2,765 matches
-
ca elev; o scriere-confesiune, marcată de stările și de trăirile unei sensibilități de adolescent. Tonul și ritmul sunt lejere, potrivite unei evocări resemnate. Sunt reconstituite secvențe dintr-o lume concentraționară și sufocantă, narațiunea translând spre analiză acuzatoare și spre un verdict necruțător. Micile și marile preocupări domestice, dar și o mereu reînviată vibrație de poezie, proprie vârstei, se întâlnesc, se întrepătrund și oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viață. J. desfășoară o paradă de personaje, evoluând pe
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
urbei, cu mizeria morală și materială specifice. „Nicăieri - nota el - nu se poate vedea luxul și sărăcia, frumosul și urâtul, mândria și umilința adunate laolaltă într-un atât de izbitor contrast“20. Moralitatea și cosmopolitismul protipendadei bucureștene îi displac, lăsând verdictul în seama cititorului: „mulți boieri au o evidentă înfățișare grecească. Fanariotismul educației i-a făcut vanitoși, suspicioși, guralivi, îndrăzneți în reușită, dar slabi în fața adversității. Remarcabilă le este precocitatea, fiind bărbați la 14 și politicieni la 20 de ani“. Interesante
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
text reprezintă o variantă revăzută și completată a subcapitolului I.8 din lucrarea noastră România și Ungaria în cadrul „Noii Europe“ (1919-1923), Iași, Editura Polirom, 2003. • Era vorba despre o potențială uniune „politică“, „economică“, „vamală“, „personală“ sau „dinastică“ româno-maghiară. altfel, acest verdict nici nu se abătea, credem noi, de la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. În al doilea rând, un alt obstacol, în opinia noastră mai important, era - și este încă - acela privitor la precaritatea surselor pe care se poate baza istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sociale, o poezie „bărbată”, cugetată, izvorâtă din suferință, umanitară. Adevărate texte-manifest sunt poezia lui Macedonski Destul și prefața volumului său de poezii din 1882, apărute aici. În critică Macedonski va contesta poziția lui Titu Maiorescu - ceea ce el numea, evident nedrept, verdictul dat de la înălțimea „unei simple slăbiciuni sau bunăvoințe” - printr-o pledoarie pentru critica analitică. Atacurile împotriva Junimii (față de care la început se încercase timid o politică de apropiere: Macedonski îi dedicase „cu înaltă stimă” volumul Poezii din 1882 lui T.
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
efect - poate scontat - al aceluiași gest era acela de a anihila caracterul coroziv al vechii identități (de mămăligari) a românilor, tocmai pentru că, acum, ea era actualizată tocmai de un român. Ca În paradoxul mincinosului, câtă valoare putea fi atribuită acestui verdict, câtă vreme Îl pronunța un ins care cădea, și el, sub incidența lui? Răspunsul Îi revine fiecăruia dintre noi sau poate Istoriei. Aceste exemplificări au rostul de a anecdotiza puțin discuția noastră și de a o scoate dintr-o morgă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
detaliez, nu Înainte de a vă preciza că opțiunea mea pentru stilistica interogativă a acestui text de pornire e deliberată. Prefer să pun Întrebări, cu speranța unor deslușiri ulterioare - ale unor aspecte: chiar În dezbaterea noastră de azi -, decât să formulez verdicte finale sau concluzii erudite, generale, docte, dar pripite. Interogațiile se mai datorează și faptului - mă văd silit să recunosc - că nu dețin răspunsuri bine echilibrate la unele dintre Întrebările pe care vi le pun. S-ar putea Însă, la fel de bine
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conștiința generațiilor: el este un critic de statură europeană, un clasic, a cărui autoritate în epoca interbelică, deși contestată de unii, a fost enormă. „Nu mă interesa decât părerea a doi oameni din România: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. De verdictul lor depindea întreaga carieră a mea și încrederea în mine”, afirmă G. Călinescu într-un interviu luat de Profira Sadoveanu. Încă înainte de primul război mondial, cultivând „metoda impresionistă”, criticul nu scăpa prilejul de a face un distinguo între impresionismul diletant
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
lui Marius Chicoș Rostogan și a lui I. L. Caragiale. Dincolo de amprenta expresivă, se poate observa însă că R. toarnă în tiparele unui conservatorism al gustului ticăiala unui birocrat al interpretării de text, care strânge nenumărate fișe înainte de a pune ștampila verdictului. Paginile lui nu merg către compunerea de hărți la scară mare; nu execută o cartografiere, ci o scufundare în detalii. Esențialul, pentru critic, ține de accidental, e o acumulare sagace de observații mărunte. Instinctul său cel mai sigur se aplică
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
