7,993 matches
-
o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe care-l observ, o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Mănenilor - niște sălbatici care nu Înțeleseseră „gradul superior de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii, slujbași ai Ministerului Adevărului), civilizatorii ruși au adus de la ei, din civilizatul fund al Rusiei, suflete-de-când-se-știau, suflete din tată-n fiu; apoi ocnași liberați; apoi moscali - veterani ajunși la termenul serviciului militar; În sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din satele lor, date - și prinși; deasemeni: alungați de pe pământurile lor din Sud, de la Gurile Dunării și de pe litoral, unde Rușii „curățaseră” terenul, apoi Îl colonizaseră masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
comisar de-al lor, care făcuse multe și deloc mărunte - se zicea că el Îi Împușcase cu mâna lui pe scriitorii transnistrieni de limbă română, În 37-38 - moldovenească” Îi spunea, cei din „Republica Autonomă” alcătuită În 1924... Numai că acest „veteran”, după ce-i crescuse pe puțoii fugiți peste Nistru la ei, În Raiul Sovietic - călcase pe bec, fluierase În biserică, dracu să-l știe, sau doar Îi venise și lui rândul la abator: fusese Împușcat, ori numai trimis În Siberia... De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spunem așa, același electorat, există și un punct În care cele două mișcări au știut să se pună de acord, și acesta a fost numirea În funcția de președinte de onoare, dată fiind Înalta sa calitate de precursor, a curajosului veteran care, În clipa supremă, provocase și Învinsese moartea. Din câte se pare, nu avea o importanță deosebită faptul că bunicuțul se afla În stare de comă profundă și, conform tuturor indiciilor, ireversibilă. Deși cuvântul criză nu este cu siguranță cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tu abia ai început, iar în momentul în care o privesc, devin din nou conștientă de alegerile pline de cruzime pe care le face natura, mi se păruse întotdeauna că femeile însărcinate au o anumită distincție, că sunt femei măritate, veterani în armata naturii, dar din ziua în care am venit aici, continui să fiu surprinsă de umorul ei vulgar, recrutează soldați tineri, aproape niște copii la rândul lor, pe care îi împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în legătură cu care Konrad Lorenz se întreba cu ceva vreme în urmă dacă „ceea ce afectează cel mai mult sufletul oamenilor de astăzi este pasiunea lor orbitoare pentru bani sau graba lor febrilă”. Această interpelare a sensului îi face pe cei doi veterani să se întrebe în ce măsură și în ce fel bunăstarea (bien-être) ne face viața mai bună. Nemulțumiți de constatare, autorii propun o „politică a vieții-bune” (bienăvivre). Aceasta „poate părea sinonimă cu bunăstarea. Dar noțiunea de bunăstare s-a redus, în civilizația
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
instrucție nu se spun multe, pentru că supraviețuitorii sînt prea traumatizați ca să vorbească despre asta. Legendele și poveștile care circulă pe marginea subiectului fac ca neliniștea să o cotească spre teamă. Pe parcursul unui an se Întîlnesc două cicluri de soldați, iar „veteranii“ se pare că pot dispune de „răcani“ după chef. În plus, amestecul uman e mult mai neomogen, astfel că poți da peste tot felul de oameni, În nici un caz studenți. Dormitoarele sînt comune și noaptea se petrec abuzuri, de obicei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vedem În Întuneric, așa că n-o să mai avem nevoie nici de becuri. Unitatea are o politică strictă: În primele zile, cele două cicluri de soldați nu se amestecă, așa că, de bine, de rău, sîntem feriți de „tratamente“ speciale din partea veteranilor. Cum omogenizezi o turmă de animale tinere, dincolo de programele militare? A treia zi, fiind duminică, jucăm fotbal, pe terenul acoperit de iarbă din spatele dormitoarelor. SÎntem patru echipe prinse Într-un minicampionat pe care pînă la urmă nu se știe exact
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o păpușă neînsuflețită. Se vede că antrenamentul e mai degrabă invenția spontană a musculosului, care acum Înhață un alt nefericit, pe care Îl răstoarnă În iarbă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran, dar e unul din băieții buni. Nici nu ar putea să fie altfel, nu cred că are un metru șaizeci. În mod normal nu are ce să caute În armată, există un barem fizic pe care e evident că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Vlad, de prietenul care are o casetă cu ultimul album Depeche Mode, Bogdan, de blugii Levi’s promiși de unchiu-său din America, iar eu simt nevoia să completez cu amintirea berii negre băute În Cehoslovacia. În timpul ăsta, undeva În față, veteranul musculos de azi-dimineață Începe să povestească despre tragerile la care a participat În Rusia astă primăvară. E aproape pătrat din cauza mușchilor, arată ca un broscoi umflat cu steroizi și are o strungăreață de parcă acum i s- ar schimba dinții. Ochii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreuna pe cocoașă. Vlad se Înclină puțin pe scaun. — Pac, Îl Împușc! zice și trage o bășină scurtă și sonoră, expresia de pe figura lui exprimînd o mirare ingenuă. Ne chircim de rîs pe scaune, din ce În ce mai mici, ca să nu ne vadă veteranul. E prima mea noapte de serviciu În postul de observare vizuală de pe platoul de sus. Cum serviciul prevede doi oameni, fac echipă cu Vlad. Aici sus, singura lumină care face ca poiana să lucească pe alocuri ca o apă vine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
