5,157 matches
-
cele purtate cu actori. Îl îndrăgea pe Teodorescu, cu care se întâlnea în anumite cercuri și cu care schimbă impresii, Cristea îi era vecin, iar Surdea era căsătorit cu o fostă colega de liceu. Să fie senzația aceea delicioasă, demult uitată, că ar fi putut deveni obiectul atenției unui bărbat, fie el chiar mai tanar? Își petrecu noaptea gândind. Nu un plan de afaceri că de obicei, nu o nouă strategie de marketing și nu clauzele unui contract extern, ci gândindu
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
vină; numai eu sunt nepoftitul intrus cu inima, suflet și chip al acestui vremelnic canton din apă, lut și nisip. Numai eu, exilat într-un timp nedorit, ca un condamnat ce-și cară în lanțuri speranțe perfide trag după mine uitate păcate, ispite avide, și vini nemărturisite vreodat'. Nu loviti umbra! nu are nicio vină; în fiecare noapte de trupul meu se anină și...când obosite rugile-mi tac, în căință ca un ascet, ea își mișcă buzele-ncet. Referință Bibliografică
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
cuvântul. Nefiind din stirpea lui Iov, sau poate e doar o cochetărie bine mascată, Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu are îndoieli, specifice marilor creatori, asupra operelor pe care le lasă posterității: „Când va fi ultima zi tot ce am spus/ va rămâne uitat undeva într-o taină,” (Ultima zi) Noi pariem că nu! Ion Lazăr da Coza Referință Bibliografică: FRIGUL ÎNSINGURĂRII - Volum de poezie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1016, Anul III, 12 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
simțit și anticipat vederea într-o continuă cădere a lumii, nu a omului. În poezia lui, vom vedea că lumea este o entitate deosebită de om, lumea exprimând sensul întunericului, pe când omul, creația divină, sensul luminii: „Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător” (CU VOI... (1965:131), singurătatea fiind consfințită în meditație, iar nepăsarea să fie față de pângăritori și de profani, tocmai pentru că poetul cunoștea faptul că de aceștia are cine să se preocupe, judecându-i la ceasul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Bisericii care se întâlnește cu alt papă, ceilalți ducandu-si misiunea până la moarte (cu anumite excepții ce s-au abătut de la rigoarea acestei misiuni, fără un motiv prea justificat pentru a renunța la pontificat, 4 la număr într-o istorie uitată și profana=ca atare neluandu-se în considerare, reprezentând excepțiile neconforme acestei misiuni); a devenit realitate de această data datorită Sanctității Sale, ce a făcut posibil ca prin sfințirea să că Pontif, predecesorul său la Sfanțul Scaun să fi devină
UN PAPA FERICIT! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350568_a_351897]
-
tu mă poți trece ușor, Și-aș fi vrut... să te scriu, poezie. Te-am văzut la un poale de munte Clipocind picături de izvor, Se săltau ciocârlii să asculte Cantul tău, din cuvânt, 'nălțător. Te-am zărit, pește lumea uitată În iubiri, de perechi, pe ălei Într-un picur de vânt, agățata, Peste ramul cu florea de tei. În demultul cuvintelor tale... Unde floarea plăpânda, de mac. Adunase tot roșu'-n petale Să trezească iubiri, care tac. Te-am văzut
AŞ FI VRUT SĂ TE SCRIU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350605_a_351934]
-
cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese degetul murdărit cu tuș, peste hârtia deja completată. Acestea sunt pățaniile familiei mele, în vremuri de mult trecute, dar niciodată uitate. Dacă încă îmi mai amintesc de acele momente petrecute în vremea copilăriei mele, se dovedește că nu sunt pe deplin șterse din memorie. Ele au lăsat urme adânc imprimate în psihicul meu de copil, ca și în a celor care
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
aripile bulevardului din centrul Bucureștiului ... ), Dumitru K. Negoiță, din Rușavățu-Viperești- Buzău, cu o biografie de lucrător în diverse meserii, inclusiv de arbitru de fotbal, cu multiple pasiuni de colecționar (Am descoperit prin zona căutărilor pe multimedaliatul, erou național și monah uitat, Iorgu Cosma, monahul Gherasim, cel care a ținut în mâini, cum spun înaintașii, atât Steagul Țării cât și Sfânta Cruce), Elena Adriana Răducan, profesor, traducător, poet, dramaturg, gramatician etc. (Îndoielile au prioritate în viață. Lucrurile mari cuprind o frescă a