sub semnătură începe în 1956 (înainte de această dată alte editoriale și articole neiscălite îi aparțin, după cum publicistul consemnează mai târziu în jurnalul său), vizează aspecte și evenimente majore din lupta anticomunistă, precum procesul de la Berna al tinerilor contestatari români ( Singurul verdict) sau revoluția ungară. Editorialele R.m. evaluează alteori efectele lipsei de rezistență a scriitorilor români față de regimul comunist (Ideofilii de la București), regim privit cu multă luciditate: „Nu există un singur ideal pe care această revoluție să nu-l fi trădat, nici o
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
substitut pentru a doua, mult mai gravă. Este foarte probabil ca violența verbală, în loc să o anuleze sau să o atenueze pe cea fizică, de fapt să o potențeze. Dar, fără a controla și alte variabile, este imprudent a da un verdict. În același timp, rezerva noastră trebuie să fie și mai pronunțată când e vorba despre reprezentările și explicațiile populare privind relația catharsis - agresivitate antisocială. Oricât de contrastantă ar fi imaginea asupra catharsisului oferită de psihologia socială față de cea a bunului-simț
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Călinescu, cât și abordarea atentă, echilibrată a meritelor pe care le au. Recenzând Storia della letteratura romena, G. Călinescu crede că autorul ei este „un «profesor» în cel mai peiorativ sens al cuvântului, plin de precepte, compilativ”, care a dat verdicte false despre Tudor Arghezi, poet perceput ca fiind lipsit de cultură clasică, ca un primitiv, ori despre I. L. Caragiale, din opera căruia nu sunt preferate comediile, ci proza. Un alt reproș, de factură conjuncturala, se referă la faptul că L.
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
vânzare): „Iarăși am visat biblioteca de-acasă” (Biblioteca din vis), „Mai singur cu șase ani/ Nu sunt nimic din ce-am fost” (Exil) ș.a. Registrul liric înregistrează și aici mai multe direcții, meditații poetice precum Sentimentul tragic al existenței, Sacrificiu, Verdict, Înviere alternând cu poeme narative, de aducere-aminte s-ar zice, unde, evitându-se cu obstinație limbajul tradițional, sunt rememorate evenimente și etape parcurse. Exerciții de autocunoaștere, cărțile din exil ale lui S. îi transcriu viața și îi evaluează înfrângerile, dar
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
fotoliul ministerial, mă gândesc că totuși a reușit să-și convingă semenii să privească dincolo de aparențe! Voi rezista tentației comune, și nu mă voi transformă asemeni multora dintre colegii mei de breaslă în judecătoarea Elenei Udrea; nu voi da nici un verdict sau sentință, este misiunea justiției să caute adevărul, și chiar dacă o fi ea oarbă și mai stă și strâmb câteodată, eu sper din tot sufletul SĂ JUDECE DREPT! Începusem să va descriu cum, fără să vreau, am devenit aproape dependenta
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
Hușanu cheamă cititorii la ele, cum mi s-a întâmplat și mie. Reflectând... de ce un anumit poet și prozator îl acuză pe Emilian Marcu de faptul că ar fi făcut același lucru și în socialism, C.H., fără a da un verdict, clamează “Oameni suntem și a trebuit să mâncăm o pâine” și reamintește că „însuși Alexandru Tacu, poetul care a suferit toată viața din cauza vederilor sale, care a trăit grozăviile Canalului, are în marea carte a „Omagiului” un mesaj <boit în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
curajul moral și curajul estetic. Alții îi reproșează inapetența filosofică și stilul prea crud al narațiunii. Filosoful Constantin Noica o găsește autentică și originală. O discuție care nu s-a încheiat încă. Dușmanii, din ce în ce mai iritați și mai inflexibili, dau un verdict negativ, radical. Opiniile lor nu tulbură însă receptarea, cu adevărat nemaipomenită, a trilogiei. În noaptea de 15 spre 16 mai P. moare în condiții nici azi elucidate. Unii vorbesc de un asasinat bine executat, adică fără urme, alții cred că
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
apăruse, atât de promițător, lumina simbolică. Matilda are o forță de mistificare neistovită, în ea renaște, periodic, „blestemata chestiune insolubilă”, o ură năprasnică încolțește contra bărbatului cu care a făcut un copil. Romanul adună probele, dar refuză să dea un verdict. Când Petrini se îndrăgostește de altă femeie, Suzy Culala, se întâmplă ca Matilda, disponibilă, să apară la momentul potrivit, tulburând încă o dată existența filosofului. Suzy reprezintă alt tip de feminitate, opus Matildei, însă nu mai puțin fatal pentru Petrini. Feminitatea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Jurnalul unei ființe greu de mulțumit de Jeni Acterian, 1991) au trecut poezia în planul secund. Cartea despre Emil Botta era una spectaculoasă, într-un stil inflamat, participativ, artist, mai rar întâlnit în critica anilor ’80, unde dominau rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
