3,889 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ULTIMA RĂSCRUCE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se zguduie tot mai nervos pământul Și luptă cu putere făcându-și eurip, Își apără suflarea, comoara și veșmântul, Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]
-
-a Dumnezeu fecioară Și a numit-o primăvară. Strângând lumina-n cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer miros
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
absolutDând frumuseții început,Zidit-a Dumnezeu fecioarăși a numit-o primăvară.Strângând lumina-n cingătoriSub ochii noștri muritori,În trup de lut i-a încolțitSămânța vieții... și-a rodit.A plâns în ploi, iar cerul mutI-a dat pământului tribut,Veșmânt ales, cu fir durut.Din iarbă crudă i-a țesut.Vrăjiți de fluturi dirijoriPrintre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit.Când vântu-ncepe a tămâiaDesăvârșind lucrarea Sa,Se-nalță-n cer miros de floriși
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
MIREASA CERULUI, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016. Iarnă și iar iarnă, parcă-i o mireasă Ce-și așteaptă nunta de o veșnicie Și sosit-a vremea și a fost aleasă, Să-și pună veșminte pentru cununie. Rochia brodată-n scânteieri de soare Mângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplare Voalul ei - mătasea primelor ninsori. Trena mult prea lungă, pare infinită, Trupul ei - ofranda celui așteptat, Frumusețea-i
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-n fire de lumină Mirele revarsă stele-n poala nopții. Toate-n jur ... Citește mai mult Iarnă și iar iarnă, parcă-i o mireasăCe-și așteaptă nunta de o veșnicieși sosit-a vremea și a fost aleasă,Să-și pună veșminte pentru cununie.Rochia brodată-n scânteieri de soareMângâie pământul ca-ntr-un dans de flori, În cristale albe puse la-ntâmplareVoalul ei - mătasea primelor ninsori.Trena mult prea lungă, pare infinită,Trupul ei - ofranda celui așteptat,Frumusețea-i mută și desăvârșităA
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii, flori de cireș albeau strada copilăriei cu petale de lumină. Printre zorele, vrăjiți de bucuria celor ce locuiau
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Obosit, soarele mângâieamprente lăsate pe ferestrelece-au ferecat dureri.În nopți ce dor, netulburând tăceri,luna, minunată balerină a cerului,pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri.La această adresă, cândva, în marș nupțial,a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoareși brațele pline cu flori.Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cerjucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii, flori de cireșalbeau strada copilăriei cu petale de lumină.Printre zorele, vrăjiți de bucuria celor ce locuiau acolo,ochi lacomi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-atâta frumusețe La nunta de petale, Dar simt cumva tristețe Când văd cum ramuri goale, Umile-ngenunchează Tot sărutând pământul Și tremură a groază Când rău, nechează vântul. Ne-asemănăm cu ei În mândra tinerețe, Pe trupuri ca de zei, Veșminte îndrăznețe. În florile dorinței ... Citește mai mult Au înflorit cireșii,O,Doamne, ce splendoare! Și-au pus hlamide albeBrodate-n roz de soare.Sărută cerul floareaCând vântul o răsfirăși se cunună zarea,Iar fluturii conspiră.E-atâta frumusețeLa nunta de
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
se cunună zarea,Iar fluturii conspiră.E-atâta frumusețeLa nunta de petale,Dar simt cumva tristețeCând văd cum ramuri goale,Umile-ngenuncheazăTot sărutând pământulși tremură a groazăCând rău, nechează vântul.Ne-asemănăm cu eiîn mândra tinerețe,Pe trupuri ca de zei,Veșminte îndrăznețe.În florile dorinței... XXX. MAMA, IZVOR DE IUBIRE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. O, mamă, câte griji porți zilnic tu în tine De-ar fi să ni le spui, ai întrista o
