130,170 matches
-
ar putea încăpea? Și ce fel de chip să vadă? "Trebuie să găsesc pe cineva cu care să stau de vorbă, m-am săturat să-mi rumeg gîndurile fără interlocutori," își spune. "Aici eu decid. Să vină cineva ca să mă uit în ochii lui!", porunci vocea-i de tunet. "Acum!", insistă cu glas mai moale. Dar știa că nimeni nu l-ar putea privi față către față; el însuși pe vremuri orînduise lucrurile în acest fel și se și grozăvise cu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
că v-ați fi certat. Apoi, Jupînul Corb să fure din sat o bucată frumoasă de brînză, ca asta pe care tocmai ați mîncat-o împreună acum. Așa: vei zbura cu ea în cioc și te vei așeza pe o ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Cele trei întrebări Trei întrebări îi puseră lui Adam, la bătrînețe, ai lui stră-stră-strănepoți: - Cum era, tataie, Grădina, mare sau mică? - Nu mai ține minte moșul la anii lui, of, of, of... - Cum era Șarpele, bun sau rău? - Vaaai... a uitat moșul, că e bătrîn tare... of, of... - Dar mama Eva? - Uau! 6. Reciclarea Șeherezadei Așa cum știi, Șeherezada, ca să-și scape viața, era nevoită să-i povestească gelosului și tiranicului ei soț, Riar-șah, cîte o frumoasă poveste în fiecare noapte. Ba
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Întîi nu văzu aproape nimic. Ceru înfrigurată să i se aducă ochelarii, căci, de atîția ani de cînd îi povestea fără încetare lui Riad-șah, îmbătrînise și nu mai vedea bine de aproape. Cu ochelarii pe nas, încă foarte neliniștită, se uită la copertă. Cartea nu avea autor. Căută titlul. - Grozav, exclamă apoi Șeherezada, răsuflînd în fine ușurată după ce-l citi, acum mai am ce povesti pentru mult, mult timp! Am scăpat! Pe copertă scria: O mie și una de nopți. 7
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în Vest stau să ațipească negustorii și bancherii. Mulțimea se oprește și se uită în oglindă ca și cum ar vrea să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de peste mări și oceane. Telegrafele bat știri pentru dudui sclivisite și domni cu abia mijite tuleie în barbă. Vânzătorii de acadele
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
aducă încoace. Spre surprinderea Marianei, cuvîntul doamnei Kiraly n-a fost vorbă-n vînt, măcar că i se confesase fără nici o speranță; calvarul datoriilor și datornicilor în care o băgase Remus îi tocise orice încredere în oameni și-n cuvîntul lor. Uite însă că-n săptămîna ce-a urmat, doamna Kiraly a umblat prin Arad pe banii ei, s-a interesat, a făcut investigații detectivistice, aflînd tot ce s-ar fi putut afla, lucruri deloc încurajatoare pentru Mariana: Ana Maria a fost
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
la patruzeci și ceva de ani, micuț ca un bibelou, rotofei, îmbujorat, delicat, de o seriozitate exemplară și pe care doar timiditatea excesivă îl reținea încă s-o ceară în căsătorie. Marianei i-ar fi surîs, și-ncă cum, dar uite că n-a fost să fie. Ea trebuia să plece, să fugă iarăși peste graniță - domnul Carsky a fost singurul din fabrică căruia i-a împărtășit planul ei, cu două zile înainte de a-l pune în aplicare. Dacă ăla s-
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
i-a împărtășit planul ei, cu două zile înainte de a-l pune în aplicare. Dacă ăla s-ar fi putut numi plan - să dispari, să-ți iei lumea-n cap, să dai cu sare-n urmă, să ștergi și să uiți iarăși și iarăși... Bineînțeles că Mariana regretă că nu se vor mai vedea, iar domnul Carsky a plîns. Mariana l-a luat de mînă și au coborît în curtea fabricii, în spatele unei hale, într-un loc mai izolat, ferit de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
nori și ceață saturată de burniță. A luat-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă pe două țevi înfipte în marginea unui drum de țară, pe care citi numele localității: Neusiedlersee-Burgendland - să țină minte unde
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pe malul lacului să se încălzească, ca o lighioană ieșită din mlaștină pentru un ritual diabolic, care s-o transforme în om. Lovi hainele de trunchiul unei sălcii să sară apa din ele, le scutură și le îmbrăcă la loc. Uitase, aha, verifică actele și cele două mii de șilingi din buzunarul canadianei ținuți într-o pungă de plastic. Nu se udaseră prea tare, nu mai era timp oricum să le lase să se usuce. Parcă ar fi stat să se însereze
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
printre niște dealuri joase. O luă într-aco-lo și parcă ar fi văzut-o îndepărtîndu-se, estompîndu-se în umbrele unui amurg nefiresc, apocaliptic. Dumnezeule, nu mă pierde! - a luat-o la fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și uite că tot nu se făcuse noapte. Dîrdîind, cu buzele vinete de frig, ștergîndu-și franjurii de muci care-i atîrnau peste bărbie cu dosul mînecii canadienei ude, făcea semn mașinilor care zburau parcă prin dreptul ei. După felul cum arăta, de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
