2,080 matches
-
închiderii valvelor semilunare și cel al deschiderii valvelor atrioventriculare. Pe parcursul relaxării izovolumetrice, pereții ventriculari se relaxează, presiunea intraventriculară scăzând rapid fără a se produce o modificare de volum deoarece valvele cardiace sunt închise. Relaxarea izovolumetrică se termină atunci când presiunea din ventriculi ajunge sub nivelul presiunii atriale, care în această fază crește progresiv datorită întoarcerii venoase; în acest moment se deschid valvele atrioventriculare începând umplerea ventriculară. Faza de umplere ventriculară rapidă Începe imediat după deschiderea valvelor atrioventriculare, sângele din atrii pătrunzând cu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
nivelul presiunii atriale, care în această fază crește progresiv datorită întoarcerii venoase; în acest moment se deschid valvele atrioventriculare începând umplerea ventriculară. Faza de umplere ventriculară rapidă Începe imediat după deschiderea valvelor atrioventriculare, sângele din atrii pătrunzând cu viteză în ventriculi pe baza gradientului de presiune atrioventricular. Pe parcursul acestei faze se realizează aproximativ 2/3 din umplerea ventriculară, având însă o pondere variabilă în funcție de frecvența cardiacă, suprafața orificiului valvular mitral și complianța ventriculară. Faza de umplere ventriculară lentă Apare atunci când debitul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculară, având însă o pondere variabilă în funcție de frecvența cardiacă, suprafața orificiului valvular mitral și complianța ventriculară. Faza de umplere ventriculară lentă Apare atunci când debitul circulator prin valvele atrioventriculare se reduce, datorită scăderii gradientului presional atrioventricular prin golirea atriilor și umplerea ventriculilor cu sânge. În timpul umplerii lente (diastazis) valvele atrioventriculare iau forma unei pâlnii prin care sângele trece din atriu în ventricul. Astfel se produce o creștere lentă a volumului ventricular în timp ce presiunile atriale scad lent, atingând aproape un platou. Faza de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
lentă Apare atunci când debitul circulator prin valvele atrioventriculare se reduce, datorită scăderii gradientului presional atrioventricular prin golirea atriilor și umplerea ventriculilor cu sânge. În timpul umplerii lente (diastazis) valvele atrioventriculare iau forma unei pâlnii prin care sângele trece din atriu în ventricul. Astfel se produce o creștere lentă a volumului ventricular în timp ce presiunile atriale scad lent, atingând aproape un platou. Faza de umplere rapidă și diastazisul, realizate numai pe baza gradientului de presiune atrioventricular, au contribuția majoră la umplerea ventriculară, ponderea sistolei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
volum-presiune sistolică este echivalentul curbei lungime-tensiune activă la nivelul fibrei miocardice izolate, înregistrându-se prin măsurarea presiunii maxime realizată de contracția ventriculară corespunzătoare diferitelor volume ventriculare de umplere. Această presiune este cu atât mai mare, cu cât la începutul contracției ventriculul este mai plin de sânge, atingând un maxim la valori ale volumului de umplere de 150-170 ml. Cele două curbe, expresia proprietăților elastice și contractile ale ventriculului limitează interrelația volum-presiune pe parcursul unui ciclu cardiac (fig. 5.39). Umplerea ventriculară începe
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
umplere. Această presiune este cu atât mai mare, cu cât la începutul contracției ventriculul este mai plin de sânge, atingând un maxim la valori ale volumului de umplere de 150-170 ml. Cele două curbe, expresia proprietăților elastice și contractile ale ventriculului limitează interrelația volum-presiune pe parcursul unui ciclu cardiac (fig. 5.39). Umplerea ventriculară începe de la un volum ventricular de aproximativ 50 ml corespunzător volumului telesistolic și de la o presiune ventriculară foarte mică. Pe parcursul umplerii ventriculare în ventricul pătrund aproximativ 70 ml
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
elastice și contractile ale ventriculului limitează interrelația volum-presiune pe parcursul unui ciclu cardiac (fig. 5.39). Umplerea ventriculară începe de la un volum ventricular de aproximativ 50 ml corespunzător volumului telesistolic și de la o presiune ventriculară foarte mică. Pe parcursul umplerii ventriculare în ventricul pătrund aproximativ 70 ml de sânge, ajungându-se la un volum ventricular de aproximativ 120 ml, corespunzător volumului telediastolic. Creșterea de presiune corespunzătoare acestei umpleri ventriculare este în mod normal redusă (5-6 mmHg), situându-se pe porțiunea aproximativ orizontală a
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
