6,856 matches
-
rămâneau întrebări fără răspuns. Fiecare dintre noi este singur pe lume, e închis într-un turn de alamă și nu poate comunica cu semenii săi decât prin semne, iar aceste semne nu au o valoare comună, așa că sensul lor rămâne vag și nesigur. Încercăm în mod jalnic să le transmitem altora comorile inimii noastre, dar aceștia nu au puterea de a le accepta și deci noi ne urmăm calea însingurată alături, dar nu împreună, fiind incapabili să-i cunoaștem pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta și poate că, tocmai conștiința vagă a acestui fapt stârnea compătimirea binevoitoare a lui Strickland. Poate că amândoi se străduiau să exprime prin culoare idei care erau mai potrivite pentru literatură. Pe vremea aceea Strickland trebuie să fi avut aproape patruzeci și șapte de ani. XLV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe care trebuie să le faci pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori își dau aere și, dacă le oferi ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și intră. Lumina era slabă și după ce umblase atâta vreme prin soare un timp nu izbuti să mai deslușească nimic. Apoi tresări. Întâi nu-și dădu seama. I se păru că a intrat deodată într-o lume magică. Avea impresia vagă a unei mari păduri primitive unde se plimbă oameni goi pe sub copaci. Apoi văzu că erau picturi pe pereți. — Mon Dieu, sper că arșița soarelui nu mi-a topit mințile, mormăi el. Îi atrase atenția o mișcare ușoară și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar fu oprit de un zgomot de pași greoi. La capătul de sus al treptelor apăruse un bărbat cu sufletul la gură, și el pe jumătate dezbrăcat, care, văzându-l, se opri dintr-o dată. Îi adresă lui Dante un zâmbet vag de complicitate, atunci când poetul trecu mai departe fără să Îl Învrednicească măcar cu o privire, Îndreptându-se spre chilia sa. - Oh, messer Alighieri, nu-i cazul să fim atât de trufași, dat fiind că pentru două luni de zile trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De altminteri, dintotdeauna au fost cei mai buni În această artă. Și marele Frederic a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reparându-le acele imperfecțiuni pe care acești oameni mari le-au neglijat. Și am căutat să răspândesc această cunoaștere de la catedră, Însă fără succes. Drept dovadă, iată că numele meu vă spune nimic! Omul Își Încheiase spusele cu un zâmbet vag și amar. Cicatricea Îi apăru și mai evidentă. „Un astronom”, se gândi Dante, surprins de coincidență. Pesemne căpătase un aer perplex, fiindcă celălalt zâmbi. - Dacă te Întrebi ce fac În orașul dumitale, e vorba doar de o etapă a ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea se mărgini să respire adânc. - Da, să-i ia naiba. Dar vreau să știu tot, și fără nici o reținere. Cine a organizat Înșelăciunea? Și cine sunt persoanele acelea cărora ar trebui să mă alătur, Cecco? Celălalt făcu un gest vag. - Credincioșii sunt pe punctul de a realiza ceva colosal, care va schimba fața veacului. - Cine e Brandan? Și unde e? El e creierul Înșelăciunii, nu-i așa? - E doar un pehlivan, unul din zdrențăroșii care Îi vrăjesc pe țărănoi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai mari decât alții pentru a revendica succesiunea? Bernardo arătă spre fascicolul de hârtii ce zăcea pe masa de scris. - Cine știe! Poate că exista unul. Este ceea ce caut să verific studiind scrierile maestrului meu, răspunse el pe un ton vag. Dante avea senzația că despre acest subiect nu mai avea alte cunoștințe. Sau că nu voia să i le dezvăluie lui, pentru un motiv sau altul. Însă ceva Îl surprinsese În cuvintele istoricului. Acea trimitere la natură. - Oare Frederic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate de o casă domnitoare care și-a pus pecetea peste acest veac e un proiect nobil. De ce nu ar trebui să capete aprobarea voastră? replică Dante, strângând din dinți. Acquasparta făcu un gest vag, după care agită din nou hârtiile. - Așa o fi, precum spui. Dar nu despre istoria acelei stirpe nefaste vreau să Îți vorbesc, messer Alighieri, ci despre a dumitale. - A mea? exclamă Dante, neizbutind să Își ascundă uluirea. Nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înalt, în nuanțe de crem, argintiu și albastru, înfățișa o femeie tânără, în ținută de bal, cu fruntea împodobită de o diademă de perle, cu tenul totuși palid sub vopselele decolorate de trecerea vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a șaizeci de ochi mustrători, scuzele pe care și le va cere - de data asta reale. A oftat tare. — Ce-i? s-a interesat Myra. — Nimic. Căscam și eu. Sigur Îi prindem din urmă până nu ajung acolo? Nutrea speranța vagă că ar fi putut intra primii la clubul Minnehaha și i-ar Întâlni acolo pe ceilalți, ar fi găsit Într-o stare de izolare blazată și și-ar redobândi astfel ceva din tupeul pierdut. — O, sigur sigur! Îi prindem sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mijlociu pentru succesul social de la