1,900 matches
-
Supușii imperiului aveau drepul să-și venereze zeii ancestrali atâta timp cât recunoșteau supremația lui Inti, zeul soare, care era cel mai important zeu venerat de conducerea Încă. Așadar ayllu (familiile lărgite) și orașele-stat ce făceau parte din imperiu și-au putut venera în continuare proprii zei. În cadrul ceremoniilor religioase incașii sacrificau lame, însă mai tarziu au trecut și la sacrificii umane. Mare parte din contactul dintre clasele superioare și cele inferioare era de natură religioasă și constă în complicate ceremonii ce durau
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
nu există zeități. ul este opusul teismului, cea mai generală formă a credinței în existența a cel puțin unei zeități. Cuvantul ""ateism"" provine din grecescul "atheos" (), însemnând „fără Dumnezeu”, și a fost folosit ca termen peiorativ celor care respingeau divinitățile venerate de majoritatea societății. Primii oameni care se identificau ca fiind atei, au trăit în secolul al XVIII-lea. Argumentele care susțin ateismul variază de la cele filozofice până la abordări sociale, istorice și chiar științifice. Cele mai populare argumente care susțin ateismul
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidențiază dacii, numiți, tot de Herodot, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci". este una matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puțini, dar cu responsabilități bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: zeul războiului, asemănător zeului grec Ares și probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariția profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte și considerat zeul
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
(Περσεφόνη, adică ""Cea care curmă lumina"") este în mitologia greacă zeița care stăpânește în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii și zeița fertilității. Era fiica lui Zeus și a Demetrei. În mitologia romană, este venerată sub numele de "Proserpina". Legenda ei spune că stă în infern cu Hades, stăpânitorul lumii de dincolo. Acolo va trebui să râmâna timp de 6 luni pe an, însemnand Toamna și Iarna. Fiind rugat de Demetra, Zeus a acceptat ca
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
sau Martin cel Milostiv (n. 316 sau 317 la "Sabaria", astăzi Szombathely, Ungaria - d. 397, Candes-Saint-Martin, Franța) a fost, începând cu 371, al treilea episcop de Tours, unul din cei mai populari sfinți în Biserica Catolică, venerat de asemenea ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în Biserica Anglicană. În evul mediu mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Scriitorul bisericesc Gregor de Tours i-a atribuit mai multe minuni, iar regele franc Clovis I l-a proclamat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
ceea ce obișnuia să fie politica externă franceză a devenit "una personal napoleoniană" după bătălie. În istoria franceză, Austerlitz este recunoscut drept o victorie militară impresionantă, iar în secolul 19, când fascinația față de Primul Imperiu era la apogeu, bătălia a fost venerată de cei ca Victor Hugo, care "în adâncul gândurilor [sale]" auzea "zgomotul tunurilor grele îndreptându-se spre Austerlitz." Cu toate acestea, la recentul bicentenar, a izbucnit controversa atunci când nici președintele francez Jacques Chirac și nici primul ministru Dominique de Villepin
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
Lif și Lifthrasil, și asta datorită faptului că s-au ascuns printre crengile arborelui Yggdrasil unde flăcările lui Surtur nu i-au putut atinge și unde s-au hrănit cu rouă. Ei vor deveni sorgintea unei umanități noi care va venera un panteon de zei total schimbat și condus de Baldur. După cum spune și Edda Poetica: "Se vede iar iesind pentru a doua oara" "Pământul din mare gingaș înverzit" "Cascadele iar cad" "Vulturul acolo zboară" "Și năpustind spre ape" "Ia peștele
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
evenimentul concret, istoric, iar cu cel de-al doilea - respectul religios pentru tradiție și pentru datoria socială, exprimată prin conceptul de pietas. Roma rezerva altarelor zeităților autohtone un cerc interior făcut din pietre, care se numea pomerium. Locul unde îl venerau pe Mars era situat dincolo de această zonă intimă, unde puterea militară (imperium militiae) nu era tolerată. Zeități mai noi, chiar cele mai importante, cum ar fi Iuno Regina, erau plasate extra pomerium, îndeobște pe colina Aventinului. Excepție face templul lui
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
