128,121 matches
-
a alunga teama care, nu putem nega asta, se strecoară pe nesimțite în sânul acestei reuniuni peste care bate vântul sfârșitului. Râsul, vechiul antidot carnavalesc împotriva spaimei! Diminețile, ni se fac daruri; Odin ne dăruiește un concert cu cântece și vechi bucăți muzicale ce par extrase din frizele "stâncii" cioplite cu grijă în timp - dansul lui Catherine din Cenușă și multe altele - sau spectacole pentru copii, de care se ocupă un tânăr pe nume Kai, intrat de curând în rândurile trupei
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
pe nume Kai, intrat de curând în rândurile trupei lui Odin, căreia îi aduce o energie proaspătă; sau proiecția, nespus de emoționantă, a unei performanțe daneze din anii '68. Revăzând-o astăzi, suntem copleșiți, și eu și ceilalți, de nostalgia vechilor iluzii. Trebuia să ni le pierdem, să admitem, firește, eșecul lor, dar cum să nu recunoaștem cât de triști suntem că nu le mai avem! Nu m-am vindecat încă de pierderea lor, le simt lipsa și nu m-am
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
lipsa și nu m-am resemnat să renunț definitiv la ele. Să fie ăsta oare semnul unei rezistențe? Îndrăznesc să cred că da, atunci când, descumpănit, ies la lumina zilei cu ochii umezi. Unde sunt zăpezile de altădată.." răsună în urechi vechiul refren al lui Villon. Holstebro l-a primit pe Odin în același an în care a achiziționat, în urma unui referendum local, Fata cu căruțul a lui Giacometti, din dorința de a-i da acestui oraș anonim o marcă simbolică. De
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Odin cu Holstebro. Ne așezăm în cerc pe scaunele consilierilor municipali, în timp ce primarul îl așteaptă pe Eugenio Barba care, ca un veritabil tată, o conduce pe Iben Nagel Rasmunssen, îmbrăcată în rochie albă de mireasă și cu ochii ascunși sub vechea mască a primului Arlecchino. În care alt oraș ar fi fost posibilă o asemenea inițiativă? Astfel, printr-un contract încheiat în joacă, dar după toate regulile, e confirmată fidelitatea reciprocă dintre un oraș și teatrul său. Tortul de rigoare nu
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
năpădește tristețea și nici măcar ultima reprezentație a zilei, un Lear jucat cu tehnici de joc chinezești, nu poate să mi-o alunge. O zi de emoții și de vârste reunite, grație acestui itinerar ce mi-a amintit pentru o clipă vechile trasee ale Misterelor, Mistere care, o dată la cinci sau la șapte ani, se înscriau pe harta unui oraș La Holstebro, noi am participat la Misterul lui Odin. Seara, s-au tras focuri de artificii pe ploaie; atunci, sub cerul acoperit
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
plafon, amintește de vaporașul din spectacolul lui Odin: înrudire a teatrului cu țara unde a fost primit! Coborâm pe faleze abrupte și jos, pe plajă, ne așteaptă o masă imensă dispusă în arc de cerc, în timp ce o orchestră de modă veche cântă, cu fața spre mare. Ambianță felliniană! Îmi dau seama că dacă, uneori, dorința de spectacol slăbește, teatralizarea adecvată a unui eveniment o reaprinde cu o nesperată forță. Nu joci, dar te afli dintr-o dată prins într-un dispozitiv teatral
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit la dumneavoastră și la vechii mei colegi, J and J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-ați întrebat care dintre cei doi era îndrăgostit... Acum, dacă mă gîndesc mai bine, cred că amîndoi erau
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Francesco Bartolomeo Rastrelli (și refăcut, după incendiul devastator din 1837, de Vasili Stasov și Aleksandr Briullov); Micul Ermitaj, cel care a împrumutat numele întregului complex, construit, la cererea Ecaterinei cea Mare între 1764 și 1775 de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe; Vechiul Ermitaj, construit de Iuri Velten între 1771 și 1787; Teatrul Ermitaj, ridicat în stil renascentist între 1783 și 1787 de arhitectul Giacomo Quarenghi și, în fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Vibrácie (selecție din volumele Poeme, Moartea ceasului și Tinerețea lui Don Quijote), și romanul Prins de Petru Popescu, epuizat în câteva zile. Ceva mai târziu, această nouă imagine este completată de câteva opere reprezentând modernismul românesc interbelic, precum Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu și Adela de Garabet Ibrăileanu. După prăbușirea regimurilor comuniste în Europa Centrală și de Est, editorii și traducătorii nu se mai luptă cu cenzura și interdicțiile ideologice, ci