Yale; Pawling, Westminster, Choate, Kent și Încă vreo sută, care aruncau pe piață, an de an, tipul lor de absolvent bine Înfipt, impresionant la modul convențional; cu stimulentul lor mental, examenele de admitere; cu obiectivul vag formulat Într-o sută de circulare -de a „Transmite o Temeinică Educație Mentală, Morală și Fizică, de Gentleman Creștin, care să-l facă pe băiat apt de a Înfrunta problemele epocii sale, și de a oferi o pregătire solidă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toate fețele, o sută de teorii i-au fost confirmate, iar pofta de viață i s-a cristalizat Într-o mie de țeluri ambițioase. Nu că ar fi fost o convesație scolastică - ferească Domnul! Amory nu avea decât o idee vagă despre cine era Bernard Shaw, Însă Monsignor s-a referit În egală măsură la Vagabondul Îndrăgit și la Sir Nigel, având mare grijă ca Amory să nu simtă niciodată că-i fuge pământul de sub picioare. Dar trâmbițele sunau ora contactelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sac pentru tot restul carierei sale de student. Amory a aflat că nu ar câștig a nimic dacă ar scrie pentru Nassau Literary Magazine, dar că prezența În caseta redacțională a lui The Daily Princetonian putea fi de mare folos. Vaga dorință de a juca roluri nemuritoare În cadrul Asociației Dramatice Engleze i s-a evaporat când a aflat că talentele cele mai mari și minți, cele mai ascuțite se concentrau la Triangle Club, o asociație pentru comedia muzicală, care Întreprindea anual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu și-a dat seama cât de răspândit era fenomenul decât atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
indicau descreșteri similare, iar Beatrice Începuse - pentru prima oară - să recurgă la banii personali pentru Întreținerea gospodăriei. Totuși, factura doctorului pentru 1913 se situase la peste nouă mii de dolari. În ceea ce privește starea exactă a lucrurilor, domnul Barton a fost cam vag și confuz. Se mai fuseseră recent unele investiții, al căror rezultat era deocamdată incert, și avea impresia că mai avusesră loc și alte speculații și transferuri, În legătură cu care nu fusese consultat. Abia după câteva luni Beatrice i-a scris lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la Philadelphia, Amory a crezut că ochii ei albaștri, cu inflexiuni de oțel, exprimă numai fericire. O putere latentă, un anume realism Își găseau Împlinirea deplină În greutățile cu care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oprit la intrare ca să se uite la ceasul-brățară: dorea neapărat să știe ce oră era, fiindcă un drăcușor din mintea lui, Îndrăgostit de clasificări și catalogări, voia cu tot dinadinsul să țină rânduială. Mai târziu avea să-i producă o vagă satisfacție faptul că putea să-și spună „Chestia s-a terminat la opt și douăzeci fix, joi, zece iunie 1919“. În timpul acesta era inclus și drumul făcut de la casa ei - un drum despre care, mai târziu nu-și va aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În conștiință: „Les sanglots longs Des violons De l’automne Blessent mon coeur D’une langueur Monotone.“ Un fulger a despicat cerul, dar cântecul a continuat fără ezitare. Era evident că fata se găsea pe câmp și vocea dădea impresia vagă că ar veni dinspre un stog de fân aflat cam la șapte metri În fața lui Amory. Pe urmă cântecul s-a oprit; s-a oprit ca să Înceapă din nou, o litanie stranie, care a crescut În intensitate, a scăzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
genul intelectual, adică exact ceea ce și-ar fi dorit nevastă-mea să fiu. Dacă m-ar vedea nevastă-mea acum, i-ar pica chiloții instant. Iar eu... hm... eu i-aș spune: Lasă-mă, dragă, am o ușoară melancolie, un vag început de depresie, o ușoară impotență existențialistă. Și nevastă-mea mi-ar prăji niște cârnați și tot proastă ar rămâne. Da, mi-am adus aminte de nevastă-mea. Și de Mișu, și de Mariana, și de Șefu, deși deocamdată îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
țin ore. Ziua liberă picată pe neașteptate e fărâmițată în mai multe activități foarte diferite între ele, efectuate de cele mai diferite grupuri de persoane. Rainer pleacă devreme de acasă și se duce la un atelier de lăcătușerie, cu dorința vagă de a‑și comanda - după un tipar în ceară făcut la plesneală - o copie a cheii de la cutia în care ține tata pistolul. Încă nu știe de ce face asta, probabil că o face ca să ascundă pistolul pentru ca tăticul să n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aerul lui Robert de Niro din Șoferul de taxi sau al lui Dustin Hoffman din Cowboy-ul de la miezul nopții; Îmi lăsa impresia unui renegat care și-a rupt toate legăturile cu orașul. Nu puteam să Înțeleg de ce, dar aveam o vagă impresie că statutul de renegat era cea mai bună modalitate de a interacționa cu orașul acesta. N-am putut să povestesc nimănui despre bărbatul acela. Voiam să mă Întâlnesc singur cu el, când nu era nimeni prin preajmă. Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]