37,223 matches
-
ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt! Și drept, așa cum eu îl știu, în fața timpului pustiu Ce
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt! Și drept, așa cum eu îl știu, în fața timpului pustiu Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat! Nu plânge doar se leagănă și dorul și-l tăragănă, Chemând la
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tablou_de_toamna_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
metalului pe care nimeni nu-l poate stăpânii. A folosii, nu poate fi efectul obiectului, decât de către acela care a construit, pentru nivelurile timpului. Restul nu-i decât praf, în colaps de destine. Un zmeu colorat și jucăuș, pe aripile vântului, duce zâmbetul și fericirea unui băiețaș către cer și soare. Puștiul cu pieptul bombat, cu ochii care cuprind de sus prin zmeu întreaga lume, sare și alerga pe malul apelor omului. Un peștișor colorat, stă pictat, la câțiva centimetrii de
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Nebunul_viorel_muha_1366563950.html [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
trimite chiștocul țigării, exact pe capota mașinii vecinului de dedesupt. Fumătorul face ghemotoc pachetul gol, și-l aruncă drept unde verdele ierbii iubește cerul. Probabil chiștocul va sta un tip pe tablă mașinii, îngălbenind locul, apoi va fi luat de vânt. Dimineață proprietarul va trage o înjurătură și un oftat. A muncit prea mult pentru banii dați pe mașină. O ciocârlie se înlță sus de tot, și-și cântă ultima clipă de viață. O lumină uriașă inundă tot cerul și apoi
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Nebunul_viorel_muha_1366563950.html [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
într-o lume gri, a lacrimilor fără oprire, a sufletului strâns de regretele promisiunilor neonorate. Mereu își imagina că mai e timp, și că timpul le va rezolva pe toate. Motto-ul ei era replica finală din filmul „Pe aripile vântului”: „-Până la urmă, și mâine e o zi!” De câte ori nu s-a înșelat așteptând ziua de mâine?! De câte ori a spus că va face azi un lucru, pentru ca, mai târziu, să realizeze că nu a avut curaj să-l ducă până la
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1460934698.html [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
care le simțea atât de aproape și pe care nu apucase să le cunoască îndeajuns, povara cuvintelor nespuse, povara uitării unor gesturi simple, dar care ar fi avut, poate, o mare însemnătate... Totul era risipit pe mormanele de amintiri acum. Vântul tăcerii se așternuse veșnic peste firele de nisip ale trecutului... Iluzia unei clipe devenea atât de singulară, încât orice lacrimă era ca o picătură de ploaie într-un ocean nemărginit. Mira pierduse noțiunea timpului acum. Rătăcise zile întregi între serviciu
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1460934698.html [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
Să scriu, în nesaț, poezii. Dansând printre fulgi de cuvinte, Culeg versuri, mănunchiuri zglobii Și-apoi patinând înainte, Aprind din strofe făclii. Zăpada luminii m-atinge Și-mi ninge secunda de gând, În doruri ea pare că plânge Și-aud vântul prin ea suspinând. Apoi, când fluturi-ngheață, Ea prinde a râde zglobiu, Această clipă mă-nvață O poezie cum să îți scriu Când ninge cu clipe senine. Referință Bibliografică: CLIPA DE RONDEL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CLIPA DE RONDEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1415331127.html [Corola-blog/BlogPost/369143_a_370472]
-
ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât. Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate și unduiri de vânt răcoritoare. Simțeam cum viața mea se găsește în pragul unei schimbări majore, o cumpănă dincolo de care pot - și trebuie - să întâlnesc fericirea mult așteptată. ******************************* Visam cu ochii ațintiți în tavan. Mă simțeam din nou împlinit așa cum nu mai fusesem de
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
amplificând pe cele abia născute. Mă găsești în poziția de floare în visare, acolo pe trepte, ascultând acorduri muzicale și ecoul lor în celule, mă ridici în brațe și mă ascunzi după perdele de muslin sensibile la orice adiere de vânt. Mă întinzi pe un pat imperial care-mi sugerează că sunt o prințesă și începi să dezlegi eșarfe albastre, de diferite nuanțe, legate pe sâni și pe coapse. Orice mișcare de a ta mi se pare atât de naturală, de
