3,024 matches
-
și conturul și forma și, În cele din urmă, Însăși existența lui părea a fi negată. Se auzeau pași ce urcau panta. Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
negată. Se auzeau pași ce urcau panta. Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i adresez vreun cuvînt, dar am fost tentat, o clipă, s-o iau pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i adresez vreun cuvînt, dar am fost tentat, o clipă, s-o iau pe urmele lui. Poate era mai bine să-mi croiesc drum, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de a da o explicație rațională acestui ceva deja cunoscut. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci puteam să Încep să mă Îndoiesc de propriul meu eu, de mine Însumi. Nemaiputînd să-mi țin răsuflarea, am expirat. Trecînd pe lîngă bărbatul cu umbrelă care mă depășise, o fată tînără Îmbrăcată cu o jachetă verde, lungă, porni pe pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avea soarta modelului său antic. Dar, poate, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă le mai încurcă oamenilor încă o dată limbile. În stadiul actual, când vorbim de stabilitate și securitate europeană, poate ar trebui, probabil, să fim ceva mai liniștiți, întrucât există umbrela N.A.T.O. Apar și aici unele dificultăți legate de înțelegerea ariei și dimensiunilor intereselor de securitate, pe cele trei paliere principale: național, regional și global. Cred că răspunsurile nu ar trebui să fie la unison. De exemplu, pentru o țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tânărului fasiot că a pătruns în lumea celor puternici. În orice caz, asta am simțit eu în ziua aceea. Înveșmântat în mătase ca un copil de emir, urcat pe un cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capul celui dintâi? Eu însumi am pus să fie făurit pentru Ferox, unul dintre cei mai pricepuți gladiatori... N-ai idee cu câtă grijă am urmărit lucrătura zăbrelelor care acoperă fața și borurile care fac coiful să semene cu o umbrelă de soare. De la ceafă până în creștet, coiful avea două rânduri de pene mari, roșii, ce făceau statuia să pară și mai înaltă. — Eu am grijă de gladiatorii mei și de armele lor. Nu degeaba școala mea este faimoasă. Nu degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
toate formele pe care aceasta ar fi putut să le ia. La schinduf și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Școlari, cerșetori, olari și pictori de pancarte. Vaci și porci și bivoli. Profesori de ikebana de la politehnică. Profesori de matematică. Funcționari ai institutului pentru asmatici și bucătari. Doctorițe și directorul azilului de boli mintale. Contabili. Producători de lenjerie. Reparatori de umbrele. Un brutar și un vânzător de ouă. O femeie pescar. Muște. Un spălător care abia se vedea de cearceafuri și prosoape. Un sadhu îmbrăcat în portocaliu, care zâmbea și se înclina în ciuda căldurii. Într-adevăr, India este țara miracolelor.Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
închiși, parcă pentru a le da timp să facă trecerea de la soare la umbră. În definitiv, nu dormise în noaptea aceea și trebuia să fie deosebit de atent. Deschise pleoapele încet, permițându-le pupilelor să exploreze semiîntunericul, aerul care semăna cu umbrele, cu apele tulburi ale unei bălți. Era vară; peisajul oferea doar câtva culori șterse, iar simțurile îi erau în cea mai mare parte copleșite de întuneric și de lumină aflate într-o totală opoziție. — Oh, Sampath, exclamară două glasuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă din baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi, cu ocazia unui drum în bazar, domnul Chawla observă o umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese abandonată de Clubul Foștilor Membri ai Curții. Fusese ridicată de reparatorul de umbrele, care tocmai se pregătea să îi folosească părțile componente, când domnul Chawla îl convinse s-o curețe, s-o cârpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi, cu ocazia unui drum în bazar, domnul Chawla observă o umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese abandonată de Clubul Foștilor Membri ai Curții. Fusese ridicată de reparatorul de umbrele, care tocmai se pregătea să îi folosească părțile componente, când domnul Chawla îl convinse s-o curețe, s-o cârpească și să-i repare spițele. O dată aranjată cât de cât, fu și ea suită în arborele de guava. Deși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
răspunde chemării naturii, cât se poate de convenabil și de igienic, fără să fie nevoit să viziteze toaleta pe care o construise domnul Chawla. Era bine, pentru că oalele erau de unică folosință, desigur, iar Sampath își putea trage peste el umbrela ca pe un scut, ca să poată sta pe ele liniștit. Pentru un mic comision, olarul începu să livreze seturi noi la intervale regulate. Instalat astfel în livadă, neputând încă să creadă modul miraculos în care se aranjaseră lucrurile, Sampath ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de exemplare de Atelierul Foto Kwik, fără nici o taxă, iar băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceață - fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a fost să mă ducă înapoi la Paris. Îl știi pe ăla cu fata care servește într-un club cu program de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost înainte. Acum poartă pantaloni, pantaloni lungi. — Deci, ce mai face marele magnat al filmelor? spuse ea. — Binișor. — Arăți groaznic. — Nu mai spune. — Spune-i salut lui John, zise Alec, în timp ce Mandolina venea sfioasă spre noi. Ținea în mână o umbrelă ruptă. — Salut, vrei s-o repari? E nouă, spuse ea și îmi întinse obiectul stricat. Acum am zece ani. Fetele știu întotdeauna că sunt fete chiar de la început, dar, după câte se pare, copiii nu știu că sunt copii. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi vor vedea tot timpul, trăirile, banii și pornografia. Întotdeauna îi dau bani lui Mando. Are de spus celor mari lucruri foarte curajoase. N-aș vrea să-mi spună nimic din acele lucruri. Cred că de asta îi dau bani... Umbrela de jucărie îmi atârna în mână. Era ieftină și nu era făcută să dureze prea mult. Știu că trebuia să se rupă. Se spune că fiecare lucru vrea să dăinuiască. Până și nisipul își dorește să fie în continuare nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu era făcută să dureze prea mult. Știu că trebuia să se rupă. Se spune că fiecare lucru vrea să dăinuiască. Până și nisipul își dorește să fie în continuare nisip. Nu vrea să se sfărâme. Dar eu nu știu. Umbrela asta părea fericită că s-a rupt, că s-a rupt de lumea definițiilor și că a redevenit o bucată de plastic. — O să-ți cumpăr una nouă, i-am spus eu. Dar acum trebuie să fug. Alec m-a însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luasem un autobuz pe linia 22. CÎnd am Înconjurat piața Molina și am urcat pe Balmes, orașul Își pierdea deja contururile sub perdele de catifea lichidă, amintindu-mi că nu-mi luasem minima precauție de a lua cu mine o umbrelă. — Trebuie să fiți tare curajos, murmură șoferul cînd i-am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt pe scări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]