1,535 matches
-
destin. Acela al doctorului Dan Adam, un „strigoi al laboratoarelor”, care își consumă tinerețea în studii deșarte, uitând să mai trăiască. Viața lui s-a risipit fără rost. Scenele de final, proiectate într-o sofisticată lume de dincolo, sclipesc de verva unei ingeniozități poznașe. O „comedie de salon”, cu alură parodică, este Triunghiul cu patru colțuri. S. încearcă aici, jucându-se de fapt, să execute câteva măsuri pe claviatură psihologică. Ușile, „reportaj senzațional” în scenografie constructivistă, plimbă o oglindă pe dinaintea porților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
legătură imediată o întreține literatura aforistică, de care autorul s-a simțit atras încă din anii debutului editorial, când a publicat culegerea de maxime Pietre pentru templul meu, și până târziu, când își adună cugetările sub titlul Discobolul. Nestrălucind prin vervă spirituală și concizie expresivă, producția lui sentențioasă are în schimb sugestivitate imagistică și respirație lirică, lăsându-se transpusă ușor sub formă de versuri, foarte asemănătoare celor care i-au alcătuit volumele. Poemele luminii, ca și culegerile următoare, prezintă o puternică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Zarifopol care preciza că "satira propriu-zisă e rară" la Caragiale și că "râsul voios, orientat spre bufon domină"13, în schimb, Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu au văzut în autorul Momentelor un cinic decis să anihileze cu aciditatea vervei satirice societatea în care a trăit, moravurile și viciile unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în așa măsură degradate, încât nu ne lasă nici o speranță. Într-o lume în care totul nu e decât batjocură, josnicie, numai comicul pur, cel mai nemilos, se poate manifesta"30. Acest comic pur, nemilos în sine, subordonează la Caragiale verva satirică, și nu invers, așa cum se va observa la mulți dintre scriitorii satirici postcaragialieni. 3.3. La vremuri noi, măști comice noi Dintre toate modurile comicului se poate constata că cel satiric, îndeaprope înrudit cu cel sarcastic, este foarte bine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea crește"32, după aprecierea lui E. Lovinescu dintr-un studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al atitudinii refractare explicite, redate cu vervă pamfletară, se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că romanurile lui istorice și sociali sunt niște nefericite traducțiuni, schiloade plagiaturi?! Au inventat fabule
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale lui Marin Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată în cazul ironiei din romanul lui Ion Minulescu Roșu, galben și albastru (1924), foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul?"138 Precursor al lui Gh. Brăescu în privința comicului de esență cazonă, Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rezonanța orgii este de neînlocuit. Chinatown este un cartier specific, cu nuanță locală, de la aranjamentul caselor, vitrinelor, firmelor, nu lipsesc lanternele colorate atârnate deasupra ușilor, dragonii uriași, aroma mâncărurilor. La sfârșitul lunii februarie se sărbătorește Anul Nou chinezesc Într-o vervă deosebită, cu luminații, artificii, decorațiuni deosebite. Departe de centru, În zona periferică, printre case cu un nivel sau două, muncitorești, din Epoca Victoriană, Întâlnim Universitatea din Sydney, În stil Oxbridge, asaltată de studenți nu numai din perimetrul australian, dar și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care păzesc punctele cardinale, iar În exteriorul zidului-parapet al subasmentului, panouri cu reliefuri despre dansul lui Shiva. În interior, temele narative ilustrează scene din Ramayana, sau a lui Krishna, un avatar al zeului Vishnu. Episoadele sunt povestite cu multă imaginație, vervă și sinceritate debordantă. Aspectele din viața cotidiană sunt un decor deosebit de viu, și nu convențional. ARTA BUDISTĂ Templul Borobudur reprezintă forma cea mai elevată a concepției arhitecturale budiste, din timpul regilor Sailendra Vishnu, Indra, Samaratunga (secolele VIII-IX)586. Pe o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o varietate de excepție de viețuitoare marine, Înotând În bazine speciale sau conservate În gheață. Omizi, scorpioni, greieri, viermișori crocanți se servesc calzi, pe tarabe la colț de stradă. Am privit tineri servind cu multă poftă asemenea