fiziologice sau patologice, determinând o modificare condițiilor mecanice în care operează cordul și a performanței acestuia ca și pompă mecanică (fig. 5.40). PERFORMANȚA CARDIACĂ Performanța cardiacă este un termen generic care arată măsura în care fiecare din cei doi ventriculi își realizează funcția de pompă. Nu există un parametru unic măsurabil care să cuantifice performanța cardiacă, ea fiind estimată pe baza mai multor indici care caracterizează atât funcția sistolică cât și funcția diastolică ventri¬culară (fig. 5.41), [63]. volum-presiune
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
golirea inimii evaluată prin fracția de ejecție; produsul lor definește volumul bătaie care înmulțit cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
prin fracția de ejecție; produsul lor definește volumul bătaie care înmulțit cu frecvența cardiacă măsoară debitul cardiac. Factorii care determină umplerea inimii caracterizează funcția diastolică în timp ce factorii care determină golirea inimii caracterizează funcția sistolică. Funcția sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sistolică a ventriculului Exprimă capacitatea ventriculului de a se goli, fiind determinată de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
a VD este în medie de 0,45. Fracția de ejecție este determinată atât de contractilitate cât și de pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea ventriculară izovolumetrică generând gradientele de presiune necesare pentru umplerea ventriculară propriu-zisă. Evaluarea relaxării izovolumetrice. Se poate face prin estimarea timpului de relaxare izovolumetrică, din momentul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
0,45. Fracția de ejecție este determinată atât de contractilitate cât și de pre- și postsarcină, astfel încât ea este considerată un indicator global al funcției sistolice ventriculare, nu numai al contractilității. Funcția diastolică a ventriculului Exprimă capacitatea de umplere a ventriculului la care contribuie două faze ale ciclului cardiac: relaxarea ventriculară izovolumetrică generând gradientele de presiune necesare pentru umplerea ventriculară propriu-zisă. Evaluarea relaxării izovolumetrice. Se poate face prin estimarea timpului de relaxare izovolumetrică, din momentul închiderii valvelor sigmoide și până la deschiderea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ventriculare, în timpul umplerii ventriculare rapide presiunea intraventriculară crește excesiv de mult, așa încât sistola atrială are o eficiență diminuată; ca urmare unda A devine mult mai mică decât unda E (modificat după [57]). Debitul cardiac Reprezintă cantitatea de sânge împinsă de fiecare ventricul în circulație pe parcursul unui minut. Ventriculul împinge în circulație cu fiecare bătaie o cantitatea de sânge egală cu diferența dintre volumul telediastolic și telesistolic, reprezentând volumul sistolic. Produsul dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
intraventriculară crește excesiv de mult, așa încât sistola atrială are o eficiență diminuată; ca urmare unda A devine mult mai mică decât unda E (modificat după [57]). Debitul cardiac Reprezintă cantitatea de sânge împinsă de fiecare ventricul în circulație pe parcursul unui minut. Ventriculul împinge în circulație cu fiecare bătaie o cantitatea de sânge egală cu diferența dintre volumul telediastolic și telesistolic, reprezentând volumul sistolic. Produsul dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este determinat atât de funcția diastolică cât
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
dintre volumul sistolic și frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac. Debitul cardiac este determinat atât de funcția diastolică cât și de funcția sistolică a inimii (fig. 5.41), fiind considerat un indice global al performanței cardiace. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca un sistem de pompe aranjate în serie, debitul cardiac al acestora trebuie să se mențină pe termen lung riguros egal. Măsurarea debitului cardiac se poate realiza pe baza principiului lui Fick sau prin metoda diluțiilor. Principiul Fick se
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
salină rece este injectată la nivelul AD (fig. 5.46). Avantajele acestei metode țin de simplitate, lipsa totală de nocivitate a indicatorului folosit și absența fenomenului de recirculare. Valorile normale ale debitului cardiac de repaus pentru fiecare din cei doi ventriculi sunt apreciate la 5-6 litri de sânge pe minut. Aceste valori suferă însă variații, atât interindividuale cât și la același subiect în funcție de multipli factori fiziologici sau patologici. Deoarece parametrii morfologici ai subiectului condiționează semnificativ valoarea debitului cardiac, este mai corectă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
