1,712 matches
-
sherry. Durase douăzeci de minute până când Alan scosese totul de la el — Meciul era excelent. Dave Gillis marcase de două ori chiar de pe linie și mai primiserăm dreptul la două încercări. Pur și simplu cred că nu gândeam, pentru că întârziasem în vestiar, nu găseam terenul. Ceilalți erau deja acolo. Cred că n-am fost suficient de atent când mi-am pus genunchiera... Făcuseră o grămadă. Bull simțise cum capul de berbec al lui Gillis îl împunge chiar în șold. Apoi auzise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mațe: porto și gin, bourbon și vermut, bere și rachiu polonez. Morton văzuse vaginul lui Bull. Îl văzuse la fel de limpede cum văzuse mingea. Numai că mai văzuse și un vârcolac furându-i hainele de dimineață. Era șocat. Se retrăsese în vestiar să analizeze posibilitatea de a se lăsa de băut. La finalul meciului, când restul echipei i se alăturase, se făcuseră o mulțime de glume porcoase. — Masher zice că a văzut o pizdă pe piciorul lui John! Ha, ha, ha! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la Ciocanul Roșu, Janika e portarul, iar eu rezerva lui, soldatul nici măcar nu era atent la ce-i spuneam, bine, a zis, atunci ce mai stăm acolo, să ne cărăm, să ne vedem de treabă, așa că ne-am dus în vestiar, dar cu coada ochiului am mai văzut cum soldații încep să descarce din camioane tot felul de aparate voluminoase. Nea Gică era deja acolo, mânca pită cu clisă, n-a zis nimic, doar a făcut semn spre ceasul de pe mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a băgat cuțitul la loc, a strâns și restul de clisă și s-a ridicat în picioare, bine, a zis, echiparea, să nu mai tragem de timp, că ne omoară-n bătaie, apoi a ieșit, trântind cu putere ușa vestiarului în urma sa. Ne-am echipat în liniște, n-am îndrăznit să vorbim, ne era frică să nu tragă nea Gică cu urechea, îi plăcea să știe ce se spune despre el pe la spate, Janika era foarte palid, când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sa. Ne-am echipat în liniște, n-am îndrăznit să vorbim, ne era frică să nu tragă nea Gică cu urechea, îi plăcea să știe ce se spune despre el pe la spate, Janika era foarte palid, când am ieșit din vestiar, nea Gică ne aștepta la marginea terenului, stătea de vorbă cu unul dintre ofițeri, când ne-a văzut, ne-a făcut semn cu mâna, balizele erau instalate, cele două perechi de jambiere cu plumb, pregătite, astea erau niște jambiere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
slăbit, atunci nea Gică s-a apropiat, avea la el un prosop, i l-a întins lui Janika, spunându-i că e-n regulă, să se șteargă pe față, în mod excepțional o să facem o pauză, și să intrăm în vestiar, pentru că tovarășu’ ofițer vrea să discute ceva, special cu noi doi. Janika și-a băgat nasul în prosop și ne-am dus în vestiar, ofițerul era într-adevăr acolo, am văzut după epoleți că are grad de colonel, mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să se șteargă pe față, în mod excepțional o să facem o pauză, și să intrăm în vestiar, pentru că tovarășu’ ofițer vrea să discute ceva, special cu noi doi. Janika și-a băgat nasul în prosop și ne-am dus în vestiar, ofițerul era într-adevăr acolo, am văzut după epoleți că are grad de colonel, mai de mult bunicu’ mă învățase gradele militare, deci colonelul ședea pe-o bancă în vestiar, ne-a făcut semn să închidem ușa, apoi ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a băgat nasul în prosop și ne-am dus în vestiar, ofițerul era într-adevăr acolo, am văzut după epoleți că are grad de colonel, mai de mult bunicu’ mă învățase gradele militare, deci colonelul ședea pe-o bancă în vestiar, ne-a făcut semn să închidem ușa, apoi ne-a spus să luăm loc, ne-a întrebat în ce clasă suntem și cum merge cu învățătura, trebuia să răspund eu, că lui Janika îi curgea încă sânge din nas. Ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe noi, dar tovarășul colonel și-a scuturat doar capul, șoptind încet că nu știe, așa să-l ajute Dumnezeu, că nu știe, apoi și-a plecat capul și a ieșit fără o vorbă, lăsându-ne pe noi acolo, în vestiar. Janika a mușcat numai de două ori din jumătatea lui de măr, i-am spus să-mi dea restul mie, dacă n-are de gând să-l mănânce, mi l-a dat fără comentarii, și tocmai înghițisem ultima bucată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
izbit de palme, pielea mă ustura, iar când am plonjat, am strâns instinctiv mingea la piept, așa cum mă învățase nea Gică, ca să nu las nici o șansă atacanților, și l-am văzut pe Janika cum zace pe jos, lângă banca din vestiar, și am mai văzut că e nemișcat și-i curge sânge din ureche și am simțit că mingea e lunecoasă și știam că de la sângele lui Janika, și cum stăteam așa, strângând mingea la piept, m-am gândit la radioactivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la mănușile din piele veritabilă, de lângă Janika, și atunci au început să-mi curgă lacrimile și mingea mi-a căzut din mână, a făcut un salt, rostogolindu-se într-un ungher, dar atunci nea Gică nu se mai afla în vestiar. Csákány Duminică, înainte de masă, au sosit excavatoarele, noi tocmai jucam fotbal cu cei de pe strada vecină, ei conduceau cu patru-doi, se juca până la cinci, era aproape