3,233 matches
-
la urmă Carlos plăti biletul, Înjurîndu-l de mamă pe individul de la parcare, numai din ochi desigur, căci erau de față doamna și copiii. Bineînțeles, cînd a trebuit să dea jos bagajele, Carlos Își dădu seama că nu poate duce toate valizele pe care le luase doamna și se duse să-l caute pe hamalul care În urmă cu cîteva clipe trecuse pe acolo cu căruciorul, chemați-l vă rog! Julius căscă atît de tare, Încît era gata-gata să cadă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scumpe și moi spre lumină, acum puteau să-l vadă mai bine: Își Întrerupsese ocupațiile sale plăcute, se ostenise să vină la aeroport. Copiii veneau În urma lor, urmați de Vilma și de Carlos, care reușise totuși să rămînă cu o valiză de mînă. Cei patru copii se apropiară de ghișeul agenției Panagra, triști și somnoroși; Santiago, totuși, așa toropit cum era, simțea cum În sufletul său ia naștere o mînie cumplită: cine era imbecilul ăsta care o lua de braț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta“ Îi stătea În drum și din pricina ei fu nevoit să descarce geamantanele și să plece, lăsînd-o pe biata Arminda năucită și transformînd-o practic Într-o insulă, mai bine zis Într-un ostrov, Înconjurată cum era din toate părțile de valize. Valetul dispăru și Susan se Întoarse ca să-și termine paharul de Jerez și să vadă ce se mai Întîmplă acum, era extrem de nervoasă văzîndu-l pe Juan Lucas cufundat În revista lui pe care de fapt nu o citea. Stropul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În cînd se scriu lucruri interesante“. Susan se uită la el, pătrunsă de adevărul vorbelor lui și se ridică și ea În picioare. Se pregăteau să plece amîndoi, cînd deodată Arminda, schimbîndu-și complet personalitatea, Începu să-și croiască drum printre valize și să Înainteze, spunîndu-i lui Julius că acum avea nouă ani și că anul ăsta o să fie printre elevii cei mai mari de la Inmaculado Corazón. „I-am adus domnișorului un mic cadou“, anunță, silindu-i pe doamna și domnul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mutare“, repetă Juan Lucas și hotărîră pe loc să pună capăt distracțiilor. Jucătorul de golf ridică receptorul și ceru legătura cu agenția de voiaj. Primul avion pentru Lima și acum nu mai rămînea altceva de făcut decît să-și pregătească valizele din piele de porc și să anuleze cîteva Întîlniri pe care și le dăduse cu prietenii din Madrid. Era un coșmar să te instalezi În casa cea nouă, dar Juan Lucas era topit după noul lui palat și ardea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat să repeți tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal ca să ne ajute să ridicăm valizele astea... hai, grăbește-te. Trei zile mai tîrziu, Julius reușea să-i adune În jurul lui pe colegii dintr-a treia, care-l ascultau cu gurile căscate cum le povestea peripețiile mutării. Nici vorbă să Învețe. Noaptea asta era cea dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și am rămas în întuneric deplin. Am orbecăit până la ușa dormitorului și, când am deschis-o, s-a făcut o penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile. Fără să-mi scot ca nadiana (doar gândul îmi făcea rău), am scotocit după pijama, dar până la urmă am lăsat-o baltă. Începusem să lăcrimez și să-mi curgă nasul de frig. Mâinile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
firește). Acolo orice rău se metamorfozează, păcatele devin virtuți. Ce mai, ca-n rai! EL: Credeți? EA(autoritară): Tovarășe Lambru! EL: Mă rog, cum ziceți dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
drept! Parcă aș avea un mușuroi de furnici în el! Cum naiba oi fi adormit? L-oi fi așezat eu cine știe cum și... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Ce teribil! Se pare că am ațipit, sau, mai bine zis, am adormit ca o valiză uitată-n gară (cum ar spune un cunoscut de-al meu). Mai mult decât atât, în activul și agitatul meu somn, am ajuns să fac lucruri pe care nu m-aș fi gândit niciodată să le pot realiza... Inventez biografii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Își întinse mâna, zece ani ascunși în palma lui. Sper că nu ți se pare o chestie obsesivă. Ea apucă strâns cutia, demoralizată de conservarea asta fără rost, dar incapabilă să-l certe. Toate bunurile lui lumești intrau în două valize, dar păstrase asta. Ar putea începe să-i ofere lucruri adevărate, daruri pe care să le aleagă pentru el, obiecte pe care n-ar fi atât de jalnic să le păstreze. Pentru început, nu i-ar strica o haină ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorbă astfel. O prinse și o îmbrățișă pe Barbara înainte să plece. Dar orice ar fi însemnat legătura aia, în îmbrățișarea asta nu era nici urmă de ea. În seara aceea, când Daniel veni acasă, ea stătea călare pe trei valize pregătite, la câțiva pași de ușa lui de la intrare. Stătea acolo de o jumătate de oră. Avusese de gând s-o șteargă cu mult