ție și am urcat Înapoi scările. Telefonul din cameră era la locul lui, pus În priză. Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului putea culisa În perete. Am răsuflat ușurată constatând că era agățat de perete simplu, În două cuie, iar zidul din spatele tabloului era intact și nu conținea nici un fel de ușiță sau spărtură. Sigur, totul fusese doar un vis ! Din fericire traficul a mers bine și am ajuns
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe masă o foaie de poezie proaspătă, dăruită de Sfântul Duh cu o seară înainte. În buimăceala dimineții, cu ochii mijiți de somn, o vezi pe masă în drum spre baie, o citești în timp ce te speli pe dinți și răsufli ușurat : iată, în fine o știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești încă în viață ! Căci ai în mână dovada vie că sufletul tău a trecut în seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o săvârșisem. Am plecat cu lulu și cu Soso la un bar din apropiere. I-am lăsat să se certe puțin între ei, apoi l-am ales pe lulu. După aceea ne-am aprins niște țigări, iar eu am oftat ușurată și i-am spus : — În sfârșit nu mai sunt virgină. Nu m-a crezut. Desigur, asta nu avea nici o importanță. Ne-am despărțit în cei mai buni termeni și nu ne-am mai văzut niciodată. În primul grad de distilare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fără habar de ce înfăptuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am început să caut claia de păr încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat cu ochii de privirea lui de ucigaș. Deși îl zărisem doar o secundă, în treacăt, în drum spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. L-aș fi putut recunoaște dintr-o mie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]