7,855 matches
-
a celor din generația precedentă. A continuat cu amintirile inconfortabile ale celor de-o vârstă cu el. Cărțile care i-au adus celebritate încearcă să arate că nu poate exista absolvire fără confesiune, că nu încape iertare atâta timp cât se preferă uitarea. Dar și că iertarea n-ar trebui să fie exclusă aprioric. Trei dintre romanele lui Bernhard Schlink au apărut și la noi: Der Vorleser (adică Cel care-mi citea, nu Cititorul, cum a fost intitulată traducerea) reexaminează responsabilitatea germanilor care
Un terorist este un terorist este un terorist? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6474_a_7799]
-
veac și jumătate după ea. Am numărat, doar în ultimii douăzeci de ani, vreo douăzeci și cinci de titluri ce „continuă" întâmplările și viața personajelor din Mândrie și prejudecată. Dar nici celelalte cărți n-au fost lăsate să se acopere de praful uitării. Și Rațiune și simțire, și Emma, și Northanger Abbey, și Mansfield Park (e drept, n-am găsit nici o continuare a ultimului ei roman, Persuasiune, dar timpul nu e pierdut) sunt abundent acoperite de solzii aurii ai admirației postmortem și post-post
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
Ryan, acest Ariel modern, vorbește deschis toturor acelor persoane care asemeni lui, din diverse motive, și-au golit bagajul uman, și-au tăiat legăturile, și-au respins căderile și emoțiile pentru a fi deasupra, diafani, supremi, intangibili și singuri până la uitare.
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
Franța, unde se refugiase, și de unde a scăpat cu viață printr-o minune. După război s-a stabilit în SUA. Redeschiderea cazului se face însă, așa-zicând, pe jumătate. Mai exact, o primă jumătate din viața lui Feuchtwanger e dată uitării. Care, nici ea, nu e scutită de peripeții „ideologice". Cu siguranță că scriitorul german n-a fost antisemit și nu merita dezonoarea care i s-a tras de la un film ticălos. Când autoritățile americane i-au acordat cetățenia, ele erau
Cazul Lion Feuchtwanger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6491_a_7816]
-
va despărți". Pentru dragoste mai există timp, chiar dacă biologic măsura lui este precară. Povestea de dragoste dintre Irene și Esposito reîncepe, firul rupt de neîndemânaticul procuror este reînnodat cu cel al romanului. Vârsta înaintată a personajelor este și ea iluzorie, uitarea pe care o recomandă Morales implică o formă de moarte, doar amintirile sunt vii și există mii de trecuturi, spre exemplu cel în care el își amintește că ultimul lucru spus de iubita lui se referea la un ceai cu
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
multe ori doborâte, Zatopek nu mai înseamnă astăzi decât o pagină glorioasă a atletismului ceh și mondial, consultată eventual de fanii acestui sport și de tehnicieni. Cartea lui Echenoz, scriitor francez contemporan de prima linie, vine să-l scoată din uitare transformându-l în personaj de roman. Viu, complex și atașant, proiectat pe fundalul epocii pe care a străbătut-o. Hazardul începuturilor competiționale, evoluția când lentă când vulcanică, gloria, declinul și sfârșitul dramatic al activității sale au fost în bună măsură
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
mea pleacă, și moartea - împreună".) Deja damnat, profetic, în sincopatul dus-întors al respirației gâfâitoare în naveta ei infinitezimală dintre viață și neant, Don Quijote-César ca oricare ins slab de înger cerca să-și imagineze joia lui de ieri, răpusă de uitarea cruntei beții de viață, pentru ca Suprema Voință permițându-i, prin proprie voință, de om, să mai îndure hazardul câtorva zvâcniri sau simple gesturi sub botnița statuilor (patina verde și excrementele hulubilor), astfel sfidând în parafrază fraternul „de te-ndeamnă de
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
de teme cu virtuți filozofice. De pildă, afli că, pentru spiritul uman, noutatea absolută trece neobservată, având nevoie de o latură de vechime previzibilă, că prea multă memorie dăunează creației, blocând libertatea izbucnirii spontane (omniscienții sunt în genere sterili), că uitarea e corespondentul biologic al mântuirii, că opusul inteligenței nu e prostia ci naivitatea, că iubirea e salutară prin caracterul ei sacrificial, sau că, în fine, deznădejdea nu e lipsa speranței, ci învârtoșarea ei în clipele de criză (deznădejdea e începutul
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