ea s-a contopit cu Diana, zeița vânătorii. Este cunoscută cu atributele de protectoare a logodnicilor, de călăuză a mireselor la casa logodnicului ș.a. O are drept corespondentă în mitologia greacă pe Hera. Era „patroana protectoare” a orașului Roma fiind venerată pe Capitoliul din Roma. Era cea mai frumoasă zeiță romană, luminoasă și curată ca flacăra focului. Era asociată, la început, cu Ianus Pater și Tellus Mater (Pământul mamă). Proteja semănăturile și era simbolul maternității, deși rămânea veșnic fecioară. Purta întotdeauna
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
ducilor de Savoia prin Emanuele Filiberto, "Ducele Cap de Fier", care a stabilit capitala Ducatului de Chambéry la Torino (sub pretextul de a scurta drumul cardinalului de Milano, Carol Borromeo, care făcuse o promisiune - să meargă pe jos pentru a venera Giulgiul din Torino). La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul războaielor pentru tronul spaniol, orașul a fost locul de desfășurare a unui lung asediu, întreprins de armata franceză; erou al acelor zile a fost Pietro Micca. Asediul s-a încheiat
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
aleasă, asemeni lui Alexandru, în școala din Mieza (Naoussa zilelor noastre). Se consideră că între cei doi tineri nu a existat decât o insignifiantă diferență de vârstă, de cel puțin un an, Hephaestion fiind cel mai mare. La Troia, Alexandru venerează luptătorii de legendă; se spune că ar fi vizitat mormântul strămoșului sau (ipotetic) Achilles, iar Hephaestion i-ar fi adus omagii lui Patroclus, camaradul lui Achilles. Încă o dată, se dovedește că Hephaestion i-a fost partener lui Alexandru, deoarece, în
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
fost găsite pe pereții din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorința de a impresiona, deși anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele și literatura. Graffito-ul Alexamenos, aflat la Colosseum și datând din secolul I, reprezintă un gladiator venerând un personaj răstignit, cu cap de măgar, și inscripția ”ALEXAMENOS CEBETE DEO” (Alexamenos venerând pe Dumnezeu). Arheologii speculează că graffito-ul este o caricatură realizată de alt gladiator la adresa unui coleg creștin. graffito-ul Alexamenos este cea mai veche reprezentare
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
a impresiona, deși anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele și literatura. Graffito-ul Alexamenos, aflat la Colosseum și datând din secolul I, reprezintă un gladiator venerând un personaj răstignit, cu cap de măgar, și inscripția ”ALEXAMENOS CEBETE DEO” (Alexamenos venerând pe Dumnezeu). Arheologii speculează că graffito-ul este o caricatură realizată de alt gladiator la adresa unui coleg creștin. graffito-ul Alexamenos este cea mai veche reprezentare a lui Christos descoperită până azi. Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
Bit-Lahmi"" . Se crede că similaritatea acestui nume cu forma să modernă arată că este vorba despre o așezare canaanită ce împărtășește aceeași moștenire culturală și lingvistică semitica cu cei care au venit mai tarziu. "Lahmu" era zeul acadian al fertilității. Venerat de către canaaniți(fenicieni) că "Lahamu", în al treilea mileniu î.e.n. aceștia au ridicat un templu pentru venerarea zeului pe dealul cunoscut astăzi că Dealul Nașterii Domnului. Orașul era cunoscut ca "Beit Lachama", ceea ce înseamnă “Casa lui Lachama”. William F. Albright
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
cele mai des atribuite Fecioarei Maria sunt "Maica Domnului" ("Our Lady", "Notre Dame", "Nuestra Señora", "Nossa Senhora", "Madonna", numele după care ea este cunoscută cel mai des), "Binecuvântata Fecioară Maria", "Regina Cerurilor" ("Queen of Heaven", "Regina Coeli") și altele. Calitățile venerate prin ele sunt sumate în Troparul Maicii Domnului: ""Cuvine-se să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată, și maica Dumnezeului nostru, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
strămoșesc). "Neprihănita Zămislire" a Maicii Domnului este sărbătorită în Biserica Catolică anual pe 8 decembrie. "Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepțională de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții, fiind ' Mai cinstită decât heruvimii și mai preamărită fără de asemănare decât serafimii" . De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creștinism (ortodox, catolic, anglican) se numește în
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