instalează prea devreme. Iar știrea venirii CI-stului Încă nu și-a risipit amenințarea obscură. Mă Întorc de la sala de mese, cînd cineva mă strigă din ușa corpului de gardă. — Mă șmechere, ai fost ieri afară și nu treci pe la tovarășu’ veteran să dai ceva? Mă zgîiesc prin Întunericul chior, să văd a cui e silueta care abia se conturează. Nu am cum să nu fi auzit de Box, un tip ciolănos, ras În cap, cu o figură rotundă, ochi ascuțiți și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care mi-a ieșit aproape de la sine. În trei secunde sînt În holul corpului de gardă, unde a reușit să mă aducă Îmbrîncindu-mă. Vrea să-mi tragă un pumn, dar e telefonat și mă feresc. În corpul de gardă, alți veterani Îl zgîlțîie bine pe un răcan din altă baterie. Îl știu, e un tip destul de moale, e de undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și la el au venit părinții duminică, așa că s-a văzut nevoit să le prezinte tributul, o plasă cu cîrnați de casă și un borcan de carne În untură. Afumătură cu usturoi... aproape că vezi mirosul În spațiul Încăperii mici. Veteranii se Îndoapă și se distrează privindu-l cum se chinuie să execute comenzile lor aberante. CÎnd mă văd, nu par prea fericiți. Box e lacom, treaba nu mai e amuzantă. Dar el nu se lasă, mă Împinge Înăuntru și Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o cîrpă să spăl pe jos - conform ritualului de umilire, evident, Box nefiind de felul lui un maniac al curățeniei. Mă gîndesc că, iată, am aflat, lucrurile astea nu sînt o exagerare, se Întîmplă. Scap de acolo, pentru că unul din veterani Îmi ia apărarea. Am vorbit cu el În primele zile, e un tip din Cluj, i-am zis că știu Clujul, am rude În zonă, trăncăneam aiurea deasupra unui sac de cartofi la bucătărie. Părea un tip de treabă, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dracu’ e În capul lui? Am senzația că În capul lui se derulează un scenariu absurd, o fantezie: nu m-aș mira să se imagineze ca pe un agent de pariuri... pentru el sîntem numere pe masa de ruletă... ceilalți veterani flutură pe deasupra capului său bancnote mototolite, În timp ce el le Înregistrează În carnețel pariurile... Gata băieți, țipă el, casa s-a Închis, să vedem care sînt următorii gușteri ce intră pe mîna băieților buni... Își dă seama că nu e cazul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puțin silința, ar putea să arate ca doica ta din copilărie. Așa cum stă așezat, nu pare Înalt, e Îngrijit, are părul pieptănat și trădează o pedanterie necaracteristică locului. Mă Întreabă dacă e bine În armată, dacă am avut probleme cu „veteranii“, accentuează ironic cuvîntul, dacă sînt mulțumit de condiții, dacă Îmi lipsește viața de dinainte, dacă am vreo plîngere indiferent de ce natură, dacă le-am scris părinților acasă, știe că părinții mei sînt divorțați și că sînt artiști, că eu sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de intenția naționalist-propagandistică. Doar că noi nu avem bărbi false, iar vestimentațiile sînt autentice, nu sînt piese de recuzită. Cineva strigă spre noi „Hai liberare!“, probabil vreun tînăr localnic care n-a apucat să uite armata. O altă voce Întreabă veteranii care e AMR-ul (AMR, În argoul soldățesc, e un acronim pentru zilele care Au Mai Rămas - un fel de indice de tristețe), iar veteranii freamătă undeva În spate. Apuc să-mi scot scrisoarea din buzunarul de la piept și să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
probabil vreun tînăr localnic care n-a apucat să uite armata. O altă voce Întreabă veteranii care e AMR-ul (AMR, În argoul soldățesc, e un acronim pentru zilele care Au Mai Rămas - un fel de indice de tristețe), iar veteranii freamătă undeva În spate. Apuc să-mi scot scrisoarea din buzunarul de la piept și să o strecor Într-o cutie poștală, chiar la ieșirea din gară - mă gîndesc că poate n-ar fi fost rău să pun În plic și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd că arată, am convingerea că și el a dormit la fel de prost ca mine. Seara, În dormitorul mare și Întunecos, nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap. Eu deocamdată nu am parte, se pare că l-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească - cu stîngu’? cu dreptu’? cu ambele picioare? - și aproape că se Împiedică. Niște veterani se adună și comentează: — Fute-l, Portocală. — Uită-te la el, parcă are capul de cauciuc. — Ce-i, răcane, ți-e rău? Să-ți aducă mămica un lăptic? Așa că Portocală Îl ia rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Uită-te la el, parcă are capul de cauciuc. — Ce-i, răcane, ți-e rău? Să-ți aducă mămica un lăptic? Așa că Portocală Îl ia rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog frumos, nu pot să refuz pe tovarășii veterani, ia bagă dumneatale douăjcinci de flotări. Tipului Îi cam sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai mulți veterani care comentează și rîd. Noi urmărim Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva cît mai invizibil, ceea ce ne și reușește, Într-un fel. Reușim să nu mai fim un grup
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]