poeți ardeleni. Dacă îi lăsăm la o parte pe pionierii liricii de dincolo de munți (cum se spunea odată), nu mulți dintre poeții, celebri cândva, ai Ardealului mai sunt pomeniți în istoriile literare sau în manualele de școală. Au fost dați uitării, pe drept sau pe nedrept, Emil Isac, Mihai Beniuc, Ștefan Baciu, Emil Giurgiuca, Aron Cotruș, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Alexandru Andrițoiu, Ion Brad Tiberiu Utan și alții. Strălucește încă, dar parcă mai palidă decât altădată, steaua lui Lucian Blaga. Ion
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
urmărind procesul de universalizare a acesteia, Universul complex al poeziei marelui argentinian este impregnat de aluzii culturale, profesând un veritabil cult al intertextualității. Până și marea din poemul omonim este una culturală, memorie a faptelor lui Ulise și Sindbad. Paradoxal, uitarea este, și ea, o temă preferată. Derizoriul ei, acceptat cu o anume seninătate, exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
o anume seninătate, exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian. Dureroasă este, pentru poet
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian. Dureroasă este, pentru poet, magia vieții, urmată
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
o altă dimensiune. Ce înseamnă instanța memoriei? M.V: M-a preocupat, în ceea ce scriu, ideea de mărturie. Am trăit lucruri pe care mi-am dorit să le transmit sub formă de metaforă literară uneori, tocmai pentru ca să nu se instaleze uitarea peste anumite drame umane și istorice. Am scris și o piesă despre pierderea memoriei, de altfel... Am descoperit de asemenea că Estul Europei și Vestul Europei nu au nici aceeași formă de memorie și nici o memorie comună... Pasiunea mea pentru
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
în seara următoare și aceste versuri/ încât nu m-am mai mirat că marele editor m-a refuzat/ bine i-a făcut” (pp. 56 - 57). Nu-i deci o întâmplare că, sub raport tematic, numeroase poeme instrumentează delicate ritualuri ale uitării (să uiți, dar de crăciun). De aici și jocurile de cuvinte, de aici și umorul. De aici, la urma urmelor și poezia. Pe care Nicolae Prelipceanu n-are cum s-o piardă.
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
Colege Dans&Theater din Olanda, Asociația A&A Associated Artist, Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București, Centrul Național al Dansului București, Conservatorul de Muzică București și Teatrul Constantin Tănase București, unde am și văzut spectacolul. După Exil în pământul uitării și Tentațiile Sfântului Anton, recenta colaborare cu dansatoarele olandeze a reconturat modalitățile proprii de expresie coregrafică ale Andreei Tănăsescu, aflată într-un moment bun al creației și într-o bună conlucrare cu partenerii muzicali. În fiecare dintre piesele recitalului realizat
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
Idem, Astra, roman epistolar, traducere din limba germană de Grete Tartler, București, Editura Humanitas, 2011, 236 pag. „Cărți din alte timpuri sau vorbind despre lumi de altădată... Cărți venerabile, cu patina vremii, cărți de preț, multe căzute pe nedrept în uitare... Cărți cu savoarea unui vin nobil și vechi, redescoperite, recuperate și redate lumii de azi.” Astfel sună descrierea pe care Editura Humanitas o face uneia dintre recent lansatele colecții, „Vintage”, și în care, pe lângă cărți precum Amintiri de la Junimea a
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
dimensiunea universului lor. Consistența operei lui Caragiale rămîne, însă, intangibilă orice am face sau nu am face în anul acesta. Exercițiul pe care l-am descifrat în ideea de „Anul Caragiale” mi s-a părut a fi acela legat de uitare. Nu uitarea unui clasic, ci uitarea de noi. Scrierile lui sînt jocuri cu mii de oglinzi fascinate să prindă fragmente de imagini, de chipuri, schițe și portrete, de tăcute sau ludice ipostaze ale ființei noastre în tot felul de situații
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
lor. Consistența operei lui Caragiale rămîne, însă, intangibilă orice am face sau nu am face în anul acesta. Exercițiul pe care l-am descifrat în ideea de „Anul Caragiale” mi s-a părut a fi acela legat de uitare. Nu uitarea unui clasic, ci uitarea de noi. Scrierile lui sînt jocuri cu mii de oglinzi fascinate să prindă fragmente de imagini, de chipuri, schițe și portrete, de tăcute sau ludice ipostaze ale ființei noastre în tot felul de situații mai mult
