1,765 matches
-
spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am mers la sârbi, după o lună de zile am dat și eu telefon, să văd ce face copiii, la o verișoară de-a ei. Verișoara, că nu știe nimic. A murit Manuela, fata aia bolnavă, și nu a fost nici la înmormântare. Aia zice probabil. Am plecat de urgență, m-am oprit direct la soacră. Unde e Rodica... măi, mamă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am mers la sârbi, după o lună de zile am dat și eu telefon, să văd ce face copiii, la o verișoară de-a ei. Verișoara, că nu știe nimic. A murit Manuela, fata aia bolnavă, și nu a fost nici la înmormântare. Aia zice probabil. Am plecat de urgență, m-am oprit direct la soacră. Unde e Rodica... măi, mamă, să vezi, lumea a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
își zicea ea - și, după ce-și recunoșteau faptele reprobabile, urmau să fie iertați. Dumnezeu fusese bun cu ea, considera Mma Ramotswe. Îi dăruise o copilărie fericită, chiar dacă îi fusese luată mama pe când era foarte mică. Tatăl ei și o verișoară avuseseră grijă de ea, o învățaseră ce înseamnă să-ți oferi dragostea - o dragoste pe care, la rândul ei, o dăruise, în timpul acelor zile binecuvântate, micuțului ei prunc. Când lupta copilului pentru viață a luat sfârșit, s-a întrebat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Secretariat din Botswana. Pur și simplu nu se poate. N-aveau mare lucru de făcut în dimineața aceea. Mma Makutsi își curăță mașina de scris și își lustrui biroul în timp ce Mma Ramotswe citi o revistă și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
începutul. Locurile își au ecoul propriu, iar o persoană perspicace poate să perceapă niște semnale din trecut, să-și facă o impresie despre ceea ce s-a întâmplat. Știa măcar cum să dea de sătuc. Secretara ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată. Dacă va trebui să lucreze într-un hotel, nu va mai putea să se întrețină cu prietenii ca până acum. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe plac le arată subiectele de examen. Da! Sunt singura care știe treaba asta. Studenta este fiica verișoarei mele. Fata i-a povestit mamei, dar nu l-a reclamat. Iar mama mi-a spus totul. — Dar n-aveți nici o dovadă, zise Mma Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă. Ar minți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spus totul. — Dar n-aveți nici o dovadă, zise Mma Ramotswe cu blândețe. Asta-i problema? — Da, recunoscu secretara. Nu există nici o dovadă. Ar minți și și-ar scăpa pielea. Și fata asta, Margaret, ce-a făcut? — Margaret? Care Margaret? — Fiica verișoarei, răspunse Mma Ramotswe — N-o cheamă Margaret, zise secretara, ci Angel. N-a făcut nimic, iar el a scăpat basma curată. Bărbații scapă întotdeauna, nu-i așa? Lui Mma Ramotswe îi veni să răspundă Nu. Nu întotdeauna, dar se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în timp ce se așeza pe scaunul care-i fusese indicat. Nu, răspunse ea. Nu am mers atât de departe cu studiile. Mi-am luat certificatul Cambridge, dar nimic după aceea. Am fost prinsă cu lucrul la compania de autobuze a soțului verișoarei mele, înțelegeți. Nu mi-am continuat studiile. — Nu-i niciodată prea târziu, Mma, o încurajă el. V-ați putea înscrie. Avem câțiva studenți destul de vârstnici aici. Nu că dumneavoastră ați fi vârstă, firește, dar ideea e că oricine poate studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu câțiva ani înainte. Formalitățile au fost îndeplinite în mai puțin de o jumătate de oră. De la postul de poliție din apropiere a sosit un subofițer cât se poate de binevoitor. Reușise să găsească pe cineva din familia Italiei, o verișoară. Femeia nu se opusese absolut deloc ca eu să mă ocup de cadavru, păruse chiar mulțumită, atâta vreme cât îmi asumam și cheltuielile de înmormântare. Stăteam amândoi în picioare pe coridor și el îmi privea mâinile bandajate. Dar dumneavoastră ce legătură aveați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
l-au acceptat pe acolo indiferent de matoleală, fiindcă scria bine. Documentarul de la tv spunea că po scria bine de tot. Și n-am de ce să nu cred. Dar mai devreme, am uitat să vă spun, cică se căsătorise cu verișoară-sa, una pe care o chema virginia și care a murit mai târziu. Iar po al meu s-a pus din nou pe macheală. Numai că acum avea nume și nu mai conta așa de mult când o lua pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vorbească cu mine de fiecare dată. În New York, cele mai tari vânzări de mostre sunt atât de pline de primejdii încât, pe lângă ele, Fâșia Gaza pare un loc liniștit. Pe cuvânt, am văzut cum o dată K.K. aproape și-a omorât verișoara la o vânzare de mostre TSE, fiindcă amândouă doreau aceeași minunată jachetă de cașmir și nu era decât o singură bucată la vânzare. Nici nu-i