1,781 matches
-
tuturor, ci pe trepte diferite de înțelegere; iar poetul este conștiința fără de care lumea, cu întreg misterul ei, ar fi mult mai puțin înțeleasă: Că-ndărătul lumii voastre mici de-o măsurați cu cotul/ E-o vecie că-nainte-i o vecie este iar/ Că-n nemărginirea lumii și a vremei ea-i o clipă/ Suspendată 71. Ca urmare, geniul are o capacitate creatoare înrudită cu cea a Demiurgului, o putere ce se manifestă însă în lumea-i dinăuntru 72. Numai poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lună, invocate nu doar ca peisaj-cadru al iubirii, semnifică la Eminescu pavăza împotriva suferinței și izvorul gândirii, căci gândirilor dând viață le estompează suferințele cu voluptuoasa ei văpaie 78. Între soare (masculin) și pământ (feminin), Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 79, căci în faptă lumea-i visul sufletului nostru 80. Punându-și marile probleme ale germinației universale, daimonul eminescian îmbină cele două principii originare ale masculinității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei morții, ci se află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula lui Euthanasius. Izolată prin definiție de lume, ea este metafora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la găsirea unui mijloc de izbăvire din calea puhoiului asiatic. În compartiment se așternuse o tăcere că-ți puteai număra bătăile inimii. ... Necazurile noastre, domnule, abia încep !..continuă tot el. Viața pe care am știut-o noi a pierit pe vecie. Niciodată, lumea nu va mai fi așa cum a fost... Tăcerea deveni mai apăsătoare. Poate.. se va încheie o pace mai îndelungată !.. rupse tăcerea cheferistul. Nu, nu domnule... nu cred !.. După ce omenirea se va elibera din încleștarea de azi, va pregăti
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se schimbase.. Multe, foarte multe clădiri reprezentative erau în ruine, ori, lovite de bombe și proiectile, cu pereți sfârtecați și acoperișuri prăbușite. Sute de case din: Copou, Tătărași, Calea Păcurarilor... din tot orașul, unele lovite, altele complet distruse dispărând pentru vecie... în locul lor rămânând pustiul. Acesta era rezultatul cumplitelor bombardamente, care zi și noapte, neîntrerupt, au înnebunit lumea, în perioada martie august, cât timp frontul Moldovei s-a sprijinit pe Iași. Nu mai era Iașul cântat de Marele Tănase în celebrele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
făcea să ți tremure inima... dintr-un colț al dormitorului, se auzi glasul stins și tremurat al lui Constantinescu... „ - Și... ce-a mai fost, cu..?!”, glasul lui părea a fi înecat de lacrimi. După o clipă, de așteptare, lungă cât vecia... dar, numai o clipă, se auzi... „ - Nimic, Florine... nimic !” În dormitor se lăsă din nou liniște.. o liniște rece ca gheața. Nu se auzea răsuflet de om.. s-ar fi zis că au murit cu toții. După o vreme, în tăcerea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
joasă, reținută, mă smulse din gânduri. Niciodată, lumea nu va mai fi așa cum a fost odinioară !.. Și tot el continuă privindu-ne pe fiecare în parte, și pe toți deodată. Viața pe care am știut-o noi, a pierit pe vecie ! Mda..! făcurăm toți cu resemnare. Apoi, după o vreme continuă acelaș coleg. Să ne amintim ce ne-a învățat domnul profesor Bogos... „A lua cu înțelepciune de la viață ce e mai bun”. și, tot el ne-a mai învățat, vă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
copilăria mea. Apoi, toți patru, cu ochii plecați, parcă neîndrăznind să ne privim, deși ne citeam limpede unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeam în clipele acelea, dar ne era greu s-o spunem... așteptam... Au fost clipe, de așteptare, cât vecia... apoi, ne-am contopit într-o îmbrățișare de o emoție inexprimabilă... și, în tăcere ne-am despărțit, pornind fiecare către... zarea lui... Era pe la Toacă... Soarele de octombrie cobora încet la chindie. Clopotele de la Mitropolie, aproape în acelaș timp, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
riveranii la administrarea acestei părți a fluviului. Ea era plasată într-o poziție superioară tuturor celorlalte puteri europene și câștiga o preponderență de drept pe toată această parte a Dunării care unea frontiera sa orientală cu Marea Neagră, se instala pe vecie în fruntea micilor state care posedau malurile fluviului. Or, era tot ceea ce Austro-Ungaria cerea pentru moment, căci ea știa că primul pas era în definitiv singurul dificil de făcut. O dată investită de Europa însăși cu un drept propriu asupra navigației
