5,770 matches
-
aspre care de opzeci de ani lucrau pământul darnic și bun ca soarele. „Ce vremuri! Parcă ieri amestecam pământul cu paie, punându-l în forme de lemn, și făceam chirpiciul pe care îl uscam la soare în șanțul de pe marginea uliței. Umăr la umăr cu biata mea fomeie, după o lună de uscat, am început să zidim această căscioară. Fără ea, să mă ierte Dumnezeu!, acum parcă e un cavou. Un copil am avut, că s-a îmbolnăvit muierea, așa pot
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: „Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul ... Tu, flăcău,... mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță, Ai să te rogi mult și bine! ... ” ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite ... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă ... copiliță. Zău, nu știu de ne iubeam, Poate
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
poetul propriei sale căutări. Nu lipsesc nici imaginile descriptive puse cu migală pe soclul metaforei , dar și a celorlalte figuri de stil cu rolul de a înnobila și de a sacraliza realul : ,, Cerul e sprijinit de vârful căpițelor de otavă'', ,,ulița din capătul de sus al lumii'', ,, satul plutește pe aripile norilor'', ,,trece nepăsătoare nemurirea'', ,,cărarea necosită a sufletului''. Lumea satului e pentru el oglinda vastă în care îi reconstituie înfățișarea. De un spațiu privilegiat se bucură ciclul de poezii religioase
MENUŢ MAXIMINIAN- UN POET AL METAFOREI, RECENZIE DE MIRCEA DOROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345243_a_346572]
-
unde le-a dat încredere scriitorilor si publiciștilor români, mai puțin cunoscuți, în valoarea lor creatoare. Pe Oamenii Mari, cei care au rămas modelele neamului îi numea „Înțelepții secreți ai nației”: „Școala lor era altundeva. Ei erau ca Socrate pe uliță , în biblioteci, la Academie, într-o Academie care avea marile grădini de Lyceum; așa îmi apar acum, din perspectiva memoriei care transfigurează și explică, marile grădini în care îi întâlneam ... Și am încredințare că trăim într-o lume ce ne
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
forțat, anterior, demisii fără că oamenii să fie dovediți, ulterior, vinovați, acum ar fi fost normal că parasimpaticul Fenechiu să demisioneze. Am fi avut convingerea că procurorii sunt oameni verticali. Că au dovezi solide. Dar așa, alergând cu Biblia pe uliți, ne-am umplut de NUP-uri. Tasta 3 e supertocită ! Numai anul trecut au fost peste o sută de oameni găsiți nevinovați de Justiție. Posibil o sută de vieti distruse. Cum au fost sancționați procurorii, care le-au fabricat dosarele
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+11!): LA BALAMUC, BIRJAR... ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345383_a_346712]
-
cari se numesc în limba poporului crai. Aceștia intrând în curtea domnească, pe când Bimbașa Sava lipsea, jăfuiră de toate, fără a lăsa nici măcar praful prin case. Găsind acolo semnele domniei, adică tuiurile și stindardele, se preumblau cu ele pe toate ulițele orașului.” La apariție, romanul „Craii de curtea veche”, s-a bucurat de elogiile mai tuturor criticilor de la Perpessicius până la poetul Ion Barbu. Și nu este un roman propriu-zis ci mai mult o narațiune lipsită de arhitectura compozițională a unui roman
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
codoșii și măsluitorii”. Pirgu reprezintă prezentul, Pașadia și Pantazi poezia trecutului. Simpatia scriitorului se îndreaptă către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
eu la muzeul din Gara de Nord. Pe la jumătatea drumului a trebuit să ne ascundem urgent pe un drum lateral. Din față venea o mașină rusească și mai urâtă decât locomotiva și făcea un praf că nu mai vedeai nimic cât era ulița de lungă. După un timp, s-a mai luminat. Praful se așezase pe casele de la drum și pe pomii din jur și păreau acum poleiți cu nisip Două babe mai deștepte udau strada din dreptul lor crezând că în felul
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