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ALEXANDRA MIHALACHE - ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului RONDEL DE TOAMNĂ Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului RONDEL DE TOAMNĂ Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... RONDELUL VEȘNICIEI Să nu-ți ferești privirea De rănile ce dor, Să nu ascunzi iubirea În
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... RONDELUL VEȘNICIEI Să nu-ți ferești privirea De rănile ce dor, Să nu ascunzi iubirea În geana unui nor. Să-nveți ce-i fericirea În cel mai tainic zbor, Dar nu-ți feri privirea De rănile ce dor. Aprinde amintirea
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
vii în rugă printre muritori, Pui banuț în palmă unui cerșetor, Celui însetat îi dai să mai bea Apa care-i vie chiar din coasta Ta. Când tăcerea lumii tremură fugar Vii în casa celui ce te cheamă iar, În veșmântul nopții pui o lumânare Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare! Faptele ce-s bune le prefaci în scări, Zilele cernite le îmbraci în nori, Înflorești castanii și trimiți albine Toate-acestea-s daruri ce vin de la Tine! Ca pe un
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]
-
nopții pui o lumânare Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare! Faptele ce-s bune le prefaci în scări, Zilele cernite le îmbraci în nori, Înflorești castanii și trimiți albine Toate-acestea-s daruri ce vin de la Tine! Ca pe un veșmânt scuturi și pământul Când strivit de oameni este legământul, Toaca în biserici o aud cum plânge Văd într-o icoană, lacrimă de sânge! Cel ce picuri mir peste boli și răni Și în lanțuri pui ură și sudălmi, Te rugăm
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]
-
care a favorizat și apariția versiunii Novus Aesopus a lui Baldo, sec. al XIII-lea, și a altora; una germană, din care derivă cele: daneză, islandeză, olandeză; una spaniolă, 1493, din care, la rîndul său, a rezultat cea italiană, Primul veșmînt al cuvîntărilor animalelor, de Agnolo Firenzuola, 1548, ce a dat naștere uneia franceze; una directă, de A.F. Doni, La moral filosofia, 1552; tot din arabă, una persană, sec. al XII-lea (din care una nouă, persană, sec. XV-XVI, din
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cap. Nu-i este îngăduit să privească soarele cînd răsare sau cînd apune, cînd este acoperit de nori sau cînd se reflectă în apă. El trebuie să poarte părul și unghiile tăiate rotund și trebuie să-și curețe întregul trup; veșmintele sale trebuie să fie albe; în mînă trebuie să poarte un anumit toiag, iar în urechi un cercel de aur. Dacă întîlnește un om dintr-o castă inferioară, brahmanul trebuie să se întoarcă din drum pentru a se curăți. Îi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este legat un vițel sau să iasă din casă cînd plouă. De asemenea, îi este interzis să-și privească femeia cînd aceasta mănîncă, strănută, cască sau se odihnește. La masa de prînz nu are voie să poarte decît un singur veșmînt [248], iar la baie el nu trebuie să fie de tot gol. Cît de departe merg aceste prescripții se poate judecat cu deosebire din regulamentul pe care brahmanii trebuie să-l respecte, cînd își satisfac necesitățile. Nu le este permis
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să o facem și dintr-o datorie de conștiință: într-adevăr, nu-i putem acorda, nici măcar lui Hegel, aprobarea noastră pentru instaurarea în Occident prin sistemul său filozofic "propriu" a aceleiași, în esență, lumi spirituale a Indiei, chiar dacă sub un veșmînt formal aparent occidental; Hegel însuși o repudia, noi o respingem însă, nu numai sub forma indiană ci și ca substanță hegeliană, din moment ce este vorba, din punctul nostru de vedere, despre aceeași, unică în mod fundamental, concepție monistă falsă despre viață
