5,635 matches
-
perechea de guguștiuci ce cuibăreau În vârful unui stâlp de beton. Pusese, Însă, prea multă hârtie și capsa i se spărsese În față, provocându-i și sperietura pe care Ectoraș o ghicise, deși era bine ascunsă. În săptămâna În care vărul său purtase, ca pe un stindard victorios, bandajul pe ochi, fiul Directorului fusese cel care mânuise arma, cu un curaj de care nici el Însuși nu se crezuse În stare. Când trăsese primul foc, nu pusese cum trebuie opritoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dreaptă - pe care o și pârlise puțin - a lui Ectoraș și spărsese un ochi de geam de la ușa fânăriei. Nici cu acest prilej curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de temători. Ca să tragă cu pușca fără să se rănească, vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de temători. Ca să tragă cu pușca fără să se rănească, vărul Îl obligase pe Ectoraș să poarte echipament de protecție. De la fratele mai luminat la minte al Îngrijitorului de școală Figaro cumpăraseră câteva măști dintr-un plastic subțire, care se spărgea ușor, Înfățișând niște iepurași dințoși și urechiați, cu zâmbete destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta gura țevii spre țintă după cum Îi poruncea, ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un zid atât de Înalt, Încât nici el să nu-l poată sări! Ai? Ce zici, domnule, de treaba asta? Adică nici măcar Dumnezeu să nu poată tot?”. „Bună treabă...” - bolborosi Cap de Șobolan mai mult ca să nu tacă - „bună treabă, vărule!” Însă lui nu-i era mintea la ce prostii Îndruga ăla și se gândea la ce i se Întâmplase lui mai devreme și dacă ar fi fost nimerit să-i povestească totul celui pe care Îl numea văr, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bună treabă, vărule!” Însă lui nu-i era mintea la ce prostii Îndruga ăla și se gândea la ce i se Întâmplase lui mai devreme și dacă ar fi fost nimerit să-i povestească totul celui pe care Îl numea văr, deși nu-i lega nici un fel de rudenie. Își pusese În cap ca În acea zi, pentru că nu avea prea mult de lucru la primărie - și chiar de-ar fi avut, nu-l trăgea cu nici un chip inima să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fiica lui Manole Crețu, mam a povestitorului (La noi în Viișoara). 11) Vestit lăutar din Iaș ii de altădată - Mama frumoasei domnițe (nu i se dă numele) care se îndrăgostise de temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea de mart 1907) - Învățătoarea Smaranda de la Vlădeni, mama Agripinei, bunica Eugeniței ( Cazul Eugeniței Costea). 2) Cel mai complet personaj feminin sadovenian: nevastă, mamă, soacră, văduvă; fiică a șătrarului Mirăuță și a șătrăresei Ilinca de la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu castă. Fata mea, bine făcuși, Că te cântă pe arcuși, Că te cântă cântăreți La domnie și‐ n cetăți Că de stai și te gândești, Cărțile filozofești Câte sunt, toate‐ s grecești, Chiar și Gaton, însuși Gaton, E nepot vărului Platon. Roze sunt câte ‐ au rămas, Vremea trece ceas cu ceas, Este vântul, vântul șui, Vine‐o vreme ‐ a nimănui. 210 șt. O. Iosif ( 1875‐ 1913 ) „Doi călători veneau de pe drumuri opuse și m‐ au întâlnit în calea lor. Cel
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
l-am întâlnit, răspunse Nobunaga. Acum unde e? — Era în Japonia, la Anul Nou, dar s-ar putea să fi plecat deja la Nagasaki, ca să se întoarcă în India, prin Macao. Conform unei scrisori pe care am primit-o de la vărul meu, corabia lui urma să ridice ancora în ziua a douăzecea. — Vărul tău? — Se numește Ito Anzio. — N-am mai auzit niciodată numele „Anzio“. Nu are un nume japonez? — Este nepotul lui Ito Yoshimasu. Numele lui e Yoshikata. — A, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Anul Nou, dar s-ar putea să fi plecat deja la Nagasaki, ca să se întoarcă în India, prin Macao. Conform unei scrisori pe care am primit-o de la vărul meu, corabia lui urma să ridice ancora în ziua a douăzecea. — Vărul tău? — Se numește Ito Anzio. — N-am mai auzit niciodată numele „Anzio“. Nu are un nume japonez? — Este nepotul lui Ito Yoshimasu. Numele lui e Yoshikata. — A, acela este? O rudă a lui Ito Yoshimasu, seniorul castelului Obi. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și unchiul său, Takeda Shoyoken - nepăsători față de cântecele păsărilor din tufișuri - se plimbau prin livadă. N-a venit nici măcar la sărbătorile de Anul Nou. A spus că e bolnav. Nu ți-a trimis nici o veste, Unchiule? întrebă Katsuyori. Vorbea despre vărul său, Anayama Baisetsu, care era guvernatorul Castelului Ejiri. Amplasat pe granița cu Suruga, era, pentru clanul Takeda, un punct strategic important pentru miazăzi. De peste jumătate de an, Baisetsu nu mai venise să-l slujească pe Katsuyori, spunând mereu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era, în dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără nici un nor. CARTEA A ȘAPTEA AL ZECELEA AN AL LUI TENSHO 1582 PRIMĂVARA PERSONAJE ȘI LOCURI SHIMIZU MUNEHARU, comandantul Castelului Takamatsu AKECHI MISTUHARU, vărul lui Mitsuhide AKECHI MITSUTADA, vărul lui Mitsuhide FUJITA DENGO, vasal superior al clanului Akechi AMANO GENEMON, vasal superior al clanului Akechi YOMODA MASATAKA, vasal superior al clanului Akechi MANASE, medic din Kyoto SHOHA și SHOSITSU, poeți ODA NOBUTADA, fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca munții din Kai, era, în dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără nici un nor. CARTEA A ȘAPTEA AL ZECELEA AN AL LUI TENSHO 1582 PRIMĂVARA PERSONAJE ȘI LOCURI SHIMIZU MUNEHARU, comandantul Castelului Takamatsu AKECHI MISTUHARU, vărul lui Mitsuhide AKECHI MITSUTADA, vărul lui Mitsuhide FUJITA DENGO, vasal superior al clanului Akechi AMANO GENEMON, vasal superior al clanului Akechi YOMODA MASATAKA, vasal superior al clanului Akechi MANASE, medic din Kyoto SHOHA și SHOSITSU, poeți ODA NOBUTADA, fiul cel mare al lui Nobunaga SOTAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușor din cap, ca și cum ar fi observat deja. Deși Sakamoto se afla destul de aproape de Azuchi pentru a se putea întoarce în loc să vadă până acolo, Mitsuhide arăta de parcă ar fi străbătut o mie de leghe. În timp ce stătea în fața castelului comandat de vărul său, Akechi Mistuharu, avea senzația că scăpase din bârlogul tigrului. Însoțitorii săi, însă, erau mult mai îngrijorați de tusea periodică a lui Mitsuhide decât ar fi putut să fie de ceea ce avea în minte, și-și exprimau preocuparea: — Ați călătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor ca niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise să-și întâmpine vărul, făcu câțiva pași dinspre șirul de soldați, înclinându-se cu respect. — Te-am așteptat încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide își spălară de noroi mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viață pe care i-l dicta propria-i inimă. „Ei, cred că de-acum s-o fi schimbat de haine,“ spuse, în sinea lui, Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până în apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide în altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse Mitsuharu. Mitsuhide se întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar are un farmec rustic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lasă-mă doar să dorm puțin. Asta-i tot ce vreau. Mitsuharu auzise tot felul de povești în ultima vreme, așa că, nu era complet ignorat față de gândurile lui Mitsuhide. Cu toate acestea, avea anumite îndoieli aparte despre motivul pentru care vărul său se întorsese atât de brusc la Sakamoto. Nu era nici un secret că Mitsuhide primise responsabilitatea de a organiza banchetul dat de Nobunaga în cinstea lui Ieyasu. De ce fusese alungat Mitsuhide pe neașteptate, chiar înaintea ospățului? Ieyasu era sigur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă nu aflase detalii dar, de când i se spusese despre evenimentele din Azuchi și până-n momentul în care văzuse chipul lui Mitsuhide, ajunsese să înțeleagă că se întâmplase ceva ce-l supărase pe Seniorul Nobunaga. În secret, Mitsuhide suferea pentru vărul său. Și, întocmai așa cum se temuse Mitsuharu, de când îl primise la castel în acea dimineață, înfățișarea lui Mitsuhide nu fusese încurajatoare. Faptul de a vedea gravitatea care umbrea fruntea vărului său nu fusese o surpriză prea mare pentru Mitsuharu. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l supărase pe Seniorul Nobunaga. În secret, Mitsuhide suferea pentru vărul său. Și, întocmai așa cum se temuse Mitsuharu, de când îl primise la castel în acea dimineață, înfățișarea lui Mitsuhide nu fusese încurajatoare. Faptul de a vedea gravitatea care umbrea fruntea vărului său nu fusese o surpriză prea mare pentru Mitsuharu. Știa că nu există nimeni care să înțeleagă caracterul lui Mitsuhide mai bine decât el, datorită trecutului lor comun. Da, te înțeleg. Ai petrecut toată noaptea în șa, venind din Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Azuchi. Amândoi suntem trecuți de cincizeci de ani și nu ne mai putem trata trupurile ca în tinerețe. Ei, ar trebui să dormi un timp. Totul e pregătit. Mitsuharu nu forță subiectul, nici nu încercă să se opună voinței vărului său. Mitsuhide se ridică și intră sub plasa de țânțari, în timp ce lumina dimineții continua să joace peste firele acesteia. Când Mitsuharu ieși din camera lui Mitsuhide, Amano Genemon, Fujita Dengo și Yomoda Masataka îl așteptau. Cei trei se înclinară. — Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără îndoială, și în inima lui Mitsuhide. Dacă așa stăteau lucrurile, își spunea Mitsuharu, câteva zile de liniște și pace ar fi fost cea mai bună pregătire pentru apropiata campanie. Mitsuharu avea deplină încredere în bunul simț și în inteligența vărului său. Întrebându-se cum își omora vremea Mitsuhide, îi vizită camera. Mitsuhide picta, copiind dintr-o carte deschisă. — Ei, ce faci? se opri Mitsuharu lângă el, privind, mulțumit de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbă, e încăpățânat. Refuză s-o primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de marele preot din Yokawa de pe Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în urmă, mi s-a ordonat să particip la pârjolirea Muntelui Hiei. Atunci, ne-am războit nu numai cu călugării-războinici, ci și cu oamenii sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sfârșit, ochii. Într-o confruntare față-n față, s-ar fi ales, cel mai probabil, cu o săpuneală nesuferită din partea lui Mitsuhide sau l-ar fi înfuriat foarte tare, dar avea să-și dea toată silința pentru a-și opri vărul. Și, astfel decis, Mitsuharu adormi. A doua zi dimineață se sculă mai devreme ca de obicei, dar, în timp ce se spăla, auzi un ropot de pași alergând pe coridorul principal, spre intrare. Mitsuharu strigă un samurai, oprindu-l pe loc: — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]