6,013 matches
-
Știai că pe capul tatălui tău s-a pus la Istanbul un premiu colosal? Dar era prea târziu. Și apoi, dogele vedea acest război ca pe o ușurare pentru Veneția, fiindcă nici un pericol nu mai amenința Serenissima (cel puțin pe uscat) câtă vreme turcii se băteau În Moldova. M-am resemnat cu gândul că, cel puțin, te afli sub o protecție puternică. Adeseori m-am dus la biserica Santi Giovanni e Paolo, unde mergeam uneori Împreună ca să admirăm polipticul Santo Vincento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prinși de serviciile turcești de informații, n-ați putea spune nimic despre ceilalți. Toate detaliile misiunii vă vor fi explicate pe drum. În caz de urgență, aveți procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă. Cel care cere anularea misiunii din motive grave se duce, la orice oră din zi sau noapte, la taverna marinarilor, lângă turnul Galata. Taverna se cheamă „La corabia neagră”. Comandă un pahar de rom pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Spuma pe care o forma prova navei despicând valurile nu ajungea la limita albului, ci se oprea parcă pe drum, Într-o nuanță nehotărâtă și tristă de gri. Apropierea iernii pe mare era cu totul altfel decât apropierea iernii pe uscat. Echipajul căpitanului Morovan număra treizeci de oameni, deși, din câte studiase Alexandru despre corăbii, jumătate ar fi fost de ajuns. Aceasta nu era, Însă, singura ciudățenie. Corabia era de negoț și transporta miere, ceară și lemn din Moldova. Dar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
următor, iar În rest ea nu era operativă decât În colaborări ale serviciilor secrete. - Răspunsul la a doua Întrebare este Veneția. Ne Îndreptăm spre Veneția, singurul loc În care suntem protejați până la Întoarcerea În țară. Putem porni, de acolo, pe uscat. Dar e un drum periculos, cu toate informațiile pe care le avem de dus În fața măriei sale. Drumul e cu putință doar În cazul În care Ordinul Apărătorilor decide că trebuie să plecăm și ne acordă o escortă italiană. Aceasta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unele la altele, tot ce e roadă a materiei ca și a spiritului, vine să facă schimb și împreunare, dar împrejur e apă care le desparte. . . Uneori atât au întins punți de legătură că pare a se fi unit 54 uscatul. -. și deodată apare un fir subțire de apă primprejur, care se lățește. . . Sunt națiile lumei, cele asemenea și, totuși, deosebite. Eu cred în nații; cred și în materialul omenesc unic, indivizibil. Dar Mika-Le nu aduce temperamentul unui străin, al unui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de capriciu, dar care da în schimb. Și Rim părea pătruns de meritul acelui dar. Hailipa era un om fericit și Lenora o femeie cinstită de speța cea mai bună, pe ale cărei calități de interior le stima mult, explica uscatul Rim, și cuvintele "cinste" și "stimă" sunau solemn. Portretul Lenorei la oraș satisfăcea intuițiile lui Mini. Așadar, câteva zile în fiecare sezon, alcovul unei văduvii provizorii era mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în Lipscani. Dar acum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame și fringhii cu rufe la uscat erau întinse în curmeziș. - Sus e acum locuit, explică Doru și arătă spre orizont, nu departe, un coș înalt de cărămidă. Gramatula instalase o fabrică de alcool din cereale și câțiva funcționari de acolo locuiau la el, conacul ei fiind
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care l-am făcut cu voi, cînd ați ieșit din Egipt, și Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeți! 6. Căci așa vorbește Domnul oștirilor: Încă puțină vreme, și voi clătina încă o dată cerurile și pămîntul, marea și uscatul; 7. voi clătina toate neamurile, comorile tuturor neamurilor vor veni, și voi umple de slavă Casa aceasta, zice Domnul oștirilor. 8. "Al Meu este argintul, și al Meu este aurul, zice Domnul oștirilor." 9. "Slava acestei Case din urmă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
pasageri care au avut rău de mare se mai înveselesc (cu toate că se vede de ceva timp coasta engleză) și încep să discute despre frumusețile de acasă și despre primul lucru pe care-l vor face când vor pune piciorul pe uscat. Amanda Jellicoe stă lângă Jonathan la parapet și-l întreabă: nu te bucuri că te întorci acasă? Jonathan spune: ba da, realizând cât de neconvingător îi sună vocea. Aruncă o privire peste întinderea de apă, la stâncile ca de cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, și de unde vii? Care îți este țara, și din ce popor ești?" 9. El le-a răspuns: "Sunt Evreu, și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!" 10. Oamenii aceia au avut o mare teamă, și i-au zis: "Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el. 11. Ei i-au zis: "Ce să-ți facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
