2,898 matches
-
dar picioarele m-au regăsit imediat, după care am luat-o iar la goană, printre panglicile negre și încâlcite ale gardurilor, drumurilor de acces, liniilor de cabluri. Nu m-a urmărit. Tot ceea ce am auzit a fost doar un „Hei“ uimit, rostit cu o voce atât de obosită, atât de sătulă de blatiști, cecuri false, trișori, de toți manglitorii de bani ai New York-ului... Prima companie unde mi-am încercat norocul a fost Trans-American. Mi-am pus hainele în ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putut continua în felul ăsta la infinit. Știu că a fost nevoie de o mână grea așezată pe umărul meu să mă facă să tac - nu era vreun polițist sau altceva asemănător, ci un oficial de la Airtrak, a cărui privire uimită și cuvinte grave de asigurare m-au convins în cele din urmă să-mi șterg lacrimile și să gâfâi de câteva ori în falset pentru a—mi regla respirația și să ies pe ușa de sticlă. Nu aveam nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
există creaturi, zeități, leviatani cumulus din amperi și spori care se agită la o înălțime de zece mii de metri. Ceva foarte vast și plin de furie ne-a sorbit în haosul său. Fălcile aflate deasupra capului nostru s-au deschis uimite. Oamenii vorbesc în limbi ciudate: până și vocea pilotului falsează și tremură în spasme. Nu, e New York, e încă New York, care se întinde să ne prindă inima cu degetele lui groase și tari. Sfidând toate avertismentele, m-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
destul de bine. A refuzat pălăria. Sper că n-am folosit prea multă apă, a spus el. — Prostii, prostii, i-a zis Gribb. Avem un rezervor mare pe acoperiș. Vino acum și arată-te Elfridei în toată splendoarea ta. O să rămână uimită. Au ieșit din baie și au intrat într-o încăpere perfect aranjată. Elfrida stătea, pe un șezlong, cu ghergheful în poală. Când au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor avea o amintire clară a pantelor superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de trepte înguste de piatră ce se așterneau domol chiar până la ușa Casei Grimus. Și totuși erau acolo. Erau reale. Vultur-în-Zbor clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
erai nidifug, ai fugit din cuibul în care te-ai născut. Dar nu din proprie voință, așa că ai devenit iarăși nidipet. îți cauți un cuib nou, nu? Admirabil. Absolut admirabil. Vultur-în-Zbor izbucni: — Grimus, ce înseamnă toate astea? Grimus păru ușor uimit. — Ce înseamnă, domnule Vultur? înseamnă, bineînțeles, moarte. Moarte, domnule Vultur - asta înseamnă viața. Lui Vultur-în-Zbor i se făcu deodată foarte frig. — Moartea cui? întrebă înfricoșat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor, zâmbi Grimus. Moartea mea, normal. A cui credeai? Asta ești tu: îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
superresponsabila soră mai mare. Deosebirea era atât de frapantă, încât între ele ar putea să fie o diferență chiar de zece ani. Din fericire, Duggie Sutton a apărut lângă mine înainte ca Suki să apuce să întrebe de ce sunt așa uimită. Pot să v-o fur pe fata asta talentată pentru câteva momente? Mă trase ușor deoparte și îmi șopti confidențial: Ce succes, draga mea! Arată superb. Sper că ești încântată. Bineînțeles că nu se potrivește cu spațiul ăsta, dar vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ăsta - ei, în fine, Charles al nostru era dependent de droguri. Ce zici de asta? Destulă heroină pură în sânge încât să omoare un cal. În ciuda tonului vesel, Hawkins se uita intens la mine. Probabil a văzut că eram sincer uimită. —Doamne, am murmurat. Charles de Groot, băiatul de aur, bomba blondă, un toxicoman. — Nu mai poți fi sigur de nimeni în ziua de azi. — Deci nu știai. Era o afirmație. —Bine, următoarea întrebare. Știi de la cine o lua? —Scutește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
franțuzesc, felul în care graseia erau încântătoare. Mi-a spus dintr-odată: Dar suntem lipsiți de maniere, Sam, vorbim numai despre grijile noastre. Îmi pare atât de rău. Ar trebui să întrebăm în ce stare este sculptura ta. Am rămas uimită. O pot repara, i-am răspuns. Îmi va lua ceva timp, dar va fi ca nouă. Doar că nu prea am chef să o gândesc din nou. Nota de plată va fi consistentă, a spus Sir Richard pe loc. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. În astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sângelui. Îmi spune că și ea „sângerează“. Se duce cam la o lună jumătate la Fundeni și-i scot un litru juma’ de sânge. Vorbește și ea absentă despre necazurile ei, ca și cum ar fi vorba de altcineva. Constată doar, puțin uimită. „Tare-i urâtă bătrânețea, Simioane.“ Îi dau dreptate, absent și înduioșat, de parcă i s-ar întâmpla altuia. Întotdeauna parcă belelele i se întâmplă altuia. Ne privim și văd în ochii ei tristețea vârstei care tot vine. Vede și ea, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu, „să vină veverița tocmai aici, în inima Bucureștilor“. Mi-a luat mâna și mi-a strâns-o, de parcă ar fi vrut să-mi treacă, în acea atingere, bucuria de a fi prins o astfel de neașteptată clipă, cu veverița uimită oprită de sunetele unei muzicuțe. „Dă-i ceva omului aceluia de cântă“, mi-a mai șoptit tatăl meu, scoțând câțiva bănuți și strecurându-mi-i. „E necăjit și i-o fi greu.