12,807 matches
-
mai târziu m-au înconjurat cu mare respect și chiar cu admirație, pentru felul cum îngrijeam de mama lor și că mă pricepeam mai la toate cele necesare în casă. Cu timpul, au aflat că nu sunt venită de la coada vacii, cum spunem noi românii, ci am terminat două facultăți și că asta era situația în țară la noi, nu aveai ce face cu ele, ca să-ți câștigi un salariu decent. - Da? Chiar aveți două licențe și îndepliniți funcția de infirmieră
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii returnau proprietarilor oile avute în grijă încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar merge în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu atât mai rămăsese. Restul le-a vândut să-și ridice casa și să-și cumpere o vacă pentru lapte la copii și cai pentru deplasare și munca câmpului. În gospodăria unui țăran sunt multe lucruri necesare, mai ales când își schimbă profesia din păstor în cea de agricultor. Pentru toate trebuiesc bani. Bunicul și-a dorit să
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
o mai înaltă prețuire slujbei. La sfârșitul liturghiei, bunicul Constantin s-a dus direct acasă să se schimbe de ținuta de sărbătoare, și-a încălțat din nou opincile din piele de bou argăsită, hainele de lucru și porni spre prundul vacilor, unde se împărțeau oile. Nu dorea să-și murdărească costumul de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
am fost prin lume nici mire nici profet prin amintiri am trecut ca un regret și-n cărți e viața unui alt eretic doar am trăit câte puțin din toate timpul zace în cuget și formule trece vremea ca niște vaci sătule dinspre ieri se-aude clipă cum bate a crescut în mine atâta moarte încât zilele aproape mă orbesc și gândurile-mi ning peste departe de dincolo ,Doamne, cu ochiul ceresc vezi universul cum se preface-n scrum de nu
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
de galinacee și porcul ouat de acea animală dezgustătoare, care este ... nu, copitate bilingve ce sînteți - își apostrofa el auditoriul; nu soacre, ci scroafe, ceea ce, ca să ne delimităm dracu știe de ce, da' o facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
și porcul ouat de acea animală dezgustătoare, care este ... nu, copitate bilingve ce sînteți - își apostrofa el auditoriul; nu soacre, ci scroafe, ceea ce, ca să ne delimităm dracu știe de ce, da' o facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
șeful își ținea pălăria în mînă! Orice lucru lipsit pe neașteptate de semnificația sa prezumtivă ... cine lansase acest decret? Nu era decret?! Era! Atît învățaseră văgăunenii, că lozinca este stimulatoare. Tot o lozincă transformă, credem noi, laptele în brînză de vacă, chiar dacă este brînză din lapte de capră, și vinul în oțet de mere sau de struguri. Ideea asta cu strugurii este chiar derutantă pentru înțelegerea mecanismului care a făcut să fie izgonit Adam din Rai. Dacă Eva a cules strugurii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
Marin Viorel. Erau obosiți după o zi întreagă de muncă, dar l‑au primit în casă, în camera „a bună”, cum spuneau ei, și i‑au pus pe masă sticla cu țuică de prune și câteva bucăți de brânză de vacă. Ioana a mai adus o azimă făcută repede la țest, câteva cepe, ouă fierte și murături proaspete, scuzându‑se că au fost cu toții la câmp și nu au tăiat nicio orătanie. - Nu‑i nimic, sunt destule pe masă și nu
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
în greblă și zice: Văzuși, fă, Lenuțo. ce de mai fîn am făcut? Cînd vă ziceam eu, ce ziceați voi, ai? Eu fac fîn, domnule! Cînd o veni iarna, ce faci, iei pătura și pleci prin sat, la cerșit?! Rage vaca de foame în grajd ... Și zicea unii că una, că alta ... Madam Jorjet se trîntește la umbră. Taci dracu, tataie, că te rîde și curcile! Dom' colonel aruncă grebla și se enervează. Nu cu tine vorbeam, domnule! Ia spune-mi
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
numai legende? Sînt adevăruri, dar nevoia voastră de fabulație vă orbește și nu aveți capacitatea să învățați din greșelile voastre ... Vă induceți sentimentele de frică și neliniște și vă aflați scăparea de orice supărare în umplerea burdihanului cu cirezi de vaci și turme de porci, pajiștea pentru voi nu mai este un pieisaj, ci o pășune, dealurile molcome acoperite cu păduri de stejar devin surse de materie primă pentru mobilă, iar frumusețea în sine nu are valoare sentimentală, dacă nu poate
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
vin de la suhat și, în amurg, pe când se albăstrește adânc codrul de brad, în cerdacul plin de flori, de mușcate și crăițe multicolore, stau la taifas cu starețul Teofil. Cei îndrituiți cu grija animalelor, stau pe scăunele, ascunși sub burțile vacilor, storcând din ugerele pline laptele curat și bun a cărui grăsime se așterne pe șiștar. Apoi oamenii hrănesc și adapă animalele și se aude zornăitul lanțului cu care sunt legate de stâlpul staulului. Se închid ușile grajdului. Călugării merg spre