sigur că o să luăm bătaie, dar nu-mi părea rău, vroiam să merg acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să o mai duci un timp. O să fii un tip bogat când se va sfârși cu mine. Vreau să te bucuri. Foarte curând, Fielding s-a întors în fugă pe Carraway. Eu m-am dus și m-am așezat lângă vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se dezbrăcau pentru duș. Nu le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe același drum pe care venisem. Criminalii își îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți și făcuți să tacă cu amenințări proaspete. Am trecut pe la punctul de control, prin vestiarul cu bănci înșirate pe margini, până dincolo de lăzile de gunoi pline și de clemenții de calorifere vechi. Următorul val de familii era adunat în grupuri: următorul val de proști, spărgători și cârpaci fusese scos din celule. Gardienii în cămașă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lat de trei coloane și înalt de cincisprezece centimetri și zice așa: În atenția clienților clubului de fitness și tenis Meadow Downs Apoi zice: „Ați contractat o dermatită fungică infecțioasă prin contactul cu echipamentele de fitness sau cu suprafețele din vestiare? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. La numărul respectiv răspunde o voce de bărbat: — Biroul de avocatură Deemer, Duke și Diller. Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foarte mulțumiți. Este o casă superbă. În ziarul local, Erie Register-Sentinel, un anunț din pagina de divertisment zice așa: În atenția clienților clubului de golf Country House „Ați contractat o infecție stafilococică rezistentă la tratament în urma utilizării piscinei sau a vestiarelor? Vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. E vorba de numărul lui Stridie, desigur. În anii ’70 ai secolului al XIX-lea, zice Stridie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
când îi silește să intre așa: înfățișarea lui amară și mâhnită îi lămurea îndeajuns. Yvars se uită totuși la contramaistru. Ballester, care ținea mult la Yvars, clătină din cap fără să scoată o vorbă. Se aflau acum cu toții în micul vestiar din dreapta intrării: câteva boxe deschise, despărțite între ele prin pereți de scândură nevopsită, pe care atârnau, de o parte și de alta, dulăpașe închise cu cheia. Ultima boxă, dacă numărai de la intrare, aflată în unghiul format de pereții hangarului, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce urmau să fie subțiate la rindea), precum și câteva focuri stinse. De-a lungul zidului, la stânga intrării, se înșiruiau mesele de lucru. În fața lor se înălțau grămezile de doage care trebuiau date la rindea. Lângă peretele din dreapta, nu departe de vestiar, luceau două mari ferăstraie mecanice, bine unse, puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru cei câțiva oameni care lucrau aici. În timpul arșiței asta le prindea bine, dar iarna înghețau de frig. Astăzi însă, spațiul prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spart. Dorea să se întoarcă acasă, la băiat, la Fernande, la terasa lui. Tocmai atunci Ballester vesti sfârșitul lucrului. Ferăstraiele se opriră, începură fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se cu zgomot. De obicei glumeau pe socoteala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ferăstraiele se opriră, începură fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se cu zgomot. De obicei glumeau pe socoteala lui, deoarece ursul acesta rușinos își ascundea cu încăpățânare părțile nobile. Dar astăzi nimeni nu păru să-l bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de fontă. Lassalle intră. Era îmbrăcat tot ca atunci când venise prima oară dar avea părul în dezordine. Se opri în prag, își plimbă privirea prin atelierul mare și pustiu, înaintă câțiva pași, se mai opri o dată și se uită către vestiar. Esposito, cu șalele înfășurate m prosop, se întoarse către el. Stătea așa gol, stânjenit, și se lăsa ușor când pe un picior, când pe celălalt. Lui Yvars îi fulgeră prin minte că Marcou ar fi trebuit să spună ceva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era atât de îndrăgostit de munca polițiștilor în civil, încât obișnuia să frece menta în secție după terminarea orelor de patrulare, trăgându-se de șireturi cu gardienii, dând cu prosopul în afișele cu indivizi dați în urmărire generală, lipite în vestiar, și, în general, se încurca printre picioarele tuturor până când îi spunea cineva să plece acasă. Nu ținea deloc cont de ierarhie și discuta despre te miri ce cu oricine. Eu eram unul dintre partenerii lui preferați de conversație și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înghesuie lumea să facă pariuri și am primit palme de încurajare pe spate de la polițiști pe care nu-i mai văzusem în viața mea. Grăsanul de Johnny Vogel se uita urât la mine de fiecare dată când ne întâlneam în vestiar. Sidwell, eternul colportor de bârfe, spunea că doi polițiști din tura de noapte pariaseră cu mașinile lor, iar comandantul secției, căpitanul Harwell, le ținea actele de proprietate până după meci. Polițaii de la Moravuri își suspendaseră raidurile asupra agențiilor ilegale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]