din ce în ce mai înfuriată. 12. El le-a răspuns: "Luați-mă, și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" 13. Oamenii aceștia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărîta tot mai mult împotriva lor. 14. Atunci, au strigat către Domnul și au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia, și nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
Hazardul că n-ai fost ucis - zece milioane. Revenirea ta din leșin în timpul căderii - o sută de milioane. Faptul că ți-ai putut trage pelicula de protecție - un miliard de ani. Șansa că ai căzut în apă și nu pe uscat - zece miliarde... - Ai și atins existența unui sistem solar, comentă Zeul Concentrării. - Norocul să fii proiectat de jetul din fundul fluviului - o sută de miliarde... - Cât viața unei galaxii. - Și probabilitatea să ajungi viu până la noi - o mie de miliarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ce-nsemni, în viața mea! Din trupul tău ... Eu, aș putea preface lacrimile tale în pietre scumpe și mărgăritare. Dar sufletul ți-e așa curat și pur, Ca să-l ascund în perle nu mă-ndur... Din ochii tăi aș înfrunzi copaci, Uscați de timp ca tineri iar să-i faci Din crudul lor pe crengi să năpădească Desiș de verde pui să cuibărească ... Pe buzele-ți angelic arcuite, Aș înălța oceane de ispite; Dar gura ta și vorbele-ți curate Le-aș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
explicații când tăcerea cuprindea gândurile cu emoții... Dar a plecat alungat de strigătul zorilor, s-a împrăștiat în imensul nesfârșit al norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri divine Acolo unde zarea îmbrățișează marea și unde cerul sărută efemerul , uscatul strânge-n brațe întinderi de speranțe iar valuri de spumă vestesc voie bună. Pe umeri de stâncă cu fața adâncă brăzdate de soare coborâte-n uitare gândurile noastre cu privirile spre astre caută ușor drumul spre dor. Iubrea s-ascunde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apoi, te scalzi în toate apele și niciuna nu te spală de păcate. îmbăierea în mare e ceva miraculos, în larg... Ies delfinii de plăcere la țărm și sirenele fug cât mai departe. Oricât de mari ar fi apele tot uscatul te înghite cu plăcere, te ține mai aproape de suprafață ... Cât timp stelele ți-au primit sufletul, mai au câte un ochi și nu uită atât de repede, cum o fac oamenii. Lacrimi de mărgăritar Ar fi trebuit să-mi cânți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
degetele ridicate. Are unghiile lungi de cinci centimetri vopsite cu auriu și argintiu, cu detalii delicate din natură. Ascultă sfatul meu și pune-l pe bucătar să-ți prepare zilnic supă tang kuei. Să pună în ea viermi de mătase uscați și curmale negre. O să aibă un gust groaznic, dar te vei obișnui cu el. — Trebuie să discutăm despre Su Shun și cabinetul său, Nuharoo. Lucrurile pe care nu le cunosc mă fac să devin nervoasă. — O, dar nu le vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poate fi ținută în frâu. Ridică bolul și bea precum un țăran. După masă, călugărul ne conduce politicos în camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase să descoperim că lângă paturi sunt încălzitoare din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care Tung Chih vede că ligheanele sunt pline cu apă, Nuharoo țipă de bucurie, apoi oftează: — Asta e, cred că va trebui să mă spăl fără servitoare. Se dezbracă nerăbdătoare. Este prima oară când o văd goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pereții pe sub tavan și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te găsesc, atâta vreau, că pe urmă știu eu bine ce am de făcut. O să-ți pun mâna pe ochii cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și azi există - a fost făcut țăndări de roțile cele negre și fără milă. În crunta lor rostogolire au băgat În țărână sarea și gazul, piperul, dafinul, legătura de pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i s-a Înfipt În șezut, provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Azuchi realizară că se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de zi, se munci mai mult decât în ultimele cinci. Biciurile supraveghetorilor și toiagul lui Kanbei nu mai erau necesare. Noaptea se aprindeau focuri, praful ridicat întuneca văzduhul în timpul zilei, și, în sfârșit, construcția fu aproape gata. În timp ce stăvilarul de pe uscat se apropia de încheiere, munca asociată a devierii celor șapte râuri din jurul Castelului Takamatsu înainta și ea. La acel proiect fuseseră puși să lucreze aproape douăzeci de mii de oameni. Îndiguirea și schimbarea cursurilor râurilor Ashimori și Naruya erau proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]