2,332 matches
-
sensul „verde” fiind folosit împrumutul "zelen". Unele substantive au fost preluate împreună cu o prepoziție și cu forma cazuală cerută în croată de acea prepoziție: "po svitu" „prin lume”, "na șetńu" „la plimbare”, "za večeru" „de cină”. Împrumuturi italiene (din dialectul venețian și din italiana standard) au intrat și direct, și prin filieră croată: "alora" „atunci”, "i̭ardin" „grădină”, "i̭ardiner" „grădinar”, "oštarii̭a" „ospătărie”, "urdinęi̭" „a comanda”. Cuvinte germane au intrat tot direct sau prin filieră croată
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului. "Caravaggio", un orășel din Lombardia în apropiere de Bergamo, era așezat în secolul al XVI-lea la hotarul dintre două state vrăjmașe: Ducatul Milanez și Republica Venețiană, inevitabil expus trecerii oștilor aflate în luptă. Era regiunea pe care oamenii o numeau "patria fruntariilor, tâlharilor și asasinilor". Aici s-a născut, la 29 septembrie 1571, Michelangelo, fiul lui Fermo Merisi și al Luciei Oratoria. La vârsta de opt
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se străduiește să-și vândă picturile în fața bisericilor
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
Iudita, după ce l-a îmbătat pe conducătorul cuceritorilor, îi taie capul. Realismul extrem al tabloului produce un efect cutremurător, chipurile pictate exprimă durere, oroare, spaimă și groază. ""Cina din Emmaus"" este legată de zugrăvirea tradițională a episodului biblic de către pictorii venețieni Tiziano și Veronese. La fel ca în cele mai multe opere ale lui Caravaggio, lumina vine din stânga, dar în plus radiază și chipul lui Iisus. În opoziție cu tradiția iconografică, Iisus este înfățișat fără barbă, conform cuvintelor Evanghelistului Marcu, potrivit cărora Mântuitorul
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
cel Mare în perioada 5 iulie - 14 august 1377 cu intenția de a supune pe un „Radano principe di Bulgaria infedele“ (italiano), identificat cu siguranță cu Radu I. Aceste relații tensionate ce au precedat lupta sunt confirmate de socotelile Republicii Venețiene unde, în dreptul aceluiași an, figurează o comandă destul de mare de armuri complete din partea voievodului valah. Aceste armuri aveau să le poarte acea „armadura da cavali“, 10.000 la număr (cifră desigur puțin exagerată), care sunt înfrânți în lupta cu regele
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
lui Vlaicu Vodă, practic primele monede românești propriu-zise, au fost bătute numai în argint și au fost clasificate astfel de către numismații români (în speță clasificarea aparține lui Octavian Iliescu): Monedele din prima categorie ar aparține unui sistem similar cu ducații venețienii de argint bătuți începând din anul 1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
1202, denumiți inițial ducați ("ducato"), apoi groși sau matapani, mult imitați în Peninsula Balcanică. Numele "ducat" este atestat mai târziu în documente pentru unitatea monetară a Țării Românești, fiind inițial echivalent cu groșii sârbești și bulgărești bătuți în sistemul ducaților venețieni de argint. Monedelor din a doua categorie, cu greutate medie de 0,70 g, echivalente cu dinarul unguresc de argint din acea vreme, le revine denumirea de "dinari". A treia categorie, monede anepigrafe (dar purtând literele Б-Л pentru „Vladislav”) cu
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
să fie interesant. În 1550 când în mod formal educația ei ia sfârșit, ea este una dintre cele mai educate femei din generația ei. Ea vorbea de asemenea galeza, cornish(dialect ce se vorbea în Cornwall), scoțiana și irlandeza. Ambasadorul venețian a declarat că ea "vorbea fiecare dintre aceste limbi de parcă ar fi fost limba ei maternă". O altă persoană importantă în viața Elisabetei este Matthew Parker, preotul preferat al Annei Boleyn, care înainte de a muri l-a însărcinat să vegheze
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
