4,024 matches
-
întregii producții literare creștine, nu numai ale poeziei. Subiectul imnurilor lui Roman este liturgic: el închină imnuri principalelor sărbători ale anului creștin (Crăciun, Bobotează, Sărbătoarea Apostolilor, Judecata de Apoi, care era o sărbătoare de la începutul Postului Mare, Vinerea Sfântă, Paștele, Urcarea la Cer, Rusaliile, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sunt puținele compoziții fără o legătură strictă cu liturghia cum este imnul Despre cutremur și pârjolire pentru că acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de dedicație, opera se întindea până în anul 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă până la noi, istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sunt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea unor relicve la Constantinopol în vremea patriarhului Proclus, adică între 434 și 446. Apoi, de două ori, Sozomen face referiri la pasaje ulterioare din istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putut mulțumi cu tăierea pasajelor referitoare la Eudocia. În consecință, adevăratul motiv pentru care istoria a rămas neterminată pare să fie moartea scriitorului. Potrivit proiectului inițial, Sozomen ar fi vrut să scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, până la Constantin. Apoi a renunțat pentru că pentru primele secole existau deja operele lui Clement (probabil nu Alexandrinul, ci autorul Pseudo-clementinelor), Hegesip, Iulius Africanul și Eusebiu. După ce a renunțat la acest proiect, el a vrut, oricum, să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anume morgă, despre cei ce pun la cale rebeliuni. Colaborează, iscălind Ion, cu articole despre căile de comunicație, la „Journal de Constantinople”. Cu prestigiul de care se bucură, G., dintr-o familie domnească, se consideră îndreptățit să se gândească la urcarea pe tron. Mare ambițios, el nu ajunge totuși în fruntea ierarhiei. Vanitatea lui încerca, probabil, să se mângâie cu semnele a numeroase onoruri și recunoașteri publice și oficiale. Deocamdată gustă din deliciile puterii ca guvernator al insulei Samos. Pentru bunele
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
oprește la anul 1518. Știrile privind mănăstirea, mai numeroase, fac referire la îngroparea aici a Mariei, doamna lui Radu cel Frumos, a lui Paisie cel Scurt, a duhovnicului Bolsun Andonie și a lui Bogdan III. Sub semnul informațiilor inedite stau urcarea în scaunul mitropoliei a lui Teoctist în vremea lui Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, precum și ajutorul dat de Radu cel Mare, voievodul Țării Românești, lui Ștefan în bătălia din Codrii Cosminului. Și sbornicul de la Sankt Petersburg, din care face parte Letopisețul
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
1457, oferă știri mai detaliate în special despre urmașii acestuia, rivalitățile dintre ei, incursiunile tătărești, desigur pe baza unor însemnări preexistente. Partea a treia, cea mai amplă, a fost alcătuită în mai multe etape, pe măsura desfășurării principalelor evenimente, de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, în anul 1457, „luna aprilie 12, marțea mare [...], cu ajutorul lui Dumnezeu”, până la moartea gloriosului domn, în 1504, „luna iulie 2, marți [...], cam la al 3-lea ceas din zi”, prevestită de o „iarnă
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
îl animă, motiv pentru care opera are și un pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia capătă un caracter paradigmatic și universal, ca tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filozofilor, imaginat ca entitate absolut transcendentă, astfel încît omul este incapabil, ci să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuă renunțare la poftele trupești, pervertite prin păcat, pentru a se putea întoarce la condiția inițială, sănătoasă. De aici necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mîntuirii constă în imitarea lui Cristos și mai ales în urcarea pe cruce, de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet insistă asupra „liniștii”, stare de indiferență și de neprihănire la care se ajunge prin separarea de lume, prin renunțarea la gînduri și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și e implicat apoi în evenimentele care-i au în centru pe Zenon Isaurianul și pe uzurpatorul Basiliscus, căruia îi refuză binecuvîntarea ca urmare a poziției sale anticalcedoniene; el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon, precum și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își păstrează credința în Sfînta Treime și în întrupare (cap. 42). Bibliografie. Ediții: H. Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întregii producții literare creștine, nu numai ale poeziei. Subiectul imnurilor lui Roman este liturgic: el închină imnuri principalelor sărbători ale anului creștin (Nașterea, Bobotează, Sărbătoarea Apostolilor, Judecata de Apoi, care era o sărbătoare de la începutul Postului Mare, Vinerea Sfîntă, Paștile, Urcarea la Cer, Cincizecimea, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sînt puținele compoziții fără o legătură strictă cu liturghia, cum este imnul Despre cutremur și pîrjolire, deoarece acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicație, opera se întindea pînă în 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă pînă la noi istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sînt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea unor relicve la Constantinopol în vremea patriarhului Proclus, adică între 434 și 446. De două ori, Sozomen face referiri la pasaje ulterioare din istoria sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putut mulțumi cu tăierea pasajelor referitoare la Eudocia. în consecință, adevăratul motiv pentru care istoria a rămas neterminată pare să fie moartea scriitorului. Potrivit proiectului inițial, Sozomen ar fi vrut să scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, pînă la Constantin. Apoi a renunțat, deoarece pentru primele secole existau deja operele lui Clement (probabil nu Alexandrinul, ci autorul Pseudo-clementinelor), Hegesip, Iulius Africanul și Eusebiu. Abandonînd acest proiect, el a vrut să pună înaintea istoriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apa respirația specifică (expirația cu fața în apă și inspirația cu fața înainte și lateral); plutirea și alunecarea pe piept; înot cu obiecte plutitoare; înot prin procedeul bras; călcarea apei. startul. 4. Schi alpin Procedee tehnice: mers pe teren plat; urcare pe pantă; poziția în coborârea directă; frânarea și ocolirea “în plug”; trecerea peste denivelări prin adaptare și amortizare; coborâri directe; jocuri specifice. 5. Schi fond Procedee tehnice: deplasare cu un pas și împingere simultană cu brațele; deplasare cu doi pași
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
1 x 1; 2 x 2. 3. Înot Procedee tehnice: respirația specifică; plutirea și alunecarea pe piept; plutirea pe spate; înot cu obiecte plutitoare; înot prin procedeul bras; startul; “călcarea apei”. 4. Schi alpin Procedee tehnice: mers pe teren plat; urcare pe pantă; coborârea directă în poziție specifică; ocolirea în “în plug”; ocolirea “în jumătate plug”; trecerea peste denivelări prin adaptare și amortizare; cristiane spre vale cu depărtare. Jocuri specifice. 5. Schi fond Procedee tehnice: deplasare cu un pas și împingere
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
și printre jaloane. 6. Schi fond Procedee tehnice: deplasare cu un pas și împingere simultană cu brațele; deplasare cu doi pași și împingere simultană cu brațele; mers alternativ cu împingere în bețe; pasul de patinaj pe teren plat și în urcare. Deplasări pe trasee variate. 7. Patinaj Procedee tehnice: pasul de alunecare înainte; pasul de alunecare în turnantă (“tăierea gheții”); întoarceri și opriri pe ambele picioare. Jocuri specifice. 8. Sanie (obișnuită) Procedee tehnice: poziția pe bază pe sanie individual și în
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
oprirea prin pivotare; trecerea peste denivelări prin adaptare și amortizare; cristiane spre vale cu depărtare sau deschidere; coborâri directe printre jaloane. 6. Schi fond Procedee tehnice: mers alternativ cu împingere în bețe; pasul de patinaj pe teren plat și în urcare. Deplasări pe trasee variate. 7. Patinaj Procedee tehnice: pasul de alunecare înainte; pasul de alunecare în turnantă („tăierea gheții”); întoarceri și opriri pe ambele picioare. Jocuri specifice. 8. Sanie (obișnuită) Procedee tehnice: coborâri directe, individual și în perechi; coborâri cu
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
de Miron Costin, RL, 1986, 51; Simuț, Incursiuni, 383; Constantin Coroiu, Originile literaturii române, ALA, 1997, 379; Antonio Patraș, Au și cărțile soarta lor, ALA, 2000, 513; Nicolae Crețu, Jurnalul „de sertar” și „Athanorul” comunist, CL, 2000, 3; Doina Curticăpeanu, Urcarea „muntelui alb”, F, 2000, 3; Lăcrămioara Petrescu, Un scriitor necunoscut?, JL, 2000, 3-6; Gheorghe Grigurcu, Un spirit captiv, RL, 2000, 27; Alexandra Olivotto, Un jurnal, o stare, o metodă, RL, 2000, 30; Marian Barbu, Oricând despre rădăcinile culturii românești, CNT