de mirare că, în astfel de ocazii, Jolene Morgan își pune la punct din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o să afle nimeni îmi explică Julie. Nu vreau să merg. Sunt prea copleșită de rușine ca să mai pot scoate nasul în lume vreodată, am refuzat-o eu. Ascultă, nici eu nu vreau să mă duc, drăguțo, dar fetele Vandy sunt verișoarele mele și trebuie să le arăt că sunt la fel de filantropă ca ele. N-am să înțeleg niciodată de ce locuiesc în apartamentul ăla mediocru și poartă hainele alea mediocre când și-ar putea permite cele mai bune creații de la Dolce & Gabbana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să vorbesc singură, de altfel eu sunt cea care a făcut totul până acum. Când ai părăsit curtea, am pus câteva Întrebări legate de tine, am aflat unde locuiai, am lăsat să se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vorbim despre nimic până mâine? Mâine n-am să mai fiu aici, hanul părăsește Samarkandul În zori. — Unde se duce? — Kish, Buhara, Termez, nu știu. Întreaga curte Îl va urma, și eu Împreună cu ea. — N-ai putea să rămâi la verișoara ta din Samarkand? Dacă n-ar fi vorba decât de găsit pretexte! Am locul meu la curte. Ca să-l câștig, a trebuit să lupt cât zece bărbați. N-am să-l părăsesc doar ca să mă zbenguiesc În foișorul din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rezolvat, de această dată, copilul avea un doar an și jumătate, iar Malik Șah era tatăl a trei alți băieți, toți mai În vârstă. Doi născuți de o sclavă, dar cel mai mare, pe nume Barkyaruk, era fiul propriei sale verișoare. Cum să-l Îndepărtezi, sub ce pretext? Ce succesor mai bun decât această de două ori selgiucid, beizadea, putea să acceadă la demnitatea de moștenitor? Asta era părerea lui Nizam. El, care voia să pună puțină ordine În certurile turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul lui, se reazemă În coate, apoi se saltă anevoie pentru a se ridica În picioare. Corturile haremului său nu se află departe, bătrâna verișoară Îi va fi pregătit un decoct de semințe parfumate de leac ca să se ușureze. N-are de făcut decât o sută de pași. Împrejur, inevitabila zarvă a taberelor regale. Soldați, slujitori, negustori ambulanți. Câteodată, râsul Înăbușit al unei curtezane. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
destul de delicat. Închid repede documentul și mă ridic. Arăți extraordinar, Suze. Fantastic! — Mersi! Zâmbește încântată și face o piruetă în rochia mea, moment în care se aude soneria de la ușă. A! Asta trebuie să fie Fenny. Fenella e una dintre verișoarele ciudățele și aristrocate ale lui Suze, din Scoția. Doar că trebuie să recunosc, parcă nu mai e chiar așa ciudată de la o vreme. Era la fel e bizară ca frate‑său Tarquin, toată ziua călăreau și pescuiau, sau ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
azi nu mai avem. Se rotise din nou spre păpușa mecanică din stânga, căreia îi povestea despre cizmulițele pe care le-a adus libianul care trăiește cu Mariana, care i le-a vândut lui Kati, dar erau strâmte, așa că printr-o verișoară studentă au ajuns la... — Cum să nu aveți... Piesă națională, marca teatrului național! Se joacă în toate stagiunile, mereu. Nu se joacă deloc în toate stagiunile, domnule! Uneori, nu se joacă deloc, să știți. Nu se aprobă, dacă vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja verde, iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe prispa din spatele casei să le mai usuce soarele. La
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
minereuri. În vreo jumătate de an, Băcănel reuși să-i furnizeze multe dintre datele cerute, un dosar destul de voluminos. Drept recompensă, primi o excursie de două luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori, că poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luni la Viena (prima lui ieșire din țară după 1944), să-și vadă o verișoară căsătorită cu Wolfgang Schutenmatz, coproprietarul fabricii de șnițele preambalate „Schutenmatz & Bildungstein“. Goncea îi sugeră chiar, de câteva ori, că poate rămâne oricât timp dorește la verișoara sa, că poate urma orice tratament, oriunde în străinătate (Băcănel suferea de un ulcer rebel cu crize hemoroidale), că ei nu vor face nicio obiecție și nu se vor sesiza. Afinoghiu s-a reîntors în termenul stabilit. A adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe 29 decembrie au plecat. Inginerului i s-a pierdut urma. Nimeni n-a mai aflat ceva despre el. Și sunt atâția ani de atunci. Ea a stat o vreme la țară, la Șoptireanca, mai mult ascunsă la niște veri, verișoare. I-a scris de acolo de câteva ori. Nu i-a răspuns... Și uite, tocmai acum, la laborator să o întâlnească și să nu-i fi vorbit. Îi părea de rău. Nu înțelegea ce fusese în capul lui de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]