a determinat pe Chu Yuan-chang, un preot chinez, să îndemne o răscoală care, în 1368, obține expulzarea mongolilor. Preotul ajunge să domnească sub numele de Hung Wu, și să întemeieze o dinastie proprie, Ming, cu reședința la Nan-king - Nanjing. Călătorul venețian Marco Polo ne-a lăsat o descriere impresionantă a curții lui Kúblái Khan. China acelor vremuri era divizată în sheng (provincii): Cheng Tung, Liao Yang, Chung Shu, Shen-si, Ling Pe (Karakorum), Kan Su, Sze-ch'wan, Ho-nan, Kiang-Pe, Kiang-che, Hiang-se, Hu-Kwang
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
sau "lunetă". El l-a folosit și pentru a observa cerul; o vreme, el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. La 25 august 1609, el a prezentat primul telescop în fața dogilor venețieni. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare, cât și ca marfă comercială. Și-a publicat primele observații astronomice telescopice initial în martie 1610 într-un scurt tratat intitulat "Sidereus
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
a zgârieturilor și desprinderea sticlei albe fărâmă cu fărâmă. Orice greșeală distrugea vasul. Cu toate inovațiile lor romanii nu au izbutit însă a obține sticlă transparentă (ci doar translucidă) și ca urmare nici geamul, nici oglinda din sticlă. În laguna venețiană, la 2 km de coastă, se află Insula Murano. Populația este de cca. 5000 locuitori. În acest mic orășel (în România echivalentul unei comune mai mari) s-a dezvoltat înaintea perioadei moderne o industrie a sticlei devenită celebră. Ca parte
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
km de coastă, se află Insula Murano. Populația este de cca. 5000 locuitori. În acest mic orășel (în România echivalentul unei comune mai mari) s-a dezvoltat înaintea perioadei moderne o industrie a sticlei devenită celebră. Ca parte a Republicii Venețiene Insula Murano se bucura de o anume autonomie internă. Nu doar că avea propriul cod de legi și propriul Sfat suprem, ci chiar și monedă proprie și un ambasador la Veneția. Demn de observat este faptul că atunci când un om
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
rând izbutea să devină meșter sticlar era înnobilat și înscris în "Cartea de aur" a insulei. Meșterii sticlari din Murano erau considerați egalii celor mai nobile familii din Veneția. Pe de altă parte, ei erau urmăriți în permanență de poliția venețiană și supuși unei legi severe, care interzicea părăsirea insulei și mai ales a domeniilor venețiene. Unele dintre prevederi sunau astfel: „"Dacă vreun lucrător sau meșter sticlar va înstrăina arta sa din Veneția în dauna republicii, i se va trimite ordin
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
insulei. Meșterii sticlari din Murano erau considerați egalii celor mai nobile familii din Veneția. Pe de altă parte, ei erau urmăriți în permanență de poliția venețiană și supuși unei legi severe, care interzicea părăsirea insulei și mai ales a domeniilor venețiene. Unele dintre prevederi sunau astfel: „"Dacă vreun lucrător sau meșter sticlar va înstrăina arta sa din Veneția în dauna republicii, i se va trimite ordin să se întoarcă în țară. Dacă nu se va supune acestui ordin, vor fi aruncate
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
pierderea unui asemenea privilegiu economic însemna o lovitură foarte grea pentru Veneția, o țară în general lipsită de resurse interne. Sticla de Murano se făcea după rețete secrete, la care se adăuga o măiestrie unică a prelucrării sticlei obținute. Dacă venețienii făceau la Murano obiecte din sticlă de foarte mare valoare, în schimb epoca modernă a deschis calea către industria sticlăriei în sensul propriu al cuvântului. Primele încercări le-au făcut englezii. Ei au introdus cărbunele în procesul de producție al
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
piesă, eposul "Reineke Fuchs" („Vulpoiul Reineke”) nu a putut sa schimbe impresia acestora. A două călătorie în Italia, în 1790, de data asta numai pînă la Veneția, s-a încheiat cu o dezamăgire. Rezultatele poetice au fost "Venezianische Epigramme" („Epigrame Venețiene”), și convingerea că dezvoltarea craniului pornește din vertebre. În anul 1789, Goethe dotase la "Universitatea din Jena" („Friedrich-Schiller-Universität Jena”) un laborator, și astfel fonda primul laborator de chimie din Europa. Catedra de chimie fiind ținută de farmacistul Friedrich August Göttling