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
păstrează ce-a mai rămas din mobilier, cărți și hîrtii de familie; memoria i-a devenit selectivă, dar ține minte pînă în cele mai mici amănunte arborele genealogic al tuturor marilor familii, cu fii ilegitimi și căsătorii în străinătate, bîrfe vechi de 70 de ani și cutume mai puternice decît schimbările regimurilor politice. Elisabeta Odobescu-Goga povestește nu o viață (convorbirile se învîrt, cu cîteva excepții, în jurul epocii antebelice și a primului război mondial, tinerețea Lizicăi), ci o lume, "lumea bună" a
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
grafica de pe copertă, sugerează mai curînd un ghid de călătorie), cartea conține studii de literatură comparată și lingvistică, portrete și analize literare, note de călătorie, reflecții de filozofie a culturii, grupate tematic pe patru secțiuni: Escale europene, Etimologii, Despre America, veche și nouă, Modernitate și cunoaștere. Două trăsături fac inconfundabil scrisul lui Andrei Brezianu: erudiția și calofilia. Autorul circulă cu totală dezinvoltură prin culturile europene (nu doar cele de limbă engleză) și americane, fapt ce îi permite întotdeauna găsirea unor poteci
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La castel domnește un paradoxal spectacol de contraste ce hrănește și încîntă ochiul minții, ca o frîntură de oglindă ruptă dintr-un gran teatro del mundo. Istoria veche dăinuie, teatral de vie, în toate ungherele; locatari de mult răposați bîntuie cu blîndețe prezentul, privind trecerea ceasurilor din cadrele lor de aur și cretă, dînd parcă vizitatorilor bună ziua" (p. 119). De departe, punctul de maxim interes al acestei cărți
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
Simona Vasilache Una dintre noțiunile forte ale "tradiției" culturale este, neîndoielnic, aceea de manieră, care o fi însemnat, pe vremuri, ca în vechiul manuaria, lucru la îndemînă. S-ar explica, așa, faptul că Vasari o găsește potrivită pentru a numi și stilul bizantin al Renașterii timpurii ("maniera greacă"), și "imitația" infidelă pe care le-o opuneau artiștii de secol XVI marilor modele. E
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
și îmi ocupă privirea. Iată un cui care scapă administrației, îmi spun plin de satisfacție, reușind până la urmă să-mi încalț șoșonii. Dar înghesuit între un borcan de castraveciori murați oferit de îngerul ăsta scump de Anna și un număr vechi din revista Muncitorii, nu este la locul potrivit. Îmi place ca lucrurile să fie logice și la locul lor. Mi-am depășit durerea de șale, m-am ridicat și am început să scotocesc prin etajerele din antreu. Trebuie să fie
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
logice și la locul lor. Mi-am depășit durerea de șale, m-am ridicat și am început să scotocesc prin etajerele din antreu. Trebuie să fie un ciocan pe-aici, pe undeva. Mai degrabă în dulap. Un teanc de umerașe vechi se prăvălește peste mine când deschid ușa.Mi-am spus întotdeauna că într-o bună zi am să îndrept aceste umerașe vechi ca să le vând. Mai sunt și niște resturi de lemne, îmi amintesc că le-am adunat din piață
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
antreu. Trebuie să fie un ciocan pe-aici, pe undeva. Mai degrabă în dulap. Un teanc de umerașe vechi se prăvălește peste mine când deschid ușa.Mi-am spus întotdeauna că într-o bună zi am să îndrept aceste umerașe vechi ca să le vând. Mai sunt și niște resturi de lemne, îmi amintesc că le-am adunat din piață, când se moderniza metroul. Pesemne ca să repar piciorul mesei care e șchioapă. Haine într-un sac. Sunt jerpelite și mult prea strâmte