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber
ACESTA ESTE ORAŞUL...(COLOANA A ŞAPTEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351248_a_352577]
-
rană veche-mi bate-n puls adun părinții de pe cruce cu veșnicia ce i-a smuls. din lutul orelor finale tristețea iarăși îmi dă rod aș vrea să pier pe căi astrale și umbra mea pe eșafod. mă-ncearcă amintiri uitate și răni primare din alt veac aș vrea să le adun pe toate bogat de ele, dar sărac. aș vrea să mă întorc acasă în cuibul meu de la-nceput să caut cheia de la casă și umbra ta să ți-o
DE TINE MAMĂ IAR MI-E DOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351267_a_352596]
-
de teatru absurd ale lui Eugen Ionesco sunt o încercare de a ridica puțin pătura gri a cotidianului anost, pentru a descoperi sub ea „o lume neatinsă”(...) Analog sculptorului Brâncuși, și Ionesco caută permanent o esență ascunsă, o realitate vitală, uitată, necunoscută până acum, care se ascunde în dosul unei lumi aparente. Probabil că idealul acesta artistic, tinzând spre un adevăr clar și simplu, în căutarea unei „uși” poetice, în dosul căreia se află realitatea lepădată de straiele ei lumești, este
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
vine din tainicul infinit, pe care pre-creștinul neam al Dacilor îl întâmpină, îl apela și-l venera sub teonimul Dumnezeu. De unde putem deduce că noi, cei de astăzi, urmașii Conștiinței Daciene din „illo tempore”, suntem abia respirări ale Divinității, aproape uitate schije sau picături din Sfințenia Sa și, așa cum niciodată picătură nu poate fi Ocean, tot așa, niciodată, omul nu poate să fie Dumnezeu, Întregul! În acest fel, prin conștientizarea generalizată a sacrelor lor rădăcini primare, rumânii se spiritualizează, adică se
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
colaboratorii săi, avându-l astfel, între noi și mai cu seamă întru noi, pentru care fapt mă rog ca Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala și dăruirea de care a fost în stare, fiind convins că nu va fi repede uitat, deși de multe ori suferim de această maladie - a nerecunoștinței, fiindcă efortul și aportul său au fost foarte consistente, făcându-se adeseori referire la el așa încât, după cum am aminitit și mai sus, Ierarhul Vasile Coman al Bisericii noastre strămoșești și
PREA SFINŢIA SA DR. VASILE COMAN – EPISCOPUL ORADIEI (1910 – 1992) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351414_a_352743]
-
Evadare Lui Andrei Codrescu Copilăria mea stă furișată În piețele dispărute ale orașului, Năluci de mult uitate mă vizitează, Am ascultat limbile pământului, Germana, rusa, româna, Am înțeles că toate păsările au dreptul Să zboare, dar nici un drept nu este garantat, Un singur moment desparte viața de moarte, Un moment pe care nu oricine îl înțelege, Un
EVADARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351463_a_352792]
-
Acasă > Versuri > Minipoeme > Haiku > CONCURS SĂPTĂMÂNAL, 211 Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Manuela Dragomirescu - 22 de puncte, cu poemul nr. 2 șevalet uitat - un nor se scutură pe nudul din tablou Locul I- Cezar Ciobică - 22 de puncte, cu poemul nr. 35 noaptea strigoilor - gravida-și unge burtă cu usturoi pisat Locul ÎI - Ildiko Juverdeanu - 21 de puncte, cu poemul nr. 24 raze
CONCURS SĂPTĂMÂNAL, 211 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351475_a_352804]
-
sădi în orice suflet bucurie și-o inocență de copii! De parcă Dumnezeu se plimbă de mînă lin cu fiecare, cînd totul sună a colindă, și a zăpadă-aromitoare... Un dor de transcendent se-arată în ochii tuturor cuminte, ca o memorie uitată a unei vechi cunoașteri sfinte. Ne amintim c-am fost odată și noi în sîn de Dumnezeu, cu îngerii planînd în joacă spre un destin de semizeu... Vom dărui oricui iubirea, și chiar dușmanii ni-i iertăm, căci e în
ANGHEL POP, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351488_a_352817]
-