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
el accentuează caracterul original, unic al fiecărei figuri eshatologice opuse lui Cristos. „Anticristul” din Epistolele lui Ioan, afirmă cercetătorul olandez, este altceva decât „Omul nelegiuirii” din 2 Tesaloniceni, altceva decât „Înșelătorul lumii” din Didahie (cap. 16), altceva decât „Beliar” din Urcarea la cer a lui Isaia. Aceste fragmente „nu pot fi privite ca versiuni diferite ale aceleiași tradiții iudaice, în speță, cea a lui Anticrist” (p. 17). Atmosfera eshatologică din jurul acestor personaje ar fi singurul punct comun. Toate personajele precedă parusia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
situația în care parusia lui Cristos devenise, din diferite motive, problematică. În acest caz, este evidentă dimensiunea existențială a așteptării adversarilor eshatologici. Dimpotrivă, în ultimele documente analizate - Didahia (cap. 16), Barnaba (cap. 4), Dialogul cu Trifon (cap. 32 și 110), Urcarea la cer a lui Isaia - figura adversarului eshatologic al lui Cristos se încadrează, cu certitudine, în concepția sistematică despre viitor.” (p. 216) Apocalipsa lui Petru, scrisă imediat după revolta condusă de Bar Kokhba, constituie o excepție a acestui proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și complementare, care ne‑au ajutat mult, mai întâi în definirea, apoi în realizarea propriului proiect. În 1992, Fausto Sbaffoni publică două volume intitulate Testi sull’Anticristo. Primul este consacrat mărturiilor existente în primele două secole: fragmente noutestamentare, Oracolele sibiline, Urcarea la cer a lui Isaia, Didahia, fragmente anticristologice din Policarp, Iustin, Irineu și Tertulian; cel de‑al doilea cuprinde mărturii din secolul al III‑lea: Hipolit, Origen, Ciprian, Commodian, Lactanțiu și Victorin de Poetovio. Cu excepția fragmentului din Urcarea la cer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Oracolele sibiline, Urcarea la cer a lui Isaia, Didahia, fragmente anticristologice din Policarp, Iustin, Irineu și Tertulian; cel de‑al doilea cuprinde mărturii din secolul al III‑lea: Hipolit, Origen, Ciprian, Commodian, Lactanțiu și Victorin de Poetovio. Cu excepția fragmentului din Urcarea la cer a lui Isaia, textele sunt redate în versiunea originală, greacă și latină, însoțită de o traducere italiană. Fiecare autor - sau scriere, dacă ne referim la o apocrifă - beneficiază de o scurtă introducere, iar fiecare fragment prezentat este îmbogățit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un aparat critic, filologic, istoric și teologic. Ceea ce i se poate imputa în principal lui Fausto Sbaffoni este lipsa unui criteriu bine definit și coerent de selecție. De pildă, în primul volum se regăsesc pasaje din Oracolele sibiline și din Urcarea la cer a lui Isaia, dar sunt lăsate deoparte, în mod nejustificat, 2 Baruh, Odele lui Solomon precum și Apocalipsa lui Petru. La fel se întâmplă și pentru secolul al III‑lea, în care, de bună seamă, și‑ar fi găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradiții majore se contopesc într‑una singură care prezintă trei variante: 1) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero în viață (Oracole sibiline III, 63‑74); 2) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, în înfățișarea lui Nero, după moarte (Urcarea la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Leviatanului (Ps. 74,14; 104, 24‑26; Jubil. 40,25‑31; 41,10‑12; Is. 27,1); al lui Behemoth (Iov 40); tradiția dragonului (Iez. 29,3‑4; 32,3‑6); scenariile eshatologice din literatura apocaliptică (4Ezr. 5,6; 11; Urcarea la cer a lui Moise 8, 1‑2; pasaje din Oracolele sibiline). Ernst consacră numai câteva pagini literaturii iudaice a Noului Testament și neglijează complet manuscrisele de la Qumran. Totuși, aceste mici lacune nu afectează cu nimic rezultatele cercetării sale. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puternic antiiudaice profesată de predecesorii săi, Vespasian, Domițian și Traian. În sprijinul pasajului amintit, el aduce un altul, din aceeași scriere (Dan. 7,7‑8), cu un mesaj identic: cornul cel mic scoate din rădăcină trei dintre coarnele cele mari. Urcarea la cer a lui Isaia Un document deosebit de interesant pentru dosarul nostru este Urcarea la cer a lui Isaia, care a beneficiat de o foarte bună editare, realizată de un grup de cercetători italieni. De asemenea, Enrico Norelli a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]