vibrațiile pereților cardiaci, marilor vase și coloanei de sânge sub acțiunea forțelor dezvoltate în timpul fazelor ciclului cardiac. Energia acestor structuri formând un adevărat complex cardio-vasculo-hemic se transferă în timpul activității mecanice a inimii de la una la cealaltă: astfel, energia contractilă a ventriculilor este transferată sub formă de energie cinetică sângelui și apoi cedată sub formă de energie elastică pereților arteriali; o parte din această energie se pierde sub formă de căldură sau se transmite sub formă de vibrații mecanice structurilor înconjurătoare. Aceste
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
parasternal la nivelul spațiului intercostal II. El debutează la aproximativ 5 msec după închiderea valvelor semilunare (interval mecano-acustico diastolic) fiind determinat de vibrațiile coloanei de sânge în momentul închiderii valvelor sigmoide, când sângele are tendința de a se întoarce spre ventriculi. Datorită asincronismului de închidere al valvelor sigmoide aortice și pulmonare, Z2 prezintă două componente: aortică (A) și pulmonară (P), separate între ele de un interval de 80-90 ms în inspir și 40-50 ms în expir (fig. 5.51). Modificările cu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
adaptativă mecanismului heterometric (fig. 5.54). Importanța practică a mecanismului Frank-Starling ar putea fi legată de adaptarea debitului cardiac în bradicardie, când prin prelungirea diastolei crește umplerea ventriculară determinând creșterea volumului bătaie și de corelarea debitului cardiac al celor doi ventriculi. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca un sistem de pompe așezate în serie într-un circuit închis, debitele lor trebuie să se mențină riguros egale. În acest sens rolul inimii în determinarea debitului cardiac este mai mult un
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Importanța practică a mecanismului Frank-Starling ar putea fi legată de adaptarea debitului cardiac în bradicardie, când prin prelungirea diastolei crește umplerea ventriculară determinând creșterea volumului bătaie și de corelarea debitului cardiac al celor doi ventriculi. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca un sistem de pompe așezate în serie într-un circuit închis, debitele lor trebuie să se mențină riguros egale. În acest sens rolul inimii în determinarea debitului cardiac este mai mult un rol permisiv, în sensul că ea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Na+-Ca+2 a Ca+2 citosolic [1]. Autoreglarea prin modificările frecvenței cardiace reprezintă un al doilea mecanism de autoreglare cunoscut sub numele de fenomenul în scară sau efectul Bowditch. Acest fenomen a fost descris inițial de Bowditch (1891) la ventriculul de broască, la care observă că la creșterea frecvenței de stimulare, contracțiile devin din ce în ce mai puternice (fig. 5.56). Și la om studii efectuate pe fragmente de miocard ventricular arată o creștere a forței contractile în funcție de frecvența de stimulare, cu un
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
vecinătatea nodului sinusal și a nodului AV. De la acest nivel pornesc neuronii postganglionari care inervează inima, existând o topografie a distribuției fibrelor vagale: vagul drept inervează mai mult zona nodului sinusal în timp ce vagul stâng se adresează predominant zonei nodului atrioventricular. Ventriculii primesc inervație parasimpatică pe calea axonilor postganglionari al căror corp celular se află la nivel atrial (fig. 5.61). Medierea efectelor parasimpatice se realizează prin eliberarea la nivelul terminațiilor vagale de acetilcolină. Acțiunea ei este de scurtă durată, ea fiind
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
30 ml de LCS se află în spațiul subarahnoidian spinal, iar restul de LCS este conținut în spațiul subarahnoidian cranian și în cisternele bazale. Canalul central medular sau canalul ependimar poate prezenta la nivelul conului medular o mică dilatație numită ventricul terminal; adesea canalul ependimar este colabat și fără LCS. Spațiile lichidiene care conțin LCS-ul cuprind două compartimente: sistemul ventricular împreună cu canalul ependimar, ce sunt spațiile derivate din tubul neural primitiv și spațiul subarahnoidian. Suprafața spațiului lichidian endo-neural, cu excepția plexurilor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
Bariera hemato-encefalică este prezentă la naștere, dar este incomplet dezvoltată la nounăscutul prematur și chiar la nou-născutul normal; dezvoltarea ei continuă și după naștere. În sistemul nervos central există zone lipsite de barieră hematoencefalică: organele circumventriculare adică structuri nervoase din jurul ventriculului III și IV. Acestea sunt glanda pineală, eminența mediană, neurohipofiza, organul subfornical, aria postrema, organul subcomisural, organum vasculosum al laminei terminale [3,5]. Aceste regiuni trebuie să răspundă prompt și nemediat la factori specifici prezenți în circulația sistemică. Bariera hemato-encefalică
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]