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pas [370]. Chiar dacă în creata "religie" a viitorului trebuia inclusă și religia iudeo-creștină, aceasta se făcea mai degrabă din toleranță și condescendență decît pentru valoarea intrinsecă a tradiției religioase iudeo-creștine. Drumul către ateismul cel mai deșănțat era larg deschis sub veșmintele mincinoase ale Religiei cele mai desăvîrșite pe care umanitatea o experimentase vreodată! Și la crearea acestei Religii li se deschideau brațele tuturor gînditorilor, tuturor oamenilor de știință, tuturor politicienilor, tuturor oamenilor "religioși", întrucît, pentru inițiatorii acestei mișcări "religioase", spațiul revelației
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
prefața romanului că: „întâlnim aici unele teme preferate ale prozei lui Mircea Eliade: ieșirea din timp, manifestarea sacrului prin obiecte și acte profane, literatura ca valorificare și prelungire a creativității mitologice [...], sacrul este camuflat, e «îmbrăcat» în cel mai obișnuit veșmânt al profanului. Numai cine este inițiat poate pătrunde dincolo de aparențe. Esența sacră se dezvăluie numai celui ce știe să vadă“. Reapar aici câteva personaje din narațiunile anterioare (Ieronim Thanase, Albini), iar ideile din Noaptea de Sanziene, Uniforme de general, Incognito
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
concep națiunea modernă ca omogenă. În aprilie 1859 și în mai 1860, Kogălniceanu, ca ministru de Interne, cere rabinilor din Moldova să-și convingă credincioșii să-și abandoneze costumul tradițional în favoarea hainelor europene (evreii de origine ashkenază din Moldova purtau veșminte "poloneze" adoptate sub influența evreilor emigrați din Galiția). În iulie 1862, guvernul decide să nu mai supervizeze organizarea de comunități evreiești. Acestea se găsesc, de fapt, împrăștiate și divizate. Unele grupuri de evrei din Principate, conștiente de imposibilitatea asimilării, optează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ascund în spatele unui lambriu. Sub un baldachin se aflau două fotolii într-un stil nedefinit: și italian, și bizantin. Regele intră, în uniformă de cavalerie, însoțit de mama sa. Regina Maria, cu capul acoperit de un turban de argint, cu veșminte de catifea violet, purtînd în eșarfă Marele cordon cu stea al României, înălța capul. Regele, de asemenea. Miniștrii, la fel. Aghiotanții cu ciucuri de aur, cu eghileți din aur, și ei. Prefectul de poliție, în ciuda gulerului care-1 strîngea, și el
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în haine de serbare și din inimă a strigat: Trăiască Carol I, Domnul constituționale al liberei ș-autonomei Romînii! În zilele de 29 și 30 iuniu, toți românii creștini, și chiar izrailiții pământeni, dacă au simțîminte românești, trebuie să puie veșmintele de doliu și să suspine! Contele Andrassy este Domn, suveran absolut al robitei Romînii! La 1 august deja " Romînul" începe publicarea unei serii de articole prin cari s-arată că prin acea convenție se restrânge suveranitatea noastră interioară. La 5
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un act prin care "s-a-nfipt cuțitul până-n mâner în pântecele României; iar corpul ei, palpitând încă, a fost îmbrîncit la picioarele contelui Andrassy"; un act, în fine, pentru care "toți românii creștini, și chiar izraeliții pământeni, au trebuit să-mbrace veșminte de doliu și să zică: Contele Andrassy este Domn, suveran absolut al robitei Romînii! ". [ 27 septembrie 1880] [""ROMÎNUL", DUPĂ CE PARAFRAZEAZĂ... "] "Romînul", după ce parafrazează pentru a suta oară cu vorbe de dacă rolul ce-l are opoziția în toate țările, ajunge
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de ani. Om relativ tînăr. Deși, chipul său, în partea de jos a imensei lucrări, în colțul apropiat al mesei, e deja al unui bătrîn: e paradigmaticul bătrîn al Renașterii, corcitură de truditor etrusc și vizionar iudeu. Oranjul roșcat al veșmîntului e diseminat contrapunctic în restul compoziției, cu precădere pe ceilalți bărbați, pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri calde, rumenite ușor spre decolteurile ațîțătoare. În care se înfig
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]