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
Caragiale rămîne, însă, intangibilă orice am face sau nu am face în anul acesta. Exercițiul pe care l-am descifrat în ideea de „Anul Caragiale” mi s-a părut a fi acela legat de uitare. Nu uitarea unui clasic, ci uitarea de noi. Scrierile lui sînt jocuri cu mii de oglinzi fascinate să prindă fragmente de imagini, de chipuri, schițe și portrete, de tăcute sau ludice ipostaze ale ființei noastre în tot felul de situații mai mult sau mai puțin spectaculoase
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
se vedea Gh. Chivu et al., Dicționarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche), iar împrumutul cult circumstanță avea forma țircumstanție (tot la Dosoftei, ulterior și la Cantemir, conform înregistrărilor din același dicționar). În vreme ce împrejurstare și împrejurstanț ie au intrat în uitare, circumstanță și împrejurare rezistă foarte bine: primul mai ales ca termen de specialitate, al doilea - ca termen curent. În dicționarul academic al lui Laurian și Massim (1871- 1876), împregiurare era înregistrat (în forma care evoca mai bine sursa latină) și
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
plăcute ocazii de aducere aminte celui care nu și-a asumat nici până astăzi ororile mineriadelor”, se arată în comunicatul UNPR remis vineri NewsIn. În cest context, UNPR consideră că declarațiile făcute la adresa lui Cristian Diaconescu sunt cauzate “de o voită uitare”. “Uniunea Națională pentru Progresul României consideră că declarațiile recente ale președintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, în legătură cu campania pentru alegerile locale din 2008, au fost cauzate de o voită uitare și negare a realității pe care domnia sa o cunoaște
UNPR: Iliescu are nostalgia parcurilor bucureştene pline de mineri () [Corola-journal/Journalistic/47236_a_48561]
-
făcute la adresa lui Cristian Diaconescu sunt cauzate “de o voită uitare”. “Uniunea Națională pentru Progresul României consideră că declarațiile recente ale președintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, în legătură cu campania pentru alegerile locale din 2008, au fost cauzate de o voită uitare și negare a realității pe care domnia sa o cunoaște foarte bine. Tributar școlii politice care l-a produs, Ion Iliescu vrea să rescrie istoria recentă prin declarații deplasate și mincinoase. În aceste condiții, îi reamintim faptul că domnul Cristian Diaconescu
UNPR: Iliescu are nostalgia parcurilor bucureştene pline de mineri () [Corola-journal/Journalistic/47236_a_48561]
-
vrut să se răzbune pentru timpul pierdut”. În termenii descriși de René Girard, iubirea egoistă, mediată, înscrisă în triunghiul dorinței, funcționează ca un bumerang care revine pentru a lovi subiectul fără știrea lui. La polul opus, pasiunea autentică, nemediată, presupune uitare de sine și proiectează subiectul spre Celălalt, în linie dreaptă și cu viteza fulgerului. Grație Ilonei, Apostol descoperă adevărata iubire, care-l îndepărtează tot mai tare de punctul de pornire, în vreme ce perspectiva maritală a relației cu Marta îl obliga să
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
York, un actor subtil, cu multe mijloace la îndemînă. E foarte viu și puternic ce se petrece pe scenă două ore și ceva, așa încît chiar și neîmplinirile se estompează. Scene întregi se refac în amintirea mea. Cimitirul, vîntul, praful uitării, supa pe care bătrîna și bolnava Gabrielle o amestecă cu pulberea din urnă a iubitului ei, mișcarea ireală a obiectelor, trecerile de la un moment la altul, finalul spectacolului. O masă și opt personaje. Stau împreună și-și trec, din mînă
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
străin”, adică într-o revistă „colorată”, o revistă de tip magazin, surprinde în mod plăcut. Este o opțiune, ce se cade lăudată, a publicației amintite, aceea de a atrage atenția publicului larg asupra adevăratelor modele morale și culturale românești. Împotriva uitării În ORIZONT nr. 7, Micaela Ghițescu publică ample fragmente din cartea Între uitare și memorie, în curs de apariție la Editura Humanitas. Sunt pagini tulburătoare, care completează dramatica frescă a regimului comunist de la noi: „Prietena mea Mariana fusese ridicată de pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]