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de aritmetică. Cu Iosif a semănat Costel - tatăl tău - atât la scris cât și socotit. A semănat și la spiritul de comerciant. De fapt a continuat comerțul în prăvălia moștenită. - Aveați animale la casa de sub coastă de la Băcănoiu? - Totdeauna două vaci frumoase, cu lapte, ținute bine într-un grajd mereu curat, legat de casă, cu groapă de bălegar în dosul casei, împrejmuită cu blăni din stejar pe 8 cm. Toamna cărau bălegarul în câmp, unde făceam porumb și chiar grâu - încât
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
legătura cu biserica, cu Dumnezeu, hoți care amenințau și băteau pentru a scoate de la bietul român ultimul bob de porumb și grâu, până la ultimul gram de lapte, obligându-i să cumpere pe puncte și cartele sau cum spunea comicul Mussolini : „vaca stă cu capul în ieslea țăranului și cu ugerul în bidoanele Aprolaptei”. Și iată-l arestat pe părintele Berca în temnițele comuniste. A început tragedia în familia preotului. Securitate, anchete, declarații, procuratură, torturi, jigniri adresate unui model de om, un
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă mai miroase a levănțica franțuzească a amintirilor unui neam mare, al Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni, de unde își serveau hrana cirezi de vaci cu lapte, iar boierul știa bine rețeta șvaițerului, atât de căutat pe piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
care o are acum. Ce putea oare ieși dintr-un boier stătut, frumos și o femeiușcă pictată, sănătoasă, o munteancă ce pârâia ca mărul crud mușcat de dinți sănătoși, alimentați cu proteina cărnii și calciul brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
cu apă termală ale vestitului ștrand...cu preț redus după ora 17,00. Cina...la alegerea fiecăruia. În centrul orașului, sute de localuri, terase, spectacole stradale, erau menite să te facă să zăbovești... “Ai închis cloța (cloșca)? Tati o muls vaca? Să-i dai drumu' lu' Dick din lanț când vă culcați!” o aud pe tanti Mărie, tocmai când mă fotografiam și eu în fața primăriei. “Toată ești mumă-ta!” remarca, tolănit pe-o bancă unul din cântăreții bisericești. “Și cum mergi
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
au fost și nu mai sunt. Oare tot așa de zbuciumată îi va fi și viața de dincolo? Oare aceeași soartă de truditor o are? Știe doar Dumnezeu! 2. Slugă la „Mussolini” Om înstărit conu' Nae: grajduri cu cai și vaci, cârciumă cum alta nu era în Domnești, pământ destul de mult, o curte mare pavată cu bolovani de râu, multe hangarale și în spatele casei o gră �dină mare. Beci răcoros pentru păstrarea vinurilor și sifoanelor în căl �durile toride ale verii
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
este bucuroasă când vin cu toții în vacanțe; i se umple bătătura și sufletul de bucurie. Nu știe cum să le mai stea în față. Este o bună gospodină și toate preparatele ei sunt eco, făcute din producție proprie; crește oi, vaci, păsări, porci, ca tot omul gospodar care sfințește locul pe unde calcă. Nu duce lipsă de nimic și copiii când pleacă de la ea, pleacă încărcați, cu de toate. Numai că, de vreo câțiva ani, de atâta speteală, o doare mijlocul
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
să înțelegi mai bine?! Este ca și când, matale, din operația asta pe care ți-o fac, nu mai poți să mergi niciodată și stai la pat. Și, pentru că tata nu o să mai poată face față la atâtea treburi gospodărești, o să vindeți vacile, oile, porcii, nu o să mai puteți crește păsări sau să cultivați în grădină mai nimic. Se duce de râpă, gospodăria. - Aoleo, maică, păi, dacă este așa, nu mă mai operez! - Stai liniștită, mamă, că ești pe mâini bune! Eu te
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
și transformată în proprietate a G.A.C-ului , formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele agricole, au fost amenajate grajduri pentru vacile confiscate de la țărani, sau luate de la țăranii obligați să le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru o parcurgea
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
înscrisese “de bună voie” în colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
ca rândul trecut. - Și eu merg acum la fermă. Cum plec de acolo, cum nu mai fac nimic muncitorii și se apropie ora mulsului. Trebuie să-i supraveghez ca pe niște copii. Mereu îi prind că nu spală ugerele la vaci și le mulg direct în găleată fără sidilă din tifon. Cred că am să-i pedepsesc, dar dacă pleacă de la fermă, unde găsesc imediat alții? Cine crezi că preferă să stea în mizeria și mirosul unui grajd zootehnic, când la fel de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
bărbați lăsaseră coarnele plugurilor și merseseră să muncească acolo. De fapt, în CAP-ul înființat în sat în urmă cu patru ani se aduseseră tractoare și semănători, nu mai trebuiau atât de multe brațe de muncă, iar la grajdurile de vaci, că erau câteva, în sat fuseseră multe vite, lucrau mai mult femei. Prin mulțimea pestriță de acolo își recunoscu sora cea mai mare. Alături de ea era un flăcău înalt, blond cu ochi mari albaștrii, era așa bine făcut încât cu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]