cosească mai multe brazde, îi zise lui Ionuț să nu plece de-acasă, să nu-i dea iarăși bătăi de cap, lăsând casa descuiată și singură. Dar poți să te pui cu un copil? Acesta ieși doar un pic pe uliță, doar cât să se uite în vale, să vadă ce mai e prin sat. Ceva îi atrase curiozitatea: mai în vale, pe toloacă, luceau mici ochiuri de apă, ca niște minuscule lacuri. De bună seama, în urma ploii furtunoase de ieri
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
pădure, ai înțeles, mamă ?...glasul Soniei îl făcu să-și întoarcă privirea și atunci mamă-sa îl sărută pe amândoi obrajii, spunându-i Dragu- mamii, drag...Dimineața era mereu frumoasă, chiar dacă ploua, chiar dacă se întâlnea cu moș Ion Oracă pe uliță,cel care îi spunea că are o țigară cu motor între buze, de fapt el ținea și-n somn țigara lui Mărășești între buze, o trecea dintr-o parte în alta a gurii, stinsă, aprinsă sau cum era, o smotocea
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
de aceeași categorie socială cu ei, că erau pe plajă toate reprezentările societății românești, inclusiv dintre cei cărora le atârnau la gât lanțuri groase dintr-un material galben de puteai să legi și ursul cu ele să-l plimbi pe ulițele satelor. Relațiile dintre Dalia și Sorin au intrat și ele în normalitate după ce acesta a revenit din apă. Acum purtau o discuție civilizată ca între doi tineri de vârstă apropiată, uneori chiar filosofică, funcție de tema ce le trecea prin mintea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
o mare dragoste de aceea citeam foarte mult chiar dacă nu aveam lumină electrică,citeam învățam la lampa cu gaz. Obiecte ca :româna,istoria,muzica,geografia îmi captau în mod deosebit atenția. La orizont se pare că soarele răsărea și pe ulița noastră.Școală de tractoriști,calificare la mână,cum să ratezi asemenea ocazie? Tata s-a înscris la școalăde tractoriști,care ne va salva de la traiul greu.Eram pe atunci elevă în clasa a cincea și îl întrebam pe tata ce
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
și nu mă recunosc! Parcă sunt alta pe zi ce trece. Nu știu dacă mai înțeleaptă, dar....mai bătrână cu siguranță! Închid ochii, să mă caut printre amintiri și gândul îmi fuge în îndepărtata copilărie, printre troiene de zăpadă și ulițe-nfundate. Îmi amintesc, ca prin vis, de iernile de altă dată, când din cer picau fulgi mari și pufoși de zăpadă,de un alb imaculat, care se așterneau peste tot , formând un covor moale și pufos, iar când gerul năprasnic
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
rece de iarnă sfredelea în ea cu razele strălucitoare, împrăștiind sclipiri de diamante multicolore. Pe acoperișurile caselor mici, se așeza atâta zăpadă, încât coșurile de fum nu se mai zăreau, lăsând impresia ca fumul iese pe furiș, chiar din ea. Ulițele satului, cât și drumul comunal deveneau uneori impracticabile. Cu greu, ,,plugul de lemn" putea da în lături zăpada pentru ca mașinile, destul de puține la număr, să poată circula . Pe porțiuni întinse de drum (drum de țară, neasfaltat la vremea aceea) se
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
Cine-mi este bodyguard! Dracul! - Pardon! Domnul dracu! Ștefan se îmbrăcă ca la armată! După câteva minute își încălecă armăsarul și ieși pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt de parcă avea picioroange. Ștefan alerga călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luă muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un cangur câte patru-cinci pași, depășindu-l. În câteva secunde acesta se făcu nevăzut. Tânărul avu tendința să se oprească, dar din negură
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
se spălă pe ochi, atâta cât îi lasă pe copii inima să se spele, gustă câte ceva din bucatele puse de bunica pe prosopelul de pe măsuța din odaia-bucătărie, apoi se furișă afară din casă, să vadă ce se petrece nou pe ulița care trece prin toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță, se cățăra pe răzlogii de la gardul dinspre ogor, de unde admira fel de fel de treburi ce
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
măsuța din odaia-bucătărie, apoi se furișă afară din casă, să vadă ce se petrece nou pe ulița care trece prin toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță, se cățăra pe răzlogii de la gardul dinspre ogor, de unde admira fel de fel de treburi ce se petreceau pe uliță și pe la gospodăriile din jur, îndeosebi cele de pe dealul Paltin, de vizavi. De cele mai multe ori, Motocel, pisoiul, îl căuta pe