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
fie cu noi svânta troiță (FT.1571−5: 1r) d. den naltul ceriului fi<e> lângă noi agiutorul tău (FT.1571−5: 2r) e. fericăciune fie tatălui de veacu, fericăciune fieție, fiului lui, ce cu duhul svânt iată împărățesc până în vecie (FT.1571−5: 2r) f. Și afle aiasta scrisoare a mea sănătoș pre domeavoastră (DÎ.1600: CXIV) g. Cându-l aduc cumetrii pruncul înaintea popeei zică popa așa: (CM.1567: 255r) h. Acicea popa grăiască (CM.1567: 256r) i. După aceaia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
când <dormi>, adu-ț aminte și te deșteaptă (Fiz.1693: 44v) e. Și să te săblăzneaște mâna ta dereaptă, tae-o și o lapădă de la tine (NT.1648: 7r-v) (85) a. Domnulu potop va muta și ședea-va Domnulu împărat în vecie (PH.1500−10: 23r) b. cu o sută de ori va priimi și viiața de veacu dobândi-va (CC2.1581: 201; Zafiu 2014) c. Mulți priiatnici la veselie se află, iară la nevoie afli-te însuț (FD.1592-604: 505r; Croitor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
grup pelerin, originar din Târgoviște. Lidera grupului este o doamnă profesoară de chimie, aflată nu foarte departe de vârsta de pensionare. Respiră autoritate prin toți porii, anii lungi petrecuți la catedră și în fața paharului Ber zelius au marcat-o pe vecie. Vede „urme ale credinței” peste tot : în felul cum sunt îmbinate crengile copacilor din jur, în mirosul aerului sau în forma în care urcă în aer fumul de la bucătăria mănăstirii. Vorbește despre adevăruri ascunse, semne, minuni, conspirații, francmasoni etc. „Nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
s-a arătat la dreapta și am ajuns În lagăr. În total, două zile am fost Împreună toți trei. A treia zi copiii au fost despărțiți de adulți. Atunci ne-am despărțit de tata. Cum era să știu că pentru vecie? ... Am rămas deci În Auschwitz doar cu fratele meu. Se știe foarte bine din cărțile bine documentate ale unor supraviețuitori, cum a fost viața În Auschwitz-Birkenau. Auschwitz n-a fost un lagăr oarecare. A fost cel mai mare lagăr Înființat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prețul vieții acestui băiat și pe urmă, cu ocazia unei noi selecții, să fi fost, totuși, gazat... Atunci, acolo, la Buchenwald, pe Întinsul loc de apel, l-am văzut ultima oară pe acest băiat. Drumurile noastre s-au despărțit pe vecie. Înainte de a Încheia acest capitol, mai vreau să evoc o amintire de neșters din sufletul meu. La câteva zile după marea selecție pomenită, Într-o noapte, toți selectații au fost gazați, iar a doua zi barăcile au fost goale, parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca În baie să fim supuși la porunca de rutină: „Deschide gura și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea: hârtiuța, umezită, s-a destrămat În câteva clipe. Acest document al meu s-a distrus pentru vecie. Ieșind din baie, pe o altă poartă, am găsit alte haine vărgate. Ne-au Îmbarcat În vagoane spre o destinație necunoscută. - Povestiți-ne despre următoarea destinație. Cum se numea, ce făceați acolo? - După două zile de drum am ajuns Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în cuburi/ și cuburile-n piramide,/ zigurate construite de meșteri zidari/ ce-n ovoide/ înlănțuie cercuri.// E un univers în care arde o flacără în mii de culori. Suntem atâția aici, încât doar El ne mai știe. Suntem dintotdeauna pentru vecie./ Arareori însă trecem îmbrăcați în trupuri și nu recunoaștem locul decât cu ochii minții 24. În cercetările noastre bibliografice găsim de asemenea o definiție cel puțin interesantă dar care vine să susțină o idee pe care dorim să o dezvoltăm