“ I-am spus că nu pot să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-mi rămână cea mai pregnantă, însoțindu-mă acum în mersul meu pe drumul Luminării: umbra lui așteptând pe banca aceea ca eu, într-adevăr, să-mi sfârșesc coborârea, cu un orb cântând la muzicuță și o veveriță ascultându-l uimită. Dacă Ester ar fi stat lângă mine, dacă i-ar fi plăcut banca mea, poate, la rându-i, tatăl meu, de pe cealaltă bancă, ne-ar fi urmărit și el siluetele de fum, într-un târziu deplin contopite... Voi muri ocrotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se face persoană la persoană. Doar așa ne-a învățat și la știința ta care ne-o dă la carte. Că caracterul unei comunicări e dat de persoanele care o întreține. Eu aplic doar. Țandără o urmărea clătinând din cap, uimit, toropit. Fără să miște buzele, ca un ventriloc aproape, îmi șopti cele două duzini de cuvinte ale biografiei blondinei. Copilă de pescar necooperativizat, de la Ceatalchioi, lucrase la Sanepid, a luat-o de la deratizare și a dus-o direct la masteratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăcut. Bea rîse. De cum sosiră cafelele și mîncarea, m-am avîntat să mă lupt cu toate, fără nici o pretenție de delicatețe. Bea nu luă nici o Îmbucătură. Cu mîinile În jurul ceștii aburinde, mă observa cu o jumătate de zîmbet, curioasă și uimită. — Așadar, ce ai de gînd să-mi arăți azi, ce eu n-am mai văzut? — Mai multe lucruri. De fapt, ce vreau să-ți arăt face parte dintr-o poveste. Nu mi-ai spus tu deunăzi că Îți place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul conștiinței) care îl face pe individ să vadă lumea dintr-o dată ca fiind străină și opacă. Starea pe care o resimte omul în prima clipă este definită ca o “oboseală uimită” datorată contactului brusc cu o realitate ce i-a devenit străină. Revelația absurdului se produce în momentul în care “toate decorurile se prăbușesc” și poate avea loc fie în contact cu faptul cotidian cel mai banal, fie în momentul marilor
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
În așternutul lui, astfel că Oliver se sperie și o băgă sub pat. Curând Însă femeia Își reveni și, stropșindu-se În fața lui, Îl făcu cu ou și cu oțeț, aruncând cu tot ce se afla la Îndemână În capul uimit al masterandului, astfel că a doua zi Oliver era acoperit de zgârieturi și vânătăi. Noroc că la timpul potrivit, când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai ținea pe picioare. Dintre apropiați unii săriră să-l apere, făcând un zid în jurul lui. Veniră ajutoare și dintre furnici și dintre fluturi. Greierul se împuținase de tot, dar așa cum era, cânta, cânta încât și păsările cerului se adunară uimite. Greierașul se transformă în iubire pentru toată făptura, iar iubirea s-a făcut lumină, ce a cântat așa de minunat încât și oamenii au rămas uimiți, simțindu-se mici. Și lumina s-a ridicat deasupra tuturora, a mai stat o
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
împuținase de tot, dar așa cum era, cânta, cânta încât și păsările cerului se adunară uimite. Greierașul se transformă în iubire pentru toată făptura, iar iubirea s-a făcut lumină, ce a cântat așa de minunat încât și oamenii au rămas uimiți, simțindu-se mici. Și lumina s-a ridicat deasupra tuturora, a mai stat o vreme, devenind mai mare și mai mare, apoi și-a luat zborul în alte sfere ca să cânte și altor spații. 07 aprilie 2005 și cum cuvântul
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime nelămurite. El nu este, și poate că nu va fi niciodată, un narator omniscient. Este și va fi mai degrabă uimit, Înspăimântat și În același timp Îmbărbătat de ceea ce Îi este dat să povestească. Poate filmul să povestească În felul acesta? Prin ce mijloace? până vineri s-a tot tăiat la lemne pentru fabricație, iar sâmbătă am Început pregătirile, am Încălzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
A FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
le-ai văzut tu la grădina zoologică, cele care sar din creangă în creangă; și George se cățără într-un măr din apropierea sa și începu să sară din creangă în creangă și să strige ca o maimuță. Angelina îl privea uimită, nu îi venea să creadă nici ceea ce spunea vărul său, nici modul în care acesta se comporta. Acum ai priceput? o întrebă după ce coborî din măr. O să înveți și tu despre asta când o să fii ca mine elev de liceu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mamă, să știi că am făcut multă treabă. Ce treabă ai făcut? Am făcut curat în casă, am făcut mâncare, am avut grijă de porci, de rățuște, am săpat roșiile, le-am pus araci și le-am legat. Părinții priviră uimiți unul către celălalt și intrară curioși în curte, să vadă ce trebușoară făcuse fata lor. Mare le fu bucuria când văzură isprăvile copilei! Mama se supără foarte tare când dădu cu ochii de rățuștele atârnate pe sârmă ca rufele la
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Și tu, nobile cavaler, pe care întâmplarea te-a adus pe această insulă fermecată, ferește-te să nu te prindă în mrejele ei, căci vei fi prefăcut, ca și noi ,într-un copac, fântână sau stâncă. Rogero a fost foarte uimit când a auzit toate acestea. Iar Astolfo a adăugat că insula se afla în mare parte sub puterea Alcinei. Cu ajutorul surorei sale Morgana, ea reușise să despoaie pe o a treia soră, Logestila, de mai tot pământul ei pentru că întreaga
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]