exact în dreptul ei, cu portiera lîngă șoldul ei, un mercedes alb pe care-l asemănă instantaneu cu un înger salvator condus de un bărbat brunet, grizonat, cu trăsături ferme și bine proporționate - un actor sau un diplomat, își spuse, și uite că n-o întrebă nimic. Ceasul de pe bord arăta ora unu și jumătate și ea aștepta să se însereze, ca și cum timpul stătuse-n loc, se comprimase, iar omul se purta ca și cum fusese special trimis ca s-o ducă unde trebuie
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
zăngănitul ferestrelor, pînă ieșea la prima plimbare a zilei, Dumnezeule mare și bun, precum m-ai sculat din somnul în care zăceam ca o moartă, așa să mă scol din păcatul fărădelegii și nemulțumirii în care zac eu, leneșa, și uite că găsi în sfîrșit niște români de care să se lipească. Reuși să-i repereze cu ajutorul celor două gardiene care o interogaseră și o consultaseră în prima zi, și care făceau parte și din corpul de însoțitori-supraveghetori ai plimbărilor zilnice
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Ungaria în Austria și reușesc să evite în general lagărul ăsta, optînd se pare pentru variante mai bune. Mariana își aminti atunci că ea venise de bună voie încoace, trimisă de domnul Carsky, seriosul, cumsecadele și iubitorul domn Carsky, care uite unde o băgase, băga-mi-aș... ș...ț Pe lîngă plimbările prin parc și curățatul zăpezii, interviurile parcă i-ar fi adus și ele un strop de alinare, chiar și știind că nu-i e luată-n seamă nici o doleanță
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pensiuni primeau lunar de la statul austriac cîte două mii de mărci pentru fiecare emigrant găzduit, ceea ce era mai mult decît convenabil, aproape dublu față de cît ar putea pretinde închiriind localnicilor pe cont propriu. Îi povesti cît pătimise în lagăr, mă rog, uite că-n pofida regimului din lagăr, statul austriac înfia emigranți, le asigura condiții omenești și posibilitatea să-și găsească de lucru. Avea aici o cameră a ei, acces la baie și bucătărie, micul dejun și prînzul asigurate, iar la o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
încît primul lucru care o întrebă a fost de Ana Maria. Află ce știa de la doamna Ilona din Mako: i-a dat-o legea lui taică-său, fute-l-ar dracii de nemernic... Și taică-său cum se descurcă? Păi uite că-n vremea din urmă Remus o lasă pe mami s-o ia de la grădiniță sîmbăta și s-o țină la ea acasă sîmbăta și duminica. În rest, de luni pînă vineri Ana Maria stă pînă la patru la grădiniță
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Renunță, nu vroia și gata, împuțit, dar delicat în felul lui. Continuă s-o ducă cu mașina la magazin, dar la sfîrșitul primei săptămîni, cînd Mariana primi în sfîrșit trei sute de șilingi, îi ceru banii pe benzină. După ce că e împuțit, uite că e și zgîrie brînză. Se bucura la banii ei amărîți, poate unde ar fi vrut să se răzbune că nu-i cedase. După a doua săptămînă însă, nu i-a mai cerut nici un ban, dar ei deja i se
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați și spășiți Și-așteaptă
Îngerii de duminică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7361_a_8686]
-
o singură apăsare de buton, toate, deodată; aprinse la 8 seara, stinse la 1030, fix... Aprinse la 530 dimineața, stinse la ora 7. M-aș muta într-o garsonieră, vizavi, la etajul 3. Aș apăsa pe butoane și m-aș uita cum se aprind și se sting luminile. Zilnic, la aceeași oră: 8 și 1030, seara, 530 și 7 fix, dimineața. Aș butona, așa, o sută de ani. Luci Luci are o meserie comă: emailist. L-a angajat o companie din
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
trebuie să le dau o sută de mii de parai... Tot neamul meu n-are atâția bani". Și mai comandă o tequilla. Că tot e el latin lover. Mai nou, s-a apucat și de spaniolă. Când nu scrie, se uită la telenovele. Visează să se îndrăgostească de el fata unui baron al cartelului drogurilor din Mexic sau Columbia, să le dea stăpânilor lui o sută de mii de dolari (pentru ea, un mizilic) și să-l elibereze din sclavie. Iarna
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
numărul". Mobilul a fost inventat ca să-ți suni gagica și o voce cristalină să-ți răspundă: Ne pare rău, abonatul nu poate fi contactat deocamdată". Mobilul a fost inventat ca să ți se descarce când ești în concediu și ți-ai uitat încărcătorul acasă. Să auzi tot felul de melodii aiurea, să faci fotografii de care nu are nimeni nevoie... și să vorbești. Să vorbești, vorbești, vorbești... până simți că-ți zbârnâie creierii-n cap. Mobilul a fost inventat ca să ai all
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
tine - dar nu face, am alte lupte de câștigat. Tocmai atunci, o clipă numai, hindusul mă scapă din ochi: din spatele nostru mai vin niște seci, însoțind o fată într-o rochie roz. Unul îi ține o umbrelă. Cât nu se uită hindusul, o șterg spre scara avionului, dar trăgând cu ochiul înapoi. Fata duce o poșetă tot roz, accesorizată cu rochia, și sub braț ultimul disc Led Zeppelin. îl identific după copertă, știu toate discurile formației. I had a dream, oh
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]