simplul fapt că grila de “lectură” pe care el o aplică în “citirea” unor bareme sau norme este una personală. Poate tocmai de aceea, ar fi recomandabil ca evaluatorul să reflecteze adânc la umanitatea sa mai înainte de a da un verdict final. Viața demonstrează că, adesea, din dorința de a fi cât mai corecți și mai obiectivi, evaluatorii pot să greșească nefiind atenți la nuanțe și nefăcând anumite discriminări necesare. În acest caz, eticul devine non-etic deoarece, în context educațional, succesul
Eseu structurat privind evaluarea în domeniul preşcolar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Nistor Luize Lavini () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1161]
-
reconstituirea microistoriilor cotidiene. Un alt izvor important al putea fi arhivele juridice (mai deloc exploatate la noi, indiferent de epoca la care se referă), deosebit de instructive- putem bănui - atât pentru procesele instruite, cât și pentru legile sub incidența cărora intrau verdictele de condamnare (demnă de reamintit aici este faimoasa Lege 18, referitoare la veniturile ilicite: o statistică a pedepselor pronunțate în contul ei ne-ar putea edifica asupra semnificației numerice și sociale a încălcărilor astfel sancționate). La fel, dosarele fostei poliții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceste „piese”? Răspunsul este mai degrabă negativ. Nu toți „oamenii muncii” au fost denunțați la serviciul de personal. Nu toate dosarele sunt atât de încărcate cu autobiografii, referințe etc. Pentru mulți însă, seviciul de personal a funcționat ca un tribunal: verdictul cadrelor pecetluia o carieră sau propulsa un om dincolo de valoarea sa. Nu spusese Iosiv Visarionovici Stalin: „Cadrele hotărăsc totul”?! Aceste vorbe răstălmăcite au fost cuvântul de ordine în România primelor decenii de comunism. Este îndoielnic faptul că totul depinde de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fiind avantajele de care se bucurau, așa cum se bucură astăzi „revoluționarii” - se spunea: „Puțini am fost, mulți am rămas!”. După evenimentele din decembrie ’89, formula s-a schimbat: „Mulți am fost, nici unul n-a mai rămas!”. Nimic mai adevărat decât verdictul cronicarului Miron Costin: „Nu vremile sunt subt om, ci bietul om subt vremi”. După instaurarea comunismului în România ca urmare a târgului de la Ialta dintre Marile Puteri, unii intelectuali - eu cred că nu puțini - și-au adus aminte de vederile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu o consider numai a noastră, a acelora din echipa evocată. Fiecare tremura pentru munca celuilalt. La vremea ascultării pentru a se da „bun de transmis” ori „viza verde” - cum era denumită cenzura-, nimeni nu pleca din redacție. Se aștepta verdictul. Dacă ceva părea neconvingător pentru cenzură, atunci aveam o sarcină comună: refacerea. Eram gata să ajutăm pentru că fiecăruia i se oferea sincer și necondiționat sprijinul. În vreme ce autorul era la ascultarea emisiunii, ceilalți așteptau. Până și decidenții cenzurii știau despre unitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intervină la structura sa fizică, deoarece defectarea ei poate fi foarte greu remediată; • firmele care procură echipamente speciale protectoare nu au posibilitatea să-și dea seama dacă ele funcționează la cotele maxime, numai unitățile specializate putând oferi un astfel de verdict; • calculatoarele mari sau întregul centru de calcul poate fi plasat într-un spațiu de cupru protejat total-cușca lui Faraday-, dar acesta costă foarte mult și dă senzația unui mediu neplăcut de lucru. 7.4. Securitatea tehnicătc "7.4. Securitatea tehnică
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Visul soldatului), gustul amar al iubirii înșelate (Erika), speranța în supraviețuire (Speranța), certitudinea sfârșitului iminent (Dincolo de așteptare). Varietatea modalităților narative, finețea analizei, autenticitatea întâmplărilor relatate dovedesc calități ce nu vor fi infirmate de scrierile ce vor urma. Astfel, în romanul Verdictul (1970) pretextul care declanșează și impulsionează „acțiunea” este de factură polițistă, autorul păstrând un timp indecizia asupra genului de literatură pe care intenționează să îl abordeze. Curând ciudatul caz pe care protagonista trebuie să îl elucideze - crimă sau sinucidere - se
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
sufletească și cu o exemplară capacitate de dăruire. Închis sub regimul comunist și suferind o grea condamnare politică, el nu mai reușește să își reia drumul firesc al profesiunii, eșecul marcându-i și viața intimă. SCRIERI: Dincolo de așteptare, București, 1967; Verdictul, București, 1970; Lumină și piatră, București, 1972; Oameni și oameni, București, 1973; Păsările mari nu cântă, București, 1976; Nimic despre fericire, București, 1984; În iarbă, cu fața la soare, București, 1989. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Verdictul”, RL, 1970, 15; Radu Ciobanu, „Verdictul
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]