10,389 matches
-
nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului nicio lacrimă nu mi-a picurat pe sandale acid erau roz ornate stupid și râdeau încălțând picioare cambrate se împleticeau precum caii pe trotuare ridate perfid aici vieți insipide atârnau la uscat păcate semidocte săreau în piscine evanghelizând mulțimi rochia mea flutura vanități libertine secunde tranșate agonizau pe străzi ne iubeam cu ochii deschiși ca la pești pe oriunde treceau mașini insolent hai să mai sădim o pădure unde se scrie pe
EVANGHELIZAREA (DUPĂ TINE) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364821_a_366150]
-
VIS Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului În anotimpul când căldura alternează cu căldura, totul stă pe o clipă de descompunere. Se desface pământul și-i vedem miezul până și el uscat de atâta soare. Ne ducem pașii pe țărâna cumplit de însetată de rouă și ne sfârâie tălpile. Nu se mai aude Serenada Privighetorii, îmi pare rău, mai uităm de multe. E liniștea unei prăbușiri în golul de insuportabilitate termică și
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
Iisus Hristos care este Biserica în care creștem spiritual, prin rugăciune, asceză și împărtășirea cu Sfintele Taine, până când vom ajunge „la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Iisus Hristos” (Efeseni 4, 13). După cum mlădița ruptă din tulpină se usucă și nu poate să aducă roadă, tot astfel creștinul care nu rămâne în Iisus Hristos, adică în Biserică cu care Iisus Hristos se identifică nu poate crește duhovnicește (cf. Ioan 15, 1-5). 3. Ce este, de fapt, Euharistia? Euharistia este
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]
-
Toate Articolele Autorului ABANDONAREA SINELUI Zbor. Și mă simt ca un ghimpe în zgomotul furnicilor. O greutate a imaginii de sine, un întreg ego al anotimpului de toamnă O toamnă calmă și absurdă O întreagă ceață mă cuprinde și-mi usucă sufletul. Minunată lume-n întregime când asculți liniștea... Liniștea ce te învăluie-n într-o coroană icnită, luminată. Doar iubirea poate să îmi întoarcă gândul în această lume mijlocită de bunuri materiale. Fugim și țipăm în obsesia aceasta a clemenței
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
auzi. Repetă tulburat, prin agitația atracției cerului că sunt o vinovată. Pe-un pește, acel moment îl macină. A sa apă îl îneacă. De-a dreptul! În cochilia minții. În rațiunea morții. În legănuțul lui. În necunoașterea răului. I se usucă ochii, Și îl dezumanizează Și îi insuflă un martiriu. Se simte abandonat de frigul sentimentului. Opac, se lasă în josul mării... Și se abandonează. Căci pentru el o judecată, e sub nivelul mării, sub crezul nostru, sub neputința puterii Gablonț și
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obice- iul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe gât și pe obraji. Și cum nu întot- deauna era uscat pe afară, iar eu eram mic și debil pe deasupra, bineînțeles că Vlăduț mă punea repede la pământ și mă murdărea din cap pînă-n picioare... Îmi părea rău că venea din munte plin de răni, de la luptele cu urșii i se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PĂDURII Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba. Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă, E-o liniște ca de mormânt Care în piept m-apasă... Parcă mai ieri zburdam pe-aici Și m-alintau în brațe
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
a zis: - Ce, bă, nu-ț’ priește? Să știi șî tu că gazu’ șî pelinu’ sunt sfinte pentru pureci șî păduchi! Într-adevăr, avea tot timpul pe sub pat, pe sub masă, pe sub ladă și prin locuri puțin umblate, pelin - verde vara, uscat în restul anului. Mirosea frumos în cămăruța lui, firește, atâta timp cât nu-și dădea cu „gaz” pe cap. Era un om mic de statură și, curios, la cei peste optzeci și cinci de ani ai săi, avea puțină chelie pe vârful
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obiceiul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe gât și pe obraji. Și cum nu întotdeauna era uscat pe afară, iar eu eram mic și debil pe deasupra, bineînțeles că Vlăduț mă punea repede la pământ și mă murdărea din cap până-n picioare... Îmi părea rău că venea din munte plin de răni, de la luptele cu urșii i se
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
alimentare aduc berzele. Neavând aripi, gâza și-a pus proteze frunze de bonsai. S-ascult greierii, am aprins felinarul, deși-i plină zi. Doar un ghiocel a descoperit calea spre inima ei. Își spală cântul în valurile limpezi și-l usucă în vânt. Umbra lui Ștefan colorează în toamnă codrul la Putna. Nu mă părăsi! roagă copacul frunza ce se desprinde. Când ești în lanțuri, cu-o pânză de bomfaier ajungi olimpic. Vând pentru iarnă greieri de apartament fără TVA. Laurul
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PREZENT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului intrare în văgăuna culorilor. întuneric și spaimă. codru de pâine uscat în pumnul zgâriat de nevoi definiție a loviturilor într-un punct în mișcare. viu. chircit pe asfalt, omul cu haina de ger așteaptă. primește. pumnul, zăbala prostiei, în seara unei zbateri absurde. nimic din nimic nu se naște. nici el
PREZENT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366589_a_367918]
-
mea mă trezesc dimineața și pornesc pe același drum al calvarului, pentru că nu mi-a fost dată nicio firimitură fără muncă. în limba mea, și numai în limba mea, îmi salut prietenii. doar în limba mea mă doare când se usucă frunzele, florile nu-mi dau mireasma dacă nu le vorbesc pe românește și mai știu că, acolo, sus, în ceruri, poeții neamului îi învață pe îngeri limba română. doar în limba mea îmi pot astâmpăra setea, după coltucul de pâine