înainte ca el să se întoarcă acasă. În loc de asta, însă, se instalase la șapte metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scurtă peste umăr la șirul de ferestre prin care cartierul urmărea acum această piesă de teatru stradal cu o seară de septembrie. Pe deasupra îi mai făcea acum și o scenă, stingherindu-l. Ea sări în picioare și apucă una dintre valize, ca s-o târască spre mașină. Viteza bruscă o dezechilibră, împingând-o spre el. El o luă de umeri și o ajută să se repună pe picioare. Se aplecă să ia geanta. —Gata. Lasă-mă să te ajut. Mila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orice percepție ar fi avut despre ea însăși. O năpădi o mare curiozitate, o nerăbdare să afle ce ar mai putea deveni dacă rămânea aici. Cine ar mai putea fi, dacă nu mai putea fi cealaltă. Se așeză iar pe valiza răsturnată. Daniel se așeză pe iarbă, lângă ea, fără să-i mai pese de ceea ce ar fi putut vedea sau gândi despre ei oricare altă ființă umană. — Încă nu pot pleca, anunță ea. Uitasem. Mesajul de la doctorul Weber. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prim indiciu care-l putea ajuta să-și dea seama, dar îl ignoră. Ea îi ură bun venit, o veche confidentă. El tresări și dădu înapoi, cu rânjetul vinovat al unui om care trece vama cu marfă de contrabandă în valiză. Mark îl scutură de umeri cu o bucurie stupidă. Deci sunteți amândoi aici, ultimii doi oameni în care pot să am încredere. Asta-i foarte interesant în sine. Vouă nu vi se pare interesant? Singurii care mai sunt de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine. Dacă cineva își imaginează că e simplu, se înșală. Și mie îmi par logice articolele de parenting, dar cât de complicată, vai de capul meu ce complicată și ilogică e viața cu un toddler! Nu troler, nu vorbesc de valize aici, ci toddler, acel mic animăluț care nu mai este bebeluș, dar nici copil în toată regula nu-i, care abia a învățat să meargă și abia vorbește, dar care debordează de personalitate. Și de știința de a spune nu
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
vedea o mică casetă luminoasă "Café-Restaurant Eden Hotel". Cît de deosebite erau diferitele părți ale orașului. Cartierul nostru de cărămidă. Canalele elegante. Cheiurile și docurile. Cartierul de vile care încercuia parcul. Și aici, locul prin care oameni din provincie cu valize și bagaje, dar și călători de pretutindeni cu un hamal în urma lor, soseau în oraș, adunîndu-se spre ieșirea din gară înainte de a se împrăștia în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
peste maluri, vălurește peste rămășițele acoperișurilor și ale pereților, îndepărtează istovirea din ele. E un miracol că nu am fost văzut. Ori poate nu e un miracol și orașul, orașul meu, mi-e aliat în noaptea asta. Mi-am făcut valiza. N-am făcut mare lucru și n-am avut nevoie de cine știe ce, în ultimele luni. Cîteva haine, scrobite și călcate, o cămașă de bumbac pe care n-am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și călcate, o cămașă de bumbac pe care n-am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și mi-am plătit nota. Grăbit, ștergîndu-mă de fațadele clădirilor, am mers către capătul străzii înguste. În spatele meu, o ultimă priveliște a semnului neluminat al hotelului meu. Dincolo de Bursă, apuc din nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nou pe o alee, evitînd principalele artere, mă îndrept către rîu. Circulație interzisă pe timpul nopții. Nimeni pe stradă. Doar mormane de gunoi la fiecare colț, pentru că nu mai e colectat. În apropierea pieței, am coborît cîteva trepte ca să-mi las valiza să alunece în apă. A plutit pentru o clipă, uimită și nefamiliarizată cu destinația sa, după care greutățile și-au făcut datoria finală. Nici măcar o undă nu a mai rămas pe suprafața apei. Acum aveam două mîini să-mi țin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai rămăsese. Se văzu încercând să obțină un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea vorbeau repede, cu glas scăzut, consolator, în timp ce pastorul le zîmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
influența impulsurilor inhibatoare în folosul unei activități mai pozitve. Acum îi era mult mai ușor să-l asculte pe psiholog. Acesta, la rândul său, întovărășea vorba cu gestul. Încă de la începutul expunerii, se apucase să ambaleze rezultatele testelor într-o valiză de piele. Fotografii, note. Deschisese aparatele și scosese tuburile de înregistrare, firele, ecranele, rolfilmele, sulurile de hârtie autoimprituantă, bobinele speciale pentru înregistrări sonore și luminoase. Înainte de a le aranja i le prezentase succint pe fiecare: ― Asta dovedește că noul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zâmbind scârbit când îl văzu pe dr. Kair intrând cu sufletul la gură. ― Nu-i timp de pierdut, zise doctorul. În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]