5,586 matches
-
a denumirilor pot fi construite pe baza unei realit]ți exterioare constante. În acest sens, noua școal] a lansat o teorie care îmbin] realismul lingvistic cu cel etic, pornind de la ideea c] lumea real] constituie premisa aprecierii binelui și r]ului (shi-fei). Al treilea curent a reprezentat o provocare chiar și pentru acest umanism unanim acceptat, în sensul c] asem]n]rile și deosebirile dintre lucruri nu numai c] influențeaz] denumirea obiectelor, dar pot fi asociate și clasificate în nenum]rate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cursul bun al lucrurilor prin înțelegerea rațional] a eșecului s]u și dep]șind nevoia de a înl]tură rațiunea și de a testa limitele impuse de porunca divin]. Povestea lui Adam reflect] întregul potențial al binelui și al r]ului deja existent în ființă uman] și nesfârșita șaga a reacției umane în fața revelației divine pe tot parcursul istoriei. Această exemplific] lupta permanent] din sânul umanit]ții pentru a descoperi calea spre acțiuni echilibrate și spre supunerea în fața criteriilor divine. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de exemplu, în opera clasic] a fondatorului unei școli juridice, al-Shafi’i, afirmă c] fundamentele credinței țineau de practicare, nu de speculație. Fiind în totalitate împotriva credinței Mu’tazila potrivit c]reia rațiunea natural] facilita determinarea binelui și a r]ului, al-Shafi’i accentua revelația că principala surs] de definire. Având în vedere faptul c] principiul responsabilit]ții individului constituia o bâz] pentru gândirea juridic] - obligațiile presupuneau capacitatea de a le duce la îndeplinire - binele și r]ul trebuiau determinate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie respectat] deoarece f]r] ea nu am fi ajutați în urm]rirea scopurilor personale. În fiecare dintre aceste cazuri scopul a fost acela de a ar]ta c] interesul personal - condamnat în mod tradițional că surs] a r]ului - va conduce în mod natural la un comportament virtuos. Chiar și o ființ] egoist] s-ar putea deci exprimă moral (vezi capitolul 16, „Egoismul”). În toate aceste dezbateri nimeni nu a dezvoltat conceptul de bine dincolo de sensul de surs] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mare parte a sferei moralei (și, implicit, timpul și capacit]țile individului) trebuie consacrat] acțiunilor permise, dup] cum afirm] și Fried (1978, p. 13): Este cu neputinț] că cineva s]-si tr]iasc] viața dup] preceptele binelui. Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligațiilor, nenum]rate alegeri mai r]mân inc] de f]cut. Din acest punct de vedere, opoziția fâț] de teoria consecințialist] este destul de puternic]. În timp ce doctrina deontologic] definește binele ca fiind o noțiune cu influent] sc]zut] (cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realizat]) prin însuși conținutul s]u negativ. În opinia lui Nagel (1986, p. 182), identificarea unor comportamente negative permite depistarea acelor elemente care trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate, dac] este posibil acest lucru, spre eliminarea r]ului și nu spre menținerea lui. Aceasta este semnificația r]ului. Când alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre ceva r]u și c], în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nagel (1986, p. 182), identificarea unor comportamente negative permite depistarea acelor elemente care trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate, dac] este posibil acest lucru, spre eliminarea r]ului și nu spre menținerea lui. Aceasta este semnificația r]ului. Când alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre ceva r]u și c], în acest fel, „înot]m împotriva curentului normativ” (dup] cum afirm] tot Nagel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intenționat? Este, de asemenea, neclar motivul pentru care condiția respectului nu include și respectul pentru acele persoane care se bucur] de bun]stare sau motivul pentru care încerc]rile consecințialiștilor de maximizare a bun]st]rii și minimizare a r]ului sunt considerate a fi incompatibile cu respectul fâț] de alte persoane. În lipsă deținerii unei averi minime, care include chiar și viața proprie, omul nu poate acționa în calitate de ființ] rațional]. Atunci când, potrivit principiilor deontologice, alegem moartea a cinci persoane pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest lucru, putem remarcă apropierea de consecvențialism decât de deontologie. 