al XIX-lea. Brahms era un adept înverșunat al muzicii absolute - muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic. Pentru o listă de lucrări, vezi Listă de compoziții de . Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți compozitori romantici. În casa compozitorului, un bust de marmură a lui Beethoven privea în jos spre locul unde compunea. Lucrările sale conțin un număr de aparente imitații ale lui Beethoven. Astfel, începutul
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
posibilitatea confuziei între aceste animale. Deși despre Anubis se face deseori referire prin cuvântul "sab"(ce însemna șacal) mai degrabă decât "iwiw"(ce însemna câine), este încă nesigură specia canină din care facea parte. Când egiptenii au început să îl venereze mai mult pe Osiris decât pe Anubis, acestuia i s-au retras multe dintre muncile sale, precum ghid al spiritelor sau paznicul morților, rămânând a fi zeul îmbălsămării. Când o înmormântare avea loc, preotul ce urma să mumifice decedatul purta
Anubis () [Corola-website/Science/297861_a_299190]
-
În mitologia egipteană, este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
priviți separat. În perioada egipteană târzie, Isis devine o divinitate dominantă în Egipt. Cultul său asimilează și câteva elemente din mitologia greacă și mesopotamică, iar zeița este identificată cu Afrodita și Astarte, două divinități ale iubirii. Ea ajunge să fie venerată din Nubia până orașele maritime din Marea Mediterană. Cultul zeiței Isis a devenit din ce în ce mai proeminent în lumea elenistică, începând din ultimele secolal III-lea î.Hr., până când a fost interzis de creștini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda popularității în
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
YHWH, ce este un acronim; transliterarea acestei tetragrame mai cunoaște și formele "YHVH", "JHVH" sau "JHWH". În lipsa altor precizări, în vorbirea curentă „Dumnezeu” desemnează Dumnezeul evreilor, al creștinilor și al musulmanilor. Multă vreme populația regatelor Iuda și Israel l-au venerat pe YHWH, un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecții din partea acestuia, fără a nega însă existența divinităților țărilor vecine. Această practică se numește „monolatrie”, evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeități. Astfel, Biblia ne
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
a pus capăt persecuțiilor creștinilor în teritoriile sale, impunând nu numai toleranță, ci și restituirea bunurilor creștinilor. Dar Constantin nu era pregătit să devină creștin. Monedele bătute în această perioadă, dovedesc devoțiunea sa față de Marte, apoi din ce în ce mai mult față de Apollo, venerat ca "Sol Invictus". La scurt timp după cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina și proconsulului Africii niște scrisori din care reieșea faptul că el susținea religia creștină, subvenționa Biserica creștină din fonduri publice, scutea clerul de obligații
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
i s-au șters atât păcatul strămoșesc, moștenit de la protopărinții oamenilor, Adam și Eva, cât și celelalte păcate săvârșite până la botez. Pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea și organizarea Bisericii creștine, Constantin cel Mare este venerat ca sfânt în Bisericile Ortodoxe, în Biserica Greco-Catolică, la data de 21 mai, odată cu Sfânta Elena, mama sa, precum și în Bisericile vechi orientale (necalcedoniene). Biserica Romano-Catolică o sărbătorește pe Sfânta Elena la 18 august. Constantin cel Mare este considerat în
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
profanare chiar sub locul unde erau așezate, în naos, în fața tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. Abia în urma cercetărilor arheologice din perioada 1974-1977 au fost găsite moaștele Sf. Leontie, ele fiind așezate într-o raclă abia în 1991, pentru a fi venerate de credincioși. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința de lucru din 20 iunie 1992, canonizarea oficială a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți și includerea sa în calendarul creștin ortodox, cu data de prăznuire 1 iulie. Biserica
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
împărații Claudius și Domițian au adoptat trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea lor asupra întregii lumi. Cel mai mare templu din Roma era acela al lui "Jupiter Optimus Maximus" pe Colina Capitolină. Aici a fost venerat alături de Iuno și Minerva, formând Triada Capitolină. Temple ale lui Jupiter Optimus Maximus sau ale Triadei Capitoline ca un întreg erau construite de romani în centrul noilor orașe din coloniile lor. Odată se credea că zeul roman Jupiter (Zeus în
Jupiter (zeu) () [Corola-website/Science/298535_a_299864]