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Slipul_negru_absorbind_soarele_suzana_deac_1370376871.html [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
versificație, dezvăluie starea predominantă a poetei, într-un anumit segment de timp, pusă într-o lumină difuză care tinde să crească și să învăluie prezentul: „nu mai aud nimic din tot ce-mi spui / de vină o fi muntele sau vântul / sau poate gândul nopții ce-l răpui / și nerostit se-ntoarce-n zori cuvântul // și nu mai știu nimic din tot ce faci / de vină o fi visul ce mă arde / sau poate e iubirea ce-o îmbraci / în necuvinte-nchise
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
un profan / iubire de țărm înecată-n fiord / căldură de sân, pe surâs de orfan” (Sunt pe urmă...) Aceste versuri - singure -ar putea s-o definească plenar, dincolo de orice oglindă. Sub aparenta fragilitate și sub tonul elegiac, suspinat la urechile vântului, Aurica Istrate ascunde o ființă puternică, determinată, care știe ce vrea și poate să-și construiască lumea, fără concesii majore, așa cum dorește. E absolut uimitor câtă iscusință în a găsi metaforele cele mai potrivite, sintagmele care se lipesc de pagină
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Iubiți ce spune și Hristos; Doamne! Of, nevăzută stea, Părinții de nu ni i-ai lua... Nici frații, nici surorile- Nici toate sufletele... Ne lași doar dorul călător, Doar cântecul cântat cu dor, Doar codrul și izvoarele, Munții , căprioarele, Doar vântul, soarele și marea, Si florile, și dragostea, și zarea.. Autor- Elena Cristina Rusti Referință Bibliografică: Mi-e dor... / Elena Cristina Rusti : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Cristina
MI-E DOR... de ELENA CRISTINA RUSTI în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mi_e_dor_elena_cristina_rusti_1374479605.html [Corola-blog/BlogPost/364231_a_365560]
-
rugină în vii Și brumă în grădină; Degeaba-mi tulburi zarea Cu-amurguri de poveste Și faci cu spume marea Iar munții suri pe creste; Degeaba scuturi frunza, Ca să-nvelești pământul, Degeaba-ți țugui buza Și-o pui să sufle vântul; Degeaba plângi cu rouă Când îți petreci cocorii Și sufletul îți plouă Când scoți din hăuri norii; Degeaba, dintr-odată, Te-așezi în noi tăcută, Când Ea-mi e supărată Iar muza mea e mută!... Referință Bibliografică: DEGEABA TOAMNĂ / Nicolaie
DEGEABA TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1473306388.html [Corola-blog/BlogPost/383862_a_385191]
-
Avea o mană rece, fleșcăita, ca de mort! -Luați loc, vă rog! -Mulțumesc! răspunse Constantin. Se așezară pe o parte a mesei, unul lângă altul. Se priviră câteva clipe. Ochii primarului, de un căprui închis, alunecară pe lângă cei doi. -Ce vânt ... va aduce pe la noi? -Dacă aș spune că dorul de orașul natal, poate nu mă credeți! -Ăăăă ... înțeleg! Și eu mă duc, din joi în Paști, în satul meu natal, la Cuca Mâcâii. Constantin simți ironia din glasul acestuia, si
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_noua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei să zbori! Plouă cu doruri agățate pe frunze Vântul pictează pe lungile pânze Păienjenișul țesut pare de diamant O boare răcoroasă-i-n zorii care zac. Referință Bibliografică: TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII, 22 mai 2017. Drepturi de
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1495466042.html [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
din Cer cu poezie...” 24 Februarie 2016 Nimeni de Dragoste nu e sătul, Oricâtă ură ar avea sub pleoape, Tu nu mi-ai spus niciodată-destul, Cuvântul acesta și azi ne încape! Cuvântul acesta fără de care Zadarnic se zbate ciutura-n vânt, Zadarnică-i setea fără izvoare, În van e tăcerea fără cuvânt! Fericită e taina care ne leagă! Acum și atunci când n-o să mai fiu, Iubește-mă dar, poezia mea-ntreagă Până la capăt o să te scriu; „Spune-mi, iubito, dragostea, ce
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1456265978.html [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
prima dată despre rolul îngerilor în Împărăția Tatălui, a cărui rugăciune o repetăm în fiecare seară după ea, înainte că tata să sufle în lampă care trona pe masa de lîngă ferestra. În seara aceea am adormit mai greu. Auzeam vîntul care sufla puternic și sălbatic afară și mă gîndeam la un copil care s-a născut în iezla unui grajd. Am trecut în revistă toate grajdurile pe care le văzusem la țară, ca în final să mi-l figurez pe