3) Deși, dup] cum s-a observat, este esențial] restrângerea normelor deontologice precum și diferențierea acțiunilor permise (care au totuși urm]ri negative) de cele nepermise (constând în înf]ptuirea r]ului), r]mane incert dac] acest dublu obiectiv poate fi îndeplinit cu succes. Numeroși filosofi se declar] sceptici cu privire la posibilitatea de stabilire a unui criteriu clar, justificat și indubitabil de diferențiere a prejudiciului grav de cel superficial. Raționamentele lor fiind mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca reprezentând prejudicii grave sau superficiale (acceptabile). Convingerile în acest sens difer] în funcție de principiile etice normative ale fiec]ruia. Cei care înclin] spre convingerea c] suntem obligați s] prevenim producerea unor consecințe negative, nu vor accepta ideea c] prevenirea r]ului ar putea fi un r]u în sine, la fel cum cei care au o viziune mai restrâns] asupra obligațiilor morale (că și deontologii) vor considera c] producerea r]ului poate fi permis]. Un adept al consecințialismului va fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor consecințe negative, nu vor accepta ideea c] prevenirea r]ului ar putea fi un r]u în sine, la fel cum cei care au o viziune mai restrâns] asupra obligațiilor morale (că și deontologii) vor considera c] producerea r]ului poate fi permis]. Un adept al consecințialismului va fi de p]rere c] refuzul de a minți o persoan] în scopul protej]rii altora constituie un r]u condamnabil. Aceasta fiind situația, chiar atunci când oamenii depun eforturi pentru a respecta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sa absolut] ar reprezenta un veritabil fanatism. Iar evenimentul catastrofal va aduce binele și r]ul absolut fâț] în fâț]. Dar chiar și în aceste condiții ar fi o lips] de consecvent] a susține c] evaluarea binelui și a r]ului este o chestiune de nivel, ea fiind dependent] de binele care trebuie atins și de r]ul care trebuie evitat (conform teoriei consecințialiste). În ceea ce m] privește, sunt de p]rere c] tocmai conceptul de catastrof] este unul deosebit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie evitat (conform teoriei consecințialiste). În ceea ce m] privește, sunt de p]rere c] tocmai conceptul de catastrof] este unul deosebit pentru c] identific] situații extreme în care nu mai sunt valabile raționamentele obișnuite (nici chiar asupra binelui și r]ului). O versiune similar] este prezentat] de c]tre Donogan în discuția asupra teoriei consecințialiste. Deși ideea c] normele deontologice pot fi inc]lcate în situații critice salveaz] teoria deontologic] de impresia fanatismului, conferind acesteia mai mult] credibilitate, pe de alt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate și submina prin introducerea „clauzei catastrofale”. De ce acțiunile noastre asupra celorlalți devin relevante doar la nivel „catastrofal”? Care ar putea fi acele criterii de a deosebi o situatie catastrofal] (în care nu se mai aplic] principiul binelui și r]ului) de un banal eveniment nefericit în care se aplic] principiul de mai sus)? Este greu de imaginat cum ar putea cineva s] demonstreze c] decizia de a acționa sau nu pentru salvarea unei națiuni (acțiune care, în situații mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie mult mai larg], reflectând o conștientizare a acestei realit]ți. Exist] demersuri pentru preîntâmpinarea accidentelor nucleare sau a calamit]ților naturale care ar putea s] par] nu doar stupide, ci și greșite. Ideea c] principiile binelui și r]ului nu pot fi aplicate în situații extreme încurajeaz] complezenta sau chiar pasivitatea, motiv pentru care ea trebuie respins] în virtutea moralei. iv. Concluzii Insistența deontologilor asupra importanței regulilor sau constrângerilor morale este întemeiat] pe convingerea c] evitarea r]ului constituie principala
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și r]ului nu pot fi aplicate în situații extreme încurajeaz] complezenta sau chiar pasivitatea, motiv pentru care ea trebuie respins] în virtutea moralei. iv. Concluzii Insistența deontologilor asupra importanței regulilor sau constrângerilor morale este întemeiat] pe convingerea c] evitarea r]ului constituie principala, dac] nu chiar singură responsabilitate a individului în calitatea sa de subiect moral, precum și convingerea c] st] în puterea omului s] aspire și s] reușeasc] acest lucru, cu condiția unui efort rezonabil și sincer. Putem fi siguri de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simpl] și de clar], cunoscut fiind faptul c] minciună desemneaz] un fragment restrâns al comportamentului, care poate fi localizat într-un anumit context marcat de spațiu și timp. Dac] o conduit] corespunz]toare const] cu prec]dere în evitarea r]ului - în sensul de a evita inc]lcarea