în clinchet din clopoței- lăcrămioare scuturate de cer fulgi inocenți în dorul crăpat la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl ascund sub ruine înerbate de uitată cetate reîntregindu-te sub pleoape închise prin lumina din vis fără țintă alerg în surdina- mecanismului ticăind obosit de cleiul-rugină strângând împrăștiate rămășițe în drum către tine din mine să adun într-o continuă vină neștiută- cutezanță de pradă căzută în
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
doar patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar pe nume. Moșneagul iese-n
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
Și armele, și stema ruginite; Doar un castel, cât un crâmpei de țară. Pierdute-n timp, tăcerile totale În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de uitate decaloguri - Poruncile cuprinse-n zece puncte. Pe stema princiară, cenușie, Nici cea mai slabă pată de lumină- Opacitate fermă și deplină- De-a fost ceva, nicicum nu se mai știe. Un cuib vestit cu faima lui apusă- Au dispărut și
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
zările, Fluiera marile, Nu te-am chemat Să îmi cânți, Ecou. De El te-a trimis Liniștea să-mi tulburi, Visele să-mi bântui, Zâmbetul să-mi spulberi, Spune-i să mă uite, Spune-i să ma-ngroape -n dimineți uitate, Spune-i că nu-mi pasă Că dorul l-apasa, Ca sufletu-i plânge, Ca lacrima-i curge, Că timpul se scurge, Și viața îl frânge. Și dacă tot nu vrei să pleci, Mă bântui, Tu, Gandule, Nebun trimis de
TU, GANDULE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350876_a_352205]
-
în Africa, dacă nu chiar pe întreg pământul. Mi se pare ridicol să cauți pretutindeni pietre antice și orașe în ruină pentru a afla cum trăiau oamenii în trecut, când aici, în Africa, își duce o existență grea, disprețuită și uitată, cel mai vechi trib din lume” (p.57). Laurens van der Post a realizat, intre 1955-56, un serial de 6 episoade despre boșimani, la cererea BBC. Purtând același titlu cu documentarul BBC, în 1958 publică volumul Lost World of the
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
mele, Ruth și Esthera, Iosif cel vândut ca sclav, Complotul nereușit al lui Iov, Autoînvinovățirea ca formă de lașitate, Culorile vidului, Tăcere nocturnă-tăcere mortală, Les fleurs du mal, Misiune și promisiune goală, Dialog fals și un duet lamentabil, Culegătorul snopilor uitați, Cuvântul spus în pianissimo, Purtătorul neantului, Fraternitatea fratricidă, O luptă pierdută cu tăcerea cuvântului, Violența tăcerii, Cuvântul ce astupă adevărul, O a treia dimensiune - lăcomia, Dumnezeu își asumă toate riscurile Tăcerea nu este Frumoasa din Pădurea Adormită, Istoria ca improvizație
EXILUL CUVÂNTULUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350928_a_352257]
-
în clinchet din clopoței- lăcrămioare scuturate de cer fulgi inocenți în dorul crăpat la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl ascund sub ruine înerbate de uitată cetate reîntregindu-te sub pleoape închise ... Citește mai mult Toamne cu primăveri târziininge viscolit cu jocuridureri și misterîn clinchet din clopoței-lăcrămioare scuturate de cerfulgi inocenți în dorul crăpatla voia întâmplăriise aștern purinemotivata absență lasă buzele arsejivinei pe moarte urlând în pustiude
CAVALERUL RĂTĂCITOR [Corola-blog/BlogPost/351565_a_352894]
-
mult Toamne cu primăveri târziininge viscolit cu jocuridureri și misterîn clinchet din clopoței-lăcrămioare scuturate de cerfulgi inocenți în dorul crăpatla voia întâmplăriise aștern purinemotivata absență lasă buzele arsejivinei pe moarte urlând în pustiude explozia cuvântuluice îl ascund sub ruine înerbatede uitată cetatereîntregindu-te sub pleoape închise...
CAVALERUL RĂTĂCITOR [Corola-blog/BlogPost/351565_a_352894]
-
lumii”, Nicolae Băciuț în receptări critice”, “Lentila de contact”, “Presa culturală mureseană. Reviste, jurnalisti. Repere”, și cartea Cezarinei Adamescu, “Privire în inima cărții” - mărturisește autorul. “Poemele mele cele de toate zilele și nopțile” - “poeme scrise în ultima vreme, ori poeme uitate, din alte vremuri - alcătuind substanța acestei mirabile cărți, “toate cuprinse într-o cifră, într-o vârstă, într-o vamă”. Poeme reflectate în “aura respirației, inspirației”. Scrise pe niște petice de hârtie, ori, așa cum spune poetul, “pe colțuri de cer”. Cu
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]