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Spania ("Podul San Martin" din Toledo) și mai ales în Italia (Veneția, Chioggia, Napoli). În peisajele sale, lumina nu șterge contururile ca la impresioniști, dimpotrivă, arhitecturile rectilinii se impun printr-o impresie de soliditate. Din acest punct de vedere, peisajele venețiene demonstrează cel mai bine anticonformismul lui Petrașcu. Artistul rezistă interpretărilor tradiționale, în care peisajul orașului pe lagună nu era decât un pretext pentru a analiza interferența vibrațiilor luminoase, în eternă schimbare pe apă, pe zidurile colorate și în aerul pur
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
premiera operei sale ""Agrippina"" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măiestrie în spiritul operei venețiene. În primăvara anului 1710, Händel revine în Germania pentru a prelua postul de "Kapellmeister" la curtea prințului de Hanovra, dar deja către sfârșitul anului pleacă la Londra, unde obține succes cu opera feerică ""Rinaldo"" la "Haymarket Theatre". Rămâne definitiv în
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
lui Domițian erau mai ambițioase și poate că sub conducerea sa au început deja lucrările de îndepărtare a înălțăturii care lega Colina Capitoliului de Colina Quirinal și închidea valea Forumurilor în partea dinspre Câmpul lui Marte, în direcția actualei Piețe Venețiene. Proiectul a fost reluat și terminat în anii 112-113 de Traian, prin construirea Forului lui Traian, cu ocazia cuceririi Daciei și ale cărui decorațiuni celebrau victoriile sale militare. Lucrările de pregătire au fost foarte complicate: a fost îndepărtată șaua muntoasă
Forurile Imperiale () [Corola-website/Science/298484_a_299813]
-
Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția - d. 28 iulie 1741, Viena) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei ("Kärtnertor") din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena. S-a născut în urma
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
aproape toate cele 12 concerte din L’estro armonico, op. 3, sunt mult mai accentuate decât ale lui Torelli și ajung uneori până la dramatism. În op. 3, în care grupul concertino este format din două viori și un bas, muzicianul venețian, spre deosebire de predecesorul său, acordă uneia din viori un rol predominant. Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o scenă pe care evoluăm într-
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
3, în care grupul concertino este format din două viori și un bas, muzicianul venețian, spre deosebire de predecesorul său, acordă uneia din viori un rol predominant. Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o scenă pe care evoluăm într-o veșnică mișcare. Cel mai căutat tip de concert care domina după anul 1710 a fost concertul pentru un instrument solo și orchestră de coarde. De
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume "spirit concertant vivaldian" care a revoluționat și a animat întreaga creativitate muzicală barocă venețiană și europeană. Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. În timpul vieții Vivaldi a publicat 40 de culegeri de "sonate și
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
(n. 13 decembrie 1720, d. 4 aprilie 1806) a fost un dramaturg italian. Născut în Veneția, provine dintr-o veche familie venețiană. Datoriile tatălui său îl determină să caute modalități de a se întreține. La vârsta de 16 ani se înrolează în armata din Dalmația. Trei ani mai târziu se întoarce în Veneția, și în curând își va face o reputație drept
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
mănăstirii din Peri, ctitoria fraților Drag și Balc (1391) înălțată la rang de stavropighie de către Patriarhia constantinopolitană. O. Pecican crede că la originile legendei culte se află o tradiție orală circulantă atât la sudul, cât și la nordul Dunării. Originea venețiană a fraților Roman și Vlahata trimite la originile italice ale românilor, pomenite încă în corespondența țarului vlahilor și al bulgarilor Ioniță Caloian cu papa Inocențiu al III-lea (1204). Mențiunea germană din "Nibelungenlied" a unui "duce Ramunc din Țara Vlahă
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]