normelor sau a principiilor deontologice - si dac] aceste norme sunt puține la num]r și specificate în mod clar și concis, rezult] c], condițiile moralei, pot fi eliminate (pentru majoritatea subiecților și în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie, de exemplu, s]-și respecte promisiunile și angajamentele voluntare, s] își asume r]spunderea pentru copiii pe care decid s] îi aib] - condițiile de moral] pot inc]lcate cu ușurinț]. S] ne amintim cuvintele lui Fried: „Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligației proprii, măi r]mân inc] nenum]rate alegeri de f]cut”. Este evident c] aceasta este o concepție legalist] asupra moralei, iar principiul legal pe care este întemeiat] este ușor de determinat. Într-o asemenea viziune, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și celui care o suport]. Dar, uneori, se întâmpl] exact invers; de pild], gândiți-v] la faptul c] avem mai multe motive de a încuraja execuțiile publice ale violatorilor condamnați dac] evenimentul ar cauza pl]cere atât c]l]ului, cât și mulțimii care, bineînțeles, ar fi de fâț]. Dac] respingem aceast] sugestie, ne vedem puși în fața unui contraexemplu pentru principiul: „Este bine că acțiunile tale s] cauzeze pl]cere atât pentru tine, cât și pentru ceilalți”. Așadar, Ross ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate servi unor scopuri malefice. Socrate susține, de asemenea, ideea controversat] potrivit c]reia curajul servește și intereselor personale ale individului. Dup] cum afirm] John Mackie în cartea sa, Ethics: Inventing Right and Wrong (Etică: inventarea binelui și a r]ului), în contextul în care o persoan] își formeaz] dispoziția de a aprecia dac] actul de curaj servește sau nu propriilor sale interese, aceast] dispoziție nu reprezint] un act de real curaj și nici un act destinat s] satisfac] anumite interese ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care aceast] intuiție poate fi susținut] și interpretat]. Unii ar vedea-o drept datorie specific] de reducere a s]r]ciei, alții drept o aplicare important] a datoriei generale de a promova binele în care aspectul de reducere a r]ului joac] un rol semnificativ. Așa cum menționam anterior, datoria poate fi bazat] pe un apel la dreptate sau pe realizarea drepturilor sau principiilor „drept]ții sociale” care cer că toți s] avem responsabilitatea de a ne asigura c] nevoile de bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concepție clar] pentru ceea ce înseamn] „a face r]u”? Unde începe și unde se termin], în cazul conflictelor de interes, o ingerinț] legitim] în viață privat] a unei persoane? La un nivel mai specific, se poate observa c] majoritatea „r]ului” pe care il producem nu este f]cut în mod direct, nici m]car conștient, ci reprezint] o consecinț] nedorit] a ceea ce facem. Deseori, el reprezint] efectul cumulat al mai multor acte individuale care cauzeaz] r]ul. Așa se întâmpl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu sacrific]m nimic semnificativ din punct de vedere moral, precum inc]lcarea promisiunilor, inc]lcarea legilor etc. (Singer, 1979). Interpretarea utilitarist] a beneficiului pune accentul asupra faptului c] trebuie promovat mereu cel mai mare echilibru al binelui în defavoarea r]ului. Aceleași lucruri sunt punctate și de c]tre orice alt] teorie care insist] asupra promov]rii drept]ții în cea mai mare m]sur] posibil]. Din moment ce promovarea drept]ții este diferit] de acțiunea dreapt] în cadrul propriilor noastre interacțiuni (vezi în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că, de exemplu, g]sirea unui leac pentru SIDA sau reducerea efectului de ser]), iar animalele nu, dar nu este evident faptul c] valoarea acestor aspirații joac] un rol semnificativ din punct de vedere moral în determinarea severit]ții r]ului cauzat prin moarte. De exemplu, dac] sunt aruncat peste bord înainte s] scriu piesă de teatru pe care visez s] o scriu sau dac] un câine este ucis înainte s] mai alerge o dat] de-a lungul râului, dorințele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r și mai mare de nevinovați. Aceste persoane - pe care îi vom numi, nu foarte corect, consecințialiști - ar putea s] introduc] urm]torul argument: „Inacceptabilitatea uciderii trebuie explicat] în termenii efectelor asupra victimei. Ea este o functie atât a r]ului implicat de pierderea de c]tre victim] a viitoarelor bucurii ale vieții, cât și a r]ului implicat de violarea autonomiei victimei. Dar cerință discrimin]rii, așa cum este ea înțeleas] în mod tradițional, presupune c] inacceptabilitatea uciderii nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]