produse, Într-o vervă și dispoziție contagioasă, precum floricele de porumb la noi. În restaurante sofisticate, din zona centrală a Hong Kong-ului poți consuma șerpi, crustacee, cărnuri exotice: creier de maimuță, penis de tigru, supă din coadă de cangur, aripioare de rechin, calmar În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în orice caz, profetul făcea acea impresie asupra posterității imediate,de la care ne provine imaginea pe care o avem despre el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit, unul din marile modele ale neamului său, trăsăturile pur individuale se ștergeau cu ușurință, mai ales cele ce decurgeau din conflictele interne dintre instincte și tendințe învrăjbite. Dacă ar fi fost cu totul preocupați de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dedicată Memoriei unui anumit Jehan Cotard ("Tătuța Noe, săditor de vie...") unde îl asimilează pe patriarhul biblic cu podgoreanul originar și consideră că acesta era promotorul viilor Domnului. François Rabelais, în Aventurile lui Pantagruel (Cartea a treia, 1546), își desfășura verva sa comică făcând elogiul "Divinei butelci" și celebrându-i misterele. Pierre de Ronsard (1524-1585), în Sonete, asimila cu plăcere fructul viței de vie cu cel al pasiunii. Jean-Baptiste Poquelin, zis Molière (1622-1673), vedea în vin un concentrat de înțelepciune: "Să
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Asociației Umoriștilor Români (1994), Premiul UNITER (1996). Repetabila scenă a balconului a fost desemnată cea mai bună piesă românească a anului 1995. Ca dramaturg, S. publică cele dintâi texte la revista „Teatrul”, în 1966. Exerciții de teatru scurt, remarcabile prin verva și fluența dialogului, acestea vor fi adunate în volumul Dispariția (1967). Li se adaugă, cu începere din 1970, seria pieselor de sorginte livrescă, rame ale dilemelor de odinioară și de azi, scrieri care aveau să îi confere un loc aparte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
de titlu, stilizări). S. a intuit că literatura pentru copii nu trebuie echivalată nici cu evadarea factice în fabulos sau în fantastic, nici cu scenariul moralizator. Într-un interviu scriitorul afirma că mărcile prozei sale ar fi „culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic”, în altul propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
unei prietenii, în trei volume, 1951-1957 (corespondență), Le confesseur et les poétes / Confesorul și poeții (corespondență), 1970, Echanges avec Paul Claudel / Corespondență cu P.Claudel, 1972, Images d'épinal / Imagini de album, Jurnal politic (1939-1941) ș.a. Spirituală și plină de vervă, frumoasă, inteligentă și fermecătoare, Martha Bibescu a trezit admirația bărbaților, regi, prinți, diplomați, oameni de cultură, și invidia femeilor. Având relații multiple și acces în cele mai înalte cercuri ale societății românești și europene, a fost elogiată în presa contemporană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
SĂCEALA, publicație apărută la Iași, lunar, între 29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară” periodicul tipărește două foarte reușite parodii (Orașul morții și Misterele nopței sau Natura siluită de infami), în care se ironizează clișeele romantismului decadent și ale foiletoanelor mediocre ale epocii. Rubrica „Feliurimi” cuprinde, uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de verva specifică lui Molière și Aristofan. Terențiu nu este posedat de un asemenea demon. El poartă în sinea lui o muză mai calmă și mai blândă. Îi lipsește fără îndoială un dar prețios; este vorba de adevăratul caracter pe care natura
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca măsură de precauție, cu inițiale. Într-o serie de cronici, V. A. Urechia discută oportunitatea reprezentațiilor cu lucrările dramatice ale lui V. Alecsandri - comedii și „cânticele comice”. Se reproșează acestor scrieri, cărora nu li se neagă valoarea și nici verva comică, încercarea de a generaliza semnificațiile unor stări de lucru, mai precis faptul că este criticat începutul unei reorganizări sociale, înainte de a-i cunoaște rezultatele. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
scrie, de asemenea, câteva povestiri, precum Omorârea lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică, de pildă Fapte și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și Însemnări pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]