TE-AI PRINS DE CERUL GURII MELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366636_a_367965]
-
goale cu mijlocul cerului pe dureri și pe lacrimi pe nopțile tale sfâșiate de aceleași bătăi în ușă deschide pragul acesta în vest nu lovi cu piatra sărutul nimănui hai să fixăm crinii în dreptul nostru să ducem cenușa în dreapta pomului uscat apoi să așezăm merele în fiecare duminică și să ne prefacem inocenți Dorina Șișu Dublin - Irlanda Referință Bibliografică: Versuri din Irlanda / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
VERSURI DIN IRLANDA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366702_a_368031]
-
Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
spoiala cu care ai de-a face în fiecare zi, riști să-ți exersezi mintea doar la nivelul informației și al unor raționamente simple, al speculațiilor nenumărate, nici acelea corecte adesea și, mai grav, riști ca sufletul să ți se usuce în spațiul arid ce face obiectul profesiei tale. Dacă vrei să te salvezi, trebuie să ieși, din când în când, din cercul strâmt, vicios și toxic în care aceeași profesie te ține captiv. Trebuie să iei o gură de aer
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
a Principelui René de Bourbon-Parma și a Principesei Margareta a Danemarcei s-a născut la Paris, pe 18 septembrie 1923. Despre această familie princiară fiecare slovă înșiruie, din verva unor ani zbuciumați, un torent de trăiri care clatină, fără să usuce, un arbore viguros. Încă din copilărie, Principesa Ana nu s-a bucurat de traiul legendarei desfătări de la castelele princiare. Este al treilea copil între frații Majestății Sale, Principii Jaques, Michel, și André. Viitoarea regină avea de copil o personalitate predilect
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
pentru că nu știu dacă tot ce spui (în cuvinte împrumutate) este adevărat și apoi “verba volant”... reitertez la mine faptele sunt literă de lege. din tăcere se naște depărtarea între noi va crește copacul care înflorește doruri și se va usca de durere. îmi doresc umărul tău stâng pe care să-mi așez capul să simt acea fâlfâiere de aripă sub braț ca și cum un roi de fluturi vin din inima ta intră în inima mea un fel de lege a vaselor
ELEGIE PENTRU O TĂCERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365684_a_367013]
-
eforturi disperate să zboare. Nu era posibil...ploua ...Parcă era un ghem de ață încâlcita.. Nerezistând să îl știe că devine victima, băiatul meu l-a luat acasă unde era cald și bine. L-a șters cu șervetele, l-a uscat. Și-a revenit imediat și a început să ciripească. A improvizat repede o colivie, în interior i-a pus un bonsai artificial. Trilurile lui se auzeau în toată casă. Inițial am crezut că este un pui de rândunica- fetiță...dar
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
e și al bețivanului morcoviu, iubitor de butelcă, ce poate să aibă mai multe neveste, o droaie de copii și nicio iubire, dar și al omului cumsecade, cumpănit. Nimeni nu caută drumul spre o viață cvasiascetă, cât timp nu se usucă rugul de vie. Și-atunci, cum să nu-și dorească omul să se rupă custurea care taie vița de vie?... căci, dacă ar cunoaște veselia, chiar și fiara din scorbură ar râvni strugurii! Vinul e pricina amânării multor fericiri până la
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
se rupă custurea care taie vița de vie?... căci, dacă ar cunoaște veselia, chiar și fiara din scorbură ar râvni strugurii! Vinul e pricina amânării multor fericiri până la culesul viilor. Dacă vine primăvara și nu înfloresc viile, pot să se usuce toporașii și narcisele!... Iar dacă veți fi citit aceste file, sorbind din ele dragostea, visul și amintirea, gustați dintr-un vin care nu poate fi mai rău decât apa cea mai bună, căci vi se vor părea mai mângâietoare cântecele
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
respect. Nu a avut niciodată și nu are o viață încărcată cu surplusuri, dar are o bogăție sufletească fără limită și preț, are destinul celei mai constante admirații din partea celor care, cunoscând-o, i-o poartă! Roadele harului se pot usca din floare O fi omul „condamnat să fie liber” (Jean-Paul Sartre)?! Nu!... Sub timp, de la naștere și până la capătul vieții, omul nu viețuiește nicio secundă liber pe deplin, pentru că nu iese nici o secundă din lupta cu limitele autodepășirii ținute în
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
trei creatori de slove literare și de cântece. Toți trei și-au căutat și găsit libertatea în arta literelor și cântecului. S-au născut cu har pentru aceasta, dar roadele harului, dacă nu ar fi fost apărate, s-ar fi uscat din floare. Când se-așteaptă ninsorile peste România răzbătută de Prut, nu sfâșiată de el, Crăciunul e pe drum. El ne face dor de o „galbenă gutuie” și de artiștii care i-au scris gutuii poemul duios, cântându-i-l
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
în familie, alungând bolile și demonii. Frunzele verzi și strălucirea fructelor albe sunt legate de nașterea Mântuitorului. Cununa de vâsc este întruchiparea aureolei care înconjoară creștetul micului Iisus, din momentul nașterii Sale așa cum este reprezentat în icoane. Cununa din frunze uscate de vâsc se păstra tot anul, fiind protector al casei și leac pentru multe boli. De asemenea, se credea că vâscul poate stinge focul, idee născută din credința străveche conform căreia planta era adusă de fulgere pe ramurile copacilor. Încă
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]