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
șchioapă. Haine într-un sac. Sunt jerpelite și mult prea strâmte acum. Ar trebui aruncate. Bucăți de material pe care răposata le-a uitat când a plecat. Aș putea să fac puișori de pernă și să le umplu cu haine vechi. Volodia mi le-ar lua și mi-ar da în schimb câteva kilograme de barabule. O cutie cu cuie vechi, strâmbe și ruginite total lipsite de interes. Ah, uite ciocanul! Am întins brațul cât am putut de sus și am
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
răposata le-a uitat când a plecat. Aș putea să fac puișori de pernă și să le umplu cu haine vechi. Volodia mi le-ar lua și mi-ar da în schimb câteva kilograme de barabule. O cutie cu cuie vechi, strâmbe și ruginite total lipsite de interes. Ah, uite ciocanul! Am întins brațul cât am putut de sus și am început să bat în măciulia cuiului. La cea de-a treia lovitură bătăi furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc! A înșfăcat numărul vechi din Muncitorii invers, și-a pus o jumătate de pulpă pe pat și și-a luat zborul aproape imediat. -Dacă mă caută mama sunt la toaletă, da? îmi aruncă ea cu un aer complice. Capul ei blond de căpriță a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
solidă și cuprinzătoare". Două cuvinte despre aria de competențe a autorilor de articole, așa cum o deduc din frecvența semnăturilor. Dan Grigorescu scrie despre criticii și eseiștii interbelici, dar și despre unii contemporani. Adriana Mitu și Manuela Anton își împart scriitorii vechi până la clasici. Nicolae Mecu face bibliografia clasicilor și a scriitorilor de la începutul secolului XX. Dorinei Grăsoiu îi revine sectorul interbelic. Misiunea cea mai grea o are, după părerea mea, Raluca Dună, aplicată asupra sectorului contemporaneității, cel mai extins și mai
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
a eșuat în final pe tărâmul teoriei literare. Ce observații se pot face despre specificul selecției? Ne ajută, într-o primă instanță, Raluca Dună, redactor coordonator, într-o scurtă explicație din Nota asupra ediției. Selecția este mai severă pentru perioada veche și pentru perioada clasică, dar ceva mai permisivă, mai laxă, pentru perioada contemporană. E, oarecum, firesc, să fie așa. Nu am remarcat absențe flagrante din posibilul tablou al scriitorilor clasici și interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualității. Din generația războiului
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
Levi e, mai mult decât orice, un povestitor. Inventariază, cu pasiune de colecționar, figuri, întâmplări... Foști camarazi sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase Henek cu
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
de ritual funebru ca la intrarea în universul concentraționar. Apoi, pentru ultima oară, sunt din nou rași complet. Lăsând în urmă sute de cadavre pe care dezghețul le expune și mai hidos, italianul își începe călătoria, alături de noi sau mai vechi tovarăși de suferință. Sunt liberi. Dar libertatea nu prea la folosește, căci nu știu cum s-o gestioneze sau n-au mijloacele necesare. Lagărul e singura formă de viață pe care au învățat s-o controleze și de aceea prima reacție în
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
viață pe care au învățat s-o controleze și de aceea prima reacție în libertate este de retragere la adăpostul unui așezământ asemănător, un sistem bine organizat. Și în lungul lor periplu l-au găsit. Noul lagăr a păstrat structura vechiului. Ierarhii, mită, bursa neagră... Dar au scăpat de meticulozitatea nemțească. Întâlnirea cu foștii torționari (previzibilă) e redată în linii sobre. Nu îi culpabilizează, din contră, parcă o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]