1,651 matches
-
soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o zi boabele s-au pomenit 5. Povestiți textul. mai ușoare. Oamenii le-au dus într-o moară și le-au prefăcut în făină. Albă, moale și fină. Câteva mii de saci, o casă plină. Ieri mai eram
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să înșir câteva mii de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de vecinătatea unui râu, de înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Verile și toamnele petrecute pe Calea Secii m-au făcut expert în studiul luminii și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure că nu sunt nicăieri întreg. Am copilărit între bărbați care băteau cu pumnul în masă, la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea. Ceea ce n-am prevăzut a fost că mă voi plictisi după o singură zi. A trebuit să născocesc un pretext ca să pot pleca, mai ales că ploile mă obligau să rămân în casă, iar aerul se îmbibase de o umezeală rece. Și n-a fost singura oară când mi-am scurtat șederile, și așa rare, cu sentimentul că aș putea să petrec oriunde, la țară, o vacanță de câteva săptămâni. Nu, însă, la Lisa unde compar tot timpul, involuntar. Cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
el. Phoebe nu înțelegea. — Poftim? — Sincer, e mai mult decât valorează. Dar mă simt generos în dimineața asta. Poți să accepți sau nu. — Te oferi să cumperi această lucrare cu... cincizeci de lire? — Da. Ar acoperi destul de bine pata de umezeală, nu crezi? — Și celelalte? — Celelalte? Ca să fiu sincer, speram să găsesc ceva mai interesant. Nu văd aici nimic care să justifice o investiție. Phoebe căzu o clipă pe gânduri. — Ticălosule! spuse ea. — N-o lua ca pe o jignire, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să urce, să crească, să dispară, să se ivească din nou. Pe parbriz șiroiește umezeala, îndepărtată ritmic de cele două ștergătoare. Fâș fâș. Roțile scârțâie. Fâș fâș. Motorul urcă în viteza a treia. Fâș fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal. Fâș fâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să beau ceva, spuse și soția lui Macomber. Da, cred că ne-ar prinde bine tuturor, aprobă Macomber. Spune-i să ne facă trei. Băiatul se și apucase de ele după ce scosese sticlele din gențile frigorifice de pânză, picurând de umezeală În adierea vântului de sub copacii ce-și aruncau umbra asupra corturilor. — Cât ar trebui oare să le dau? Întrebă Macomber. — O liră e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să le-o Împartă șefu’ lor? — Clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mână „Viva“, vopseaua neagră a V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o zi senină și oamenii ieșiseră la plimbarea de duminică. Caldarâmul fusese stropit și-n praf se mai vedeau Încă urme de umezeală. Am luat-o pe lângă trotuar ca să evităm un tramvai. — Hai să mâncăm Într-un loc fără pretenții, propuse Guy. Ne-am oprit În fața a două restaurante. Stăteam vizavi de ele și eu Îmi cumpăram ziarele. Cele două restaurante erau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copacilor orășelului, care-s parte din inima ta dacă e vorba de orășelul tău, În care ai tot umblat pe sub copacii ăia, dar care În ochii unui străin sunt doar prea bogate, nu lasă lumina soarelui să treacă și aduc umezeala În case. Trecu și de ultima casă și ieși În șoseaua care se Înălța pentru a coborî imediat, printre dâmburi de pământ roșcat Îndepărtate conștiincios din calea mașinilor, mărginită de puieți pe ambele părți. Nu era acasă la el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
specializat în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă, având rolul de a proteja de frig și umezeală. Toga praetexta: togă cu marginea de purpură, purtată de magistrați și de copiii născuți liberi. Toromachos: armură din piele sau straturi de in lipite cu clei obținut din grăsime de vită, purtată de vechii hopliți din falanga grecească. În epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și să alerg cu nările și buzele răsfrânte. Stăteam serile în odaia mea confortabilă și răcoroasă sau mă plimbam pe veranda bungalow-ului încercînd să regăsesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate precauții ale mele nu-l feriseră de umezeală), și câteodată simțeam că n-am să mai pot îndura. Îmi venea atunci să strâng pumnii și să lovesc lemnul balustradei, să urlu și să pornesc prin ploaie afară, în întunerec, oriunde, într-un ținut în care cerul să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla. Dar câteodată, Maitreyi simțea dureri, și trebuiau făcute imediat masagii numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
magherniță sau o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse brusc brațul și-și umplu iar paharul, dar cu multă grijă, ca și cum i-ar fi fost teamă că-i va tremura mâna. -... Să nu știu nimic despre fata aceasta, de care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
astea? - Nu ne-a cerut, o întrerupse Ieronim. Ne-a spus doar atît: că dacă am ști cum să privim petele acestea... - Cum să le privim și să le înțelegem, completă Făgădău. - Petele acestea decolorate de soare și adâncite de umezeală... - A spus altfel: "sensibilitate" de umezeală... - În orice caz, nu ne-a cerut nimic, continuă Ieronim. Nici nu i-am fi îngăduit, de altfel, să ne ceară ceva... Dar, la un moment dat, am avut impresia că mă privește ironic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrerupse Ieronim. Ne-a spus doar atît: că dacă am ști cum să privim petele acestea... - Cum să le privim și să le înțelegem, completă Făgădău. - Petele acestea decolorate de soare și adâncite de umezeală... - A spus altfel: "sensibilitate" de umezeală... - În orice caz, nu ne-a cerut nimic, continuă Ieronim. Nici nu i-am fi îngăduit, de altfel, să ne ceară ceva... Dar, la un moment dat, am avut impresia că mă privește ironic, poate cu oarecare milă, poate chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aproape în diagonală către tavan își păstra direcția și adâncimea, oricum ar fi fost privită. - Decolorate de soare și de igrasie, repetă visător Lorinț. Atunci am înțeles. Asta a vrut să ne spună: aveți aici modelul exemplar al uniunii contrariilor, umezeala și soarele, adică Apa și Focul... - Ar fi fost prea banal. Trebuie să fie altceva. - Am citit odată o poveste cu un rabin din Cracovia, care visa mereu o comoară, începu Făgădău. - O știe toată lumea, îl întrerupse Ieronim. Se dusese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să ajungem la mașina care avea să ne aducă Înapoi În Madrid, l-am văzut zăcÎnd Întins pe pantă, acoperit În continuare cu pătura. Nimeni nu moare vreodată Tencuiala casei fusese roz, dar acum se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce ajungeau să fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate. Iarba se uscase, pămÎntul nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe lîngă trunchiuri, florile verzi de mango zăceau Întinse la pămÎnt sau printre crengile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să văd ce nu era de văzut. Zăcea trăsnită de lovitura în greabăn. O doborîseră. Cu pămîntul rotindu-se în globii căscați. Mi s-a părut că eu și Rusalin, adolescenți puri și stîngaci, ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci, Iordana? Analizezi fundul de ochi al vacii? Hai de-aici". Întorc repede foaia să nu mai văd ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe sărmanii oameni, își băteau joc de ei, îi ardeau. Probabil mulți oameni nevinovați au trecut prin această fabrică a morții” (pag.89). Dezvăluind ororile din gulagul sovietic, arată că: „Viața în închisorile gulagului era nemaipomenit de grea: foame, frig, umezeală, mucegai, duhoare, păduchi, înjosiri, bătăi și chiar omoruri... când nu le convenea ceva, împușcau omul pe loc, fără judecată” (pag.115) . Nici un pic de legalitate. Care legi? Parcă ocupația are legi? Au năvălit ca tătarii, ca hoții, ne-au luat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu caută insula izbăvitoare, ci victima izbăvitoare... - Du-te la dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]