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță, se cățăra pe răzlogii de la gardul dinspre ogor, de unde admira fel de fel de treburi ce se petreceau pe uliță și pe la gospodăriile din jur, îndeosebi cele de pe dealul Paltin, de vizavi. De cele mai multe ori, Motocel, pisoiul, îl căuta pe uliță, făcându-i mare plăcere să se gudure pe lângă el, sau îl implora să îl ia în brațe. La un
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
se cățăra pe răzlogii de la gardul dinspre ogor, de unde admira fel de fel de treburi ce se petreceau pe uliță și pe la gospodăriile din jur, îndeosebi cele de pe dealul Paltin, de vizavi. De cele mai multe ori, Motocel, pisoiul, îl căuta pe uliță, făcându-i mare plăcere să se gudure pe lângă el, sau îl implora să îl ia în brațe. La un moment dat, ceva interesant îi fu dat să vadă trecând pe uliță: un om îmbrăcat ciudat, cu pălărie largă, neagră, bundiță
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
vizavi. De cele mai multe ori, Motocel, pisoiul, îl căuta pe uliță, făcându-i mare plăcere să se gudure pe lângă el, sau îl implora să îl ia în brațe. La un moment dat, ceva interesant îi fu dat să vadă trecând pe uliță: un om îmbrăcat ciudat, cu pălărie largă, neagră, bundiță albă, din piele de oaie, cu margini din blăniță neagră, pantaloni grei de stofă țesută din lână neagră, pentru sumane. Acum, în plină vară, omul urca liniștit pe uliță, ținând în urma
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
trecând pe uliță: un om îmbrăcat ciudat, cu pălărie largă, neagră, bundiță albă, din piele de oaie, cu margini din blăniță neagră, pantaloni grei de stofă țesută din lână neagră, pentru sumane. Acum, în plină vară, omul urca liniștit pe uliță, ținând în urma lui un cal de căpăstru. Pe spinarea calului era prinsă strâns în chingi o desagă, pesemne cu ceva merinde, sau cu ceva nutreț pentru cal. În urma omului și-a calului, venea un câine : mare, colțos, cu un butucaș
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
el la deal, urmat de cal și de câinele său. Spre prânz, Ionuț nu avea stare nici în casă, nici pe toloacă. era din cale-afară curios să știe unde se dusese omul acela cu câinele. Se luă la deal pe uliță, tot la deal, până ajunse la culmea dealului, de unde începea pădurea. Acolo descoperi că omul acela de azi dimineață avea treabă în poiana de lângă pădure, unde erau veniți și alți câțiva străini să ajute la făcut fân, pentru o claie
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
își aminti că bunica îi zisese nu cumva să plece iar de-acasă. Așa că fugi val-vârtej, cât se poate de repede, la vale, spre casă. Mai apoi, după ce se descurcă cu bunica în privința abaterii de la vorba ei, ieși iarăși pe uliță, tot cu Motocel în brațe, să vadă când va trece la vale omul acela cu calul. Iată, într-un târziu, coborau la vale pe uliță omul cu calul și câinele, urmat mai de departe de cei cu care lucraseră la
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
Mai apoi, după ce se descurcă cu bunica în privința abaterii de la vorba ei, ieși iarăși pe uliță, tot cu Motocel în brațe, să vadă când va trece la vale omul acela cu calul. Iată, într-un târziu, coborau la vale pe uliță omul cu calul și câinele, urmat mai de departe de cei cu care lucraseră la fân în poiana de lângă pădure. Câinele, văzând pisoiul în mâinile copilului, se năpusti spre el. Pisoiul se smulse din brațe, tulind-o spre grădină și
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
joaca a mai mare dacă eram și o vedeam venind pe drum, fugeam repede în curte și mă ascundeam pe prispa casei. Dacă nu era timp să ajung în curte, fiind luată de multe ori ,,prin surprindere” fugeam pe vreo uliță și mă pitulam până trecea. Ai mei, remarcaseră faptul că îmi era frică de ea, și de câte ori mă vedeau că intru fuga în curte și mă ascund, se distrau pe seama mea și ziceau: ,,- Trece Niculina pă drum,mă duc să
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]