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_cer_si_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
atât de frig în camera goală afară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ afară niciun cânt pescărușii plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat dimineata priveam trist trandafirul s-a uscat... în
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1488029969.html [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
că-s caraghios, punând atâtea întrebări, Despre persoane, care s-au dus, în cealaltă lume, A caror soare, de multă vreme, a apus. Dar mi-au fost dragi și poate că, Aș vrea să fie, lângă mine. Nici adierile de vânt, nu-mi mai plac... Mă întristez, pe loc și spun, Ba că mi-e frig, ba că mi-e cald Și tare aș vrea ca să trăiesc, Puținul timp rămas, din spațiul vieții, Așa, cum,mai tanar fiind, îmi imaginăm, îmi
RENUNŢ INCONŞTIENT LA VIAŢĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 by http://confluente.ro/costi_pop_1408656676.html [Corola-blog/BlogPost/352255_a_353584]
-
că are nume! Cu el în brațe mi se face Dor, Numele tău, din toate câte sunt, Cel mai bogat și cel mai dătător De pace și de Dragoste-n cuvânt! Eu simt că te-nfiori când mă citești, Cum se-nfioară vântul de pe liră, Nu știu nici eu anume cine ești Și ochii mei de ce mi te admiră; Nu ești de vină tu de mă inspiri, Nu cerceta aceste legi divine, De frumusețea ta să nu te miri, Nici să nu o
NUMELE FRUMUSEȚII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1488805469.html [Corola-blog/BlogPost/371614_a_372943]
-
se mai ridică Spre cerul Tău, dintre tăceri Te strig- Doamne, a-nceput să-mi fie frică! Mi-apasă gândul norii de zăpadă, Nici nu mai știu anume unde sunt, Oprește dar ninsoarea să mai cadă Peste pământul sfâșiat de vânt! N-am să mai cer nimic de-acum-nainte, Tot mai sărac și mai flămând să fiu, Ci lasă-mi doar lumina din cuvinte, De-o fi să mă îngrop în ea de viu... Referință Bibliografică: Lasă-mi lumina... / Nicolae Nicoară Horia
LASĂ-MI LUMINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Lasa_mi_lumina_nicolae_nicoara_horia_1390918240.html [Corola-blog/BlogPost/347574_a_348903]
-
Tela Mocanu Publicat în: Ediția nr. 2356 din 13 iunie 2017 Toate Articolele Autorului POEZII DIN VOLUMUL ,,ANOTIMPURILE COPILĂRIEI” (1993) Cartea mea, Pe petala unui crin Sau pe cerul cel senin Pentru tine eu voi scrie Cite-un vers de poezie ! Vântul prin păduri de-ntrebi Îți va spune despre cerbi, Cântec de privighetori Ai s-auzi din depărtări Porumbei zburând spre soare Râuri care trec spre mare Păsări, fluturi, roi de-albine, Toate vor vorbi cu tine! Foșnetul pădurii deci Îți
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/tela_mocanu_1497371178.html [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
vadă!! Ghiocei și viorele, Vă urez un bun venit, Ca de ziua mamei mele, Primăvara ați vestit! E primăvară E primăvară, iar e primăvară, Să zburde mieii, iarbă să rasară, Și păsările să se-ntoarca-n țară, S-adie iar,vântul călduț, afară! S-aud din nou un susur de izvor, S-aud pădurile foșnind ușor, Să văd pe cer că un e nici un nor, Si brazde răsturnate pe ogor! Vine primăvară Trec în carduri multe, Întuneca norii, Priviti-i cum
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/tela_mocanu_1497371178.html [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
vară iar, livezile sunt pline, De fluturi și de zumzet de albine, Stau pomii încarcați cumulta roada, Și fructele atârnă, măi să cadă! E vară iar câmpiile cu holde Si-arata aurul în spice blonde, Ce pe-nserat abia le-adie vântul Când se porneste-a răcori pământul! E vară iar și marea-i mai albastră, Cresc florile în fiecare glastra, Și munții poart-a turmelor povară, Când peste tot pmantul, iar, e vară! Mandre flori, Cu petale colorate Toporași și viorele Cât
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/tela_mocanu_1497371178.html [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
fost de valuri, Si de plajă de pe maluri! Dor nespus mi-a fost de munte Și de stăncile cărunte De pădurile umbrițe Și de frunze vestejite! Dor de deal și dor de vale, Dor de roșu din petale, Dor de vânt și dor de soare Și de muguri dând în floare! Aș vrea Intr-a valurilor spumă, Răcorit de briză mării, Să mă las purtat de vise, Lângă mal în pragul serii ! Și înconjurat de ape Să mă las scăldat de
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/tela_mocanu_1497371178.html [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]