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creația lui Mihai Eminescu: Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,/ Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare/ Căci peredelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie/ Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 688. La poetul nostru național remarcăm influențe onirice de la Novalis, Edgar Allen Poe, Wieland, Tieck sau Jean Paul. Descrierile fabuloase din Călin, la fel cu cele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nocturne. În adânc, unde uitare nu e/ și doar în vis pătrunzi/ prin al somnului fără de fund abis,/ tu mă aștepți în lacrămile de altădată.// Palidă reîntâlnire, singura clipă vie/ în trena lacrămilor de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare nu e.// E mult de atunci și ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede și mut/ pe care-l sorbi cu setea de altădată/ și învii priviri în tristele pleoape.// Topită-n tremurul de așteptare,/ ești steaua
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâlnit în practica noastră, un mental cu nimic diferit de normal, dar accesând o lume diferită. Atunci trecând șuierător prin vid, Din zbor se închega un bloc lichid. Se rotunjea în goana-i purpurie Și-și alegea o cale pe vecie. Pe el se-amestecau în văi grozave Puhoaiele de ape și de lave; Deasupra nori clocotitori și ceață Acopereau priveliștea măreață. Materia își începea, enormă, Viața în cea mai primitivă formă, Cu deplasări spasmodice-n mișcare Cu largile-i contraste
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
veșnice este numită floare, flos citrinus, flos aeris aureus... Fum rece din crater își prinde de genele nostre suflarea; doar o singură dată cumplitul pustiu ne-a oprit respirarea. Ochii morți i-am văzut nu-i vom uita nicicând. O vecie ține iubirea și nu ne recunoaște nicicând 1143. De aceea ar fi prematur să urmărim drumul alegoriei de la fenomen la concept și imagine, un tot inseparabil spre deosebire de simbol al cărui drum de la fenomen spre imagine trece prin idee, o idee
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a Palatului Mitropolitan, s-au deschis lucrările Congresului General al Bucovinei (99 reprezentanți ai populației Bucovinei, invitații minorităților și delegații Basarabiei și Transilvaniei) a cărui ședință istorică a fost prezidată de Dionisie Bejan. Congresul a hotărât: „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colaciu și Nistru, cu regatul României”. 28 noiembrie 2006 Cutia Pandorei Motto: Oameni politici de toate culorile, treziți-vă! În avanpremieră la Sărbători, dinspre est, punct cardinal de care politicienii noștri fac
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi vorba ca naționalismul să fi murit aici. Sovieticii au fost nevoiți să acționeze în repetate rînduri încercînd să-l distrugă. În cele din urmă, istoricul an 1989 a dovedit valabilitatea maximei gaulliste: "Nici o națiune nu poate fi dominată pe vecie împotriva voinței majorității". Dar sovieticii au jucat aici vreme de o jumătate de secol rolul uni frigider, înghețînd evoluția politică, socială și culturală. Ei au lăsat problemele postbelice nerezolvate și au acumulat profunde frustrări economice și sociale. Dar să nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
contextul internațional, atunci ea va deveni un oraș de provincie. Și Viena înseamnă Austria". Iorga vedea acum prezentul din perspectiva trecutului: "și vor veni gloatele vulgare și nu vor înțelege însemnătatea mormintelor capucinilor, ceva ce ei au distrus acum pe vecie"61. Mormintele Habsburgilor din Mănăstirea Capucinilor era ultimul lucru la care se gîndeau aceste "gloate vulgare". Cîteva sute de mii din rîndul acestora l-au întîmpinat pe Hitler în spațiul imens de la "Hofburg" cu un tunet de "Sieg-Heil!" Ce devenise
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
e lumină de zi și nu de foc. Poate că este unica lumină adevărată a vieții mele, este cea care revelează adevărul. Nu-i de mirare că mă temeam să nu pierd această lumină și să rămân în beznă pe vecie. Mă stăpânea întreaga frică oarbă a unui copil, frica pe care mama mi-o insuflase de la o vârstă atât de fragedă: teama de sărutul ce-mi va fi răpit, de luminarea ce-mi va fi luată. Hartley, Hartley a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca în legătura mea cu Clement să se fi strecurat o demonică nevoie de a renunța la inocență, ca și cum i-aș fi spus lui Hartley: „Nu ai avut încredere în mine. Ei bine, am să-ți arăt, acum și pe vecie, cât de justificată ți-a fost neîncrederea“. Poate că toate aventurile mele amoroase n-au fost decât încercări perfide de a-i arăta ei că, până la urmă, a avut dreptate. Dar a